ATRACȚII TURISTICE
Cetatea Poienari
În Valea Superioară a Argeșului, în comuna Arefu, sat Căpățânenii Pământeni, pe vârful Muntelui Cetățuia, se înalță în stâncă, la o altitudine de 850 de metri, Cetatea Poienari.
Cunoscută și sub numele de Cetatea lui Vlad Țepeș sau Cetatea lui Negru Vodă, Cetatea Poienari este o încântătoare fortăreață medievală, aflată în vârf de munte, la 25 de kilometri de Curtea de Argeș.
Cetatea Poienari a fost pentru prima dată menționată documentar în anul 1453. Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn. Ulterior, construcția a fost dezvoltată în scop de refugiu de către Vlad Țepeș, adăugându-i-se turnuri, ziduri și dependințe. Cetatea Poienari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor.
Castrul Roman Jidova
Mausoleul Eroilor Mateiaș
Mausoleul Eroilor Mateiaș Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, cunoscut și sub numele de Mausoleul de la Mateiaș, este un monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918, fiind înscris în „Lista monumentelor istorice".
Complexul memorial de la Mateiaș este format dintr-un mausoleu, un muzeu istorico-militar, un basorelief și o cupă din piatră de Albeşti, în care arde o flacără veşnică în amintirea soldaţilor care s-au jertfit.
Ridicat din inițiativa filialei locale a societății „Cultul eroilor", cu participarea materială a localnicilor, Mausoleul de la Mateiaș a fost ridicat între 1928-1935, după planurile arhitecților Dumitru Ionescu Berechet și State Balosin.
Transfăgărașanul
Cunoscut și sub numele de DN 7C, Transfăgărășan face legatura între două provincii istorice, Muntenia și Transilvania. Drumul trece pe lângă Barajul Vidraru și își continuă șerpuirea spre cota 2000, prin golul alpin, către înălțimile Făgărașului. De aici, șoseaua coboară către Arpașu de Jos, județul Sibiu, unde se racordează cu DN1.
Transfăgărășan a fost construit în perioada martie 1970 – septembrie 1974 și reprezintă cea mai grandioasă lucrare de acest gen din țara noastră.
Lacul şi Barajul Vidraru
Construit între 1960 – 1966 pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, Barajul Vidraru este cel mai înalt baraj din România, cu o înălțime de 166 de metri, precum și cel mai mare baraj arc de la noi din țară. La inaugurare, a fost considerat al cincilea baraj în arc din Europa și al nouălea din lume. Construcție gigantică, Barajul Vidraru formează în amonte un lac cu o lungime de 14 kilometri, o suprafață totală de 870 de hectare și o adâncime de 155 de metri. Lacul Vidraru se situează între flancurile Munţilor Frunţii şi Ghițu, sprijinindu-se pe barajul Vidraru și este locul de întâlnire a Argeșului cu râurile Capra și Buda.
Muzeul sătesc din Galeș
Muzeul a fost înființat în data de 17 octombrie 1976 de către colectivul didactic al școlii din satul Galeș.
Clădirea a fost construită respectând tradiția caselor de munte cu temelie din bolovani de râu, pereți din bârne și acoperiș cu șiță.
La primul nivel, casa este compusă din șase camere, iar la etaj două.
Aici, turiștii pot descoperi imagini vechi și date inedite despre biserica și școala satului, despre Corul Țăranilor din Galeș, despre resursele naturale ale zonei și, în special, despre asprete, specia extrem de rară de pește din apele Vâlsanului.
Căsuța Albastră din Corbi - un loc desprins din povești
În imediata apropiere a Mănăstirii "Corbii de Piatră", situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi, cu inedita biserică rupestră ce datează din secolul al XIV-lea, se găsește gospodăria Mamei Uța, o casă de pe muchia istoriei, aflată la capătul satului. Situată sub o scobitură imensă de piatră, gospodăria abisală a Mamei Uța își face apariția discret.
Casa cu pereți albaștri aduce aminte de alte timpuri, de mirajul anilor care au trecut, și prezintă cel mai bine moștenirea tradițiilor și obiceiurilor din nordul județului Argeș. De la paturile de altădată la leagănul în care Mama Uța și-a crescut fiica, de la preșurile țesute până la prispa plină de flori, totul pare decupat dintr-un film al copilăriei.
Crucile de piatră de la Godeni - monumente memoriale de interes național
Pe întreg teritoriul județului Argeș există numeroase cruci vechi din piatră. Unele sunt cruci de pomenire, altele sunt cruci care comemorează ridicarea unei biserici sau care delimitează hotarele dintre localități.
În comuna argeșeană Godeni se află trei cruci de piatră, clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național:
-
o cruce din 1662, aflată în curtea bisericii
-
o cruce din 1759, aflată pe vechiul drum spre Mărcuș
-
o cruce din 1668, aflată în fostul cimitir din strada Popești.
Crucea din 1662, cunoscută și ca "Crucea jupanului Nica" sau "Crucea cea înaltă de la poarta bisericii", marchează locul unde a fost amplasată Biserica Băneasa - biserica ce aparținea conacului boieresc al lui Radu Golescu, înființată la scurt timp după ridicarea conacului, aproximativ pe la 1650. Biserica Băneasa nu a supraviețuit timpurilor fiind construită din lemn. Ea s-a năruit devreme, în jurul anului 1800.
Termele (băile) romane din satul Voinești, comuna Lerești
Situl arheologic – Termele (băile) romane din satul Voinești – pe malul lui Cocoș - punctul Măilătoaia duce istoria comunei Lerești până în perioada daco – romană, mai exact în secolul al II-lea d.H.
Castrul roman din Lerești a fost descoperit de elevii școlii din localitate, sub directa îndrumare a profesorului de istorie Marin Bădescu și a învățătorului Constantin Becleanu, în cadrul concursului "Căutătorii de comori" din toamna anului 1969.
Ultimele săpături au scos la iveală unele dintre cele mai valoroase obiecte de inventar descoperite la Voinești, două ștampile tegulare.
Prima ștampilă se încadrează cronologic la începutul sec. al II-lea d.H. Ștampila este imprimată pe un fragment de cărămidă cu dimensiunile de 19x6x2,5 cm. Ștampila este în cartuș dreptunghiular incomplet în tabula ansata, lat de 4 cm. (Tabletă cu mânere cu coadă de porumbel. Era o formă preferată pentru tabletele votive din Roma Imperială). Literele sunt înalte de 2 cm, iar inscripția "Leg(io) C(laudia) P(ia) F(idelis)" argumentează istoric prezența la Voinești a legiunii menționate sau a unei subunități a acesteia.
Ansamblul Culei Racovița, Mioveni - o fortăreață transformată în muzeu etnografic
Ansamblul Culei Racovița (Mioveni) este monument istoric de interes național. Pe fațada culei din partea de sud se află o placă datată pe la sfârșitul secolului al XIX – lea, pe care este inscripționată data construirii edificiului în anul 1806.
Cula a fost construită de boierul Nicolae Racoviceanu, ca loc de apărare împotriva haiducilor, hoților sau a cetelor turcești care treceau Dunărea după jafuri. Silit de acele vremuri vitrege, Nicolae Racoviceanu ridică o clădire solidă și înaltă în curtea conacului, cu gândul de a servi ca adăpost pentru familia sa atunci când haiducii porneau în jefuire sau când cetele turcești treceau Dunărea, tot după jefuire.
Clădirea construită la 12 septembrie 1806, purta numele de – Culă – cuvânt de origine turcească și care însemna – casă înaltă, turn, fortăreață, înaltă de 20 m, acoperită cu șiță, pe 3 nivele – parter- etaj I – etaj II, cu ziduri groase – de 0,75 m – ferestre mici - evazate și cu o singură intrare - ușă de stejar, bine zăvorâtă. La etajul II, familia păstra obiectele de valoare precum: bani, haine, bijuterii, arme, ș.a.
Parcurile din Pitești, o oază de liniște și relaxare
Așezat la confluența Argeșului cu Râul Doamnei, Piteștiul s-a dezvoltat pe terasele din dreapta Argeșului, trecând în evoluția sa prin fazele de sat, târg și oraș, cum era în secolul al XIV- lea. A fost atestat documentar la 20 mai 1388, când domnul Mircea cel Bătrân, printr-un document intern, întărește mănăstirii Cozia o moară în "hotarul Piteștilor". De-a lungul timpului, Piteștiul a cunoscut o însemnată dezvoltare economică, devenind în secolul al XV-lea reședință domnească temporară.
Municipiul Pitești se remarcă prin obiective turistice deosebite, precum monumente de arhitectură religioasă vechi de secole, numeroase obiective culturale și istorice, dar și spații de relaxare în natură.
Iată care sunt cele mai importante parcuri din Pitești, care reprezintă o adevărată oază de liniște și relaxare pentru cei ce doresc să se desprindă de agitația urbană și să se încarce cu energie din natură.
Comuna Șuici - un loc încărcat de istorie, legende și povești fascinante
Așezată pe Valea Topologului, în nord-vestul judeţului Argeş, pe vechiul drum ce leagă reședința Basarabilor, Curtea de Argeş, de Ţara Loviştei, cu peisaje mirifice și de interes turistic, comuna Șuici, cu străvechile sale așezări, este un loc încărcat de istorie și cultură.
Încă de la intrarea în localitate, te întâmpină trunchiul stejarului multisecular, a cărui existenţă numără peste 1500 de ani. Legenda spune că la umbra bătrânului stejar, Mihai Viteazul a făcut un popas pe când se afla în drum spre Transilvania prin Turnul Roşu, în campania ce a precedat bătălia de la Şelimber.
În comuna Șuici descoperim locuința Popii Floarea din Rudeni, personaj evidențiat în versurile poetului George Topîrceanu, constituind astfel sursă de inspirație în scrierile satirice ale sale. George Topîrceanu și-a petrecut anii copilăriei la Schitul de maici Văleni, iar clasele primare le-a făcut la școala primară din Șuici. În prezent, locuința Popii Floarea din Rudeni se află în proprietate privată.
Situl arheologic de la Popești
În campania arheologică din toamna anului 1986, specialiști din cadrul Muzeului Județean Argeș au efectuat săpături de cercetare în comuna Popești, unde la 860 de metri de albia râului Teleorman se află un tell neolitic cu o înălţime de 3,20 m şi un diametru de 40 m. Aici s-au descoperit două locuinţe şi o vatră dreptunghiulară.
Asemenea săpăturilor de la Vidra, Tangâru, Căscioarele, Glina şi Teiu (judeţul Argeş), și la Popeşti au fost scoase la iveală mai multe obiecte încadrate fazei eneolitice şi aparţinând caracteristic şi spaţial Culturii Gumelniţa.
Astfel, prin săpături de salvare au fost recuperate unelte din piatră, os, ceramică de uz casnic, figurine antropomorfe şi zoomorfe, fragmente de cupru.
În prezent, materialele arheologice sunt depozitate la Muzeul judeţean Argeş.
Gumelnița este numele dat de arheologi unei culturi neolitice din a doua jumătate a mileniului V î.e.n. Așezările de tip tell din această perioadă sunt plasate, de regulă, în lunca râurilor, în apropierea teraselor sau pe pantele lor.
Conacul de vie de la Valea Mare - Ștefănești
Printre pogoanele de vie deţinute de Constantin Brâncoveanu în Dealul Piteştilor, se numără şi cele din Valea Mare. Domnitorul petrecea aici culesul viilor, în drumul său de la curtea domnească din Târgovişte spre cea de la Bucureşti, pe drumul Potlogilor şi Mogoşoaiei.
În perioada 1695-1698, condicile de venituri şi cheltuieli ale visteriei consemnează cheltuieli pentru casele domneşti de la viile de la Piteşti, care aveau pivniţe şi foişor.
Conacul a rămas o vreme în proprietatea familiei Brâncoveanu, fiind administrat începând cu secolul al XIX-lea, de Aşezămintele Brâncoveneşti. La începutul secolului al XX-lea, în conac locuiau călugări. A fost apoi deţinut de proprietari privaţi până în anul 1947, când a fost naţionalizat.
Ansamblul Conacului de vie brâncovenesc de la Valea Mare - Ștefănești este alcătuit din ruinele conacului, poartă şi zid de incintă. A fost declarat monument istoric, fiind înscris în Repertoriul Arheologic Național.
Negrași - inima vechii țări Vlașca
Leagăn de tradiție și legendă, Argeșul este unul dintre județele țării cele mai binecuvântate. Pe meleagurile aflate de o parte și de alta a râului cu același nume s-au scris pagini importante de istorie.
Argeșul poate constitui în orice anotimp o destinație ideală pentru iubitorii naturii, pe teritoriul județului fiind reprezentate toate formele de relief: munții cei înalți ai României, cu creste abrupte, spectaculoase și ape repezi ce șerpuiesc printre stânci, dealuri rodnice cu livezi întinse și podgorii bogate, câmpii nesfârșite cu lanuri de grâu legănate de vânt.
Comuna Negrași este situată în inima fostei țări Vlașca, ținut care se întindea în trecut de la Dunăre până aproape de zonele colinare, ca o vastă câmpie acoperită de păduri imense. Localitatea se află la limita sudică a Câmpiei Piteștilor, în zona de interferență a acesteia cu Câmpia Găvanu-Burdea.
Negrașiul este o comună cu oameni pricepuți și harnici, care știu să prețuiască darurile pământului. Principala ocupație a locuitorilor este agricultura, în zilele de vară și de toamnă, cât vezi cu ochii, întinzându-se lanurile nesfârșite de grâu, porumb, rapiță sau floarea-soarelui.
Dealul Mățău - cel mai înalt din România
Dealul Mățău (1017 m), din comuna Mioarele, declarat cel mai înalt din România, este una din cele mai frumoase regiuni ale Munteniei, la doar 5 km de centrul orașului Câmpulung Muscel .
Dealul Mățău închide spre sud depresiunea Câmpulungului dintre Râul Târgului și Argeșel și spre nord depresiunea Jugur – Poenari, constituind totodată una din frumusețile naturale ale localității.
Aici este amenajată o pârtie de schi cu lungimea de aproximativ un 1 km. Pârtia este destinată începătorilor, dar și entuziaștilor schiului care doresc să-și petreacă astfel timpul liber într-un decor pitoresc.
În vârful acestui deal are loc an de an celebrul ceremonial nocturn numit Focul lui Sumedru, mai exact în seara zilei de 25 octombrie ce simbolizează încheierea anotimpului agrar și începerea iernii.
De pe platoul din apropierea pârtiei se vede o panoramă idilică a Câmpulungului și a munților Piatra Craiului, Iezer, Făgăraș, iar în zilele senine se poate vedea și vârful Moldoveanu.
Toporul geto-dacic de la Mozăceni, descoperire arheologică unicat în România
Comuna Mozăceni se află la marginea sud-estică a județului Argeș, pe malurile râului Dâmbovnic, acolo unde acesta primește apele afluentului său, pârâul Mozacu, aproape de limita cu județul Dâmbovița.
Două obiective din comuna Mozăceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: așezarea din eneolitic aparținând culturii Gumelnița, aflată „la Măgura", la circa 500 m nord de satul Ziduri și ruinele bisericii medievale din Ziduri, aflată la nord de sat.
Din datele cunoscute până acum, valea pârâului Mozacu a fost locul în care au existat cele mai multe aşezări umane din preistorie şi până în Evul Mediu. Zona reprezintă un adevărat miracol în ceea ce privește locuirea umană de-a lungul timpurilor, prin cele 116 vetre arheologice.
Crucea lui Mihai Viteazul
Crucea lui Mihai Viteazul, monument istoric de interes național, care datează din timpul marelui voievod Mihai Viteazul (1593-1601), este amplasată în satul Stoeneşti, comuna Stoeneşti, la distanță de 700 m de la intersecția DJ 725 cu DN 72A.
Amplasată inițial în satul Lunca Gîrtii, a fost mutată de către amiralul Dan Zaharia, în anul 1935, în fața Monumentului Eroilor , vizavi de actuala clădire a Primăriei.
"Dar trecutul eroic al Văii?! Ce curioase manifestări mai are şi viața. Uitată şi pe jumătate distrusă, o cruce lăsată de Mihaiu Viteazul la 1595 (cea mai veche cruce din judeţul Muscel) a stat peste 30 de ani într-o băltoacă din curtea şcolii din Slobozia (com. Stoenești). Scrierea slavonă a împiedicat descifrarea misterului. Astăzi, crucea lui Mihaiu, la loc de onoare şi cinste, va rămâne singură de veghe de-a pururi pe valea fermecată, la Mormântul soldatului necunoscut al văii. (...) În fața Monumentului Călugărenilor, ridicat la Stoeneşti, pe valea Dîmboviţei, unde Mihaiu Viteazul a stat un an de zile şi de unde sub comanda marelui Voievod armele creștine au pornit într-un năvalnic asalt pentru a zvârli pentru totdeauna pe turci peste Dunăre." - (Amiral Dan Zaharia, „Stoenești, Muscel, Valea Dâmboviței", în „Realitatea ilustrată", nr. 517 din 16 decembrie 1936, pp. 10-11).
Din textul de pe cruce, scris în limba slavonă, se înțelege că a fost ridicată de către domnitorul Mihai Viteazul.
Zona de picnic Făget din Mioveni
Orașul Mioveni deține una dintre cele mai atractive zone de picnic din județ. Parcul Făget se întinde pe o suprafață generoasă, de circa 4,5 ha, fiind special amenajat pentru organizarea de activități în aer liber.
Parcul dispune de 13 grătare, 15 foișoare, mese și bănci, apă potabilă, toalete, supraveghere video, un spațiu special amenajat pentru copii, unde aceștia se pot juca în siguranță, instalație de tiroliană, iluminat public și spațiu de parcare.
În această perioadă marcată de restricții și limitări impuse de pandemia de COVID-19, este foarte important ca cei care doresc să utilizeze facilitățile zonei de picnic Făget să respecte recomandările specialiștilor privind normele sanitare de siguranță, de igienă și distanțare fizică.
Cetatea Oratia - Dâmbovicioara
La mică distanță de drumul care leagă Câmpulung de Brașov, pe teritoriul administrativ al localității Podu Dâmboviței, se află Cetatea Oratia, monument istoric ce datează de la mijlocul secolului al XIV-lea.
În lipsa unor documente care să certifice multe din aspectele vremii, Cetatea Oratia este sursa unor infinite povestiri și legende. Prezența urmelor carelor și potcoavelor de cai, rămase împietrite în munte, alimentează aceste povești.
Localnicii spun că la construcţia ei s-a început prin anul 1330 şi că a fost ridicată de oamenii care locuiau în împrejurimi. Alţii sunt de părere că o mână de ajutor au dat-o însăşi cavalerii teutoni, dar nu există documente care să ateste acest lucru.
În aceste condiţii, zidul amplasat în zona Podul Dâmboviţei, pe culoarul Rucăr-Bran, continuă să învăluie în mister întreaga vale, unde se spune că odată trecea cel mai important drum ce lega Ţara Românească de Transilvania.
Mai mult, ruinele cetăţii se lasă văzute doar dintr-un anumit punct, şi anume, dintr-o parcare situată în apropierea locaţiei turistice Dealul Sasului.
Siturile arheologice de interes național de la Bârla
În comuna Bârla se află două situri arheologice de interes național — fortificația cu val de pământ „Brazda lui Novac" de la nord de satul Bârla (secolul al III-lea e.n., epoca romană) și situl arheologic de "la Urloaie" de pe dealul Cotmeni, la 2 km de Urlueni, sit ce cuprinde vestigii romane: castrul mare, castrul mic, traseul Brazdei lui Novac și sectorul limesului transalutan.
Brazda lui Novac de nord este un limes, întărit cu un valum de pământ, care străbate județul Argeș de la vest la est, intersectând valul de pământ Transalutanus în satul Urlueni. Șantul se află spre nord de val, ceea ce indică faptul că era destinat să apere teritoriul situat spre sud de această limită.
Valul de pământ întărit, care avea circa 3 metri înălţime, cu un şanţ adânc de 2 metri în faţă, s‐a păstrat mai bine în zona Olteniei, unde a fost, probabil, construit de armată.
Brazda lui Novac pornea de la gura Topolniței (județul Mehedinți), traversa Oltenia și Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi.
Crucea Jurământului din Câmpulung
În zona centrală a municipiului Câmpulung, lângă Monumentul Eroilor, în zidul casei N. Ionescu – Berechet, se află încastrată Crucea Jurământului, ridicată în vremea domniei lui Gheorghe Duca, în 25 decembrie 1674.
Pe această cruce se află una dintre cele mai lungi inscripții în piatră înscrise pe un monument, din câte se cunosc până în prezent în fostul spațiu al Țării Românești.
Numele său vine de la faptul că fiecare conducător nou ales al orașului trebuia să jure, împreună cu cei 12 pârgari (reprezentanți aleși ai obștei), în fața acestei cruci, că va lupta pentru apărarea drepturilor câmpulungenilor. Astfel, ca simbol al autonomiei și privilegiilor urbane, Crucea îndeplinea un rol solemn în cadrul ceremoniei de investitură a judeților, care în fața ei jurau să apere aceste drepturi.
Monumentul este unic în țară, fiind un adevarat document prin care sunt ilustrate tradițiile orașului.
Zona de picnic din Budeasa
În comuna Budeasa se află una dintre cele mai moderne zone de picnic și agrement din județul Argeș. Amplasată la fosta "Fabrică de cărămidă", zona de picnic a fost special amenajată de Primăria Budeasa pentru cei care doresc să se deconecteze de la rutina de zi cu zi, să iasă la iarbă verde și să se relaxeze în mijlocul naturii, alături de familie sau de prieteni.
Zona de picnic se remarcă printr-un peisaj pitoresc desebit, în care se încadrează perfect foișoarele realizate din lemn, ce sunt amplasate de jur împrejurul lacului.
Zona de picnic din Budeasa dispune de 15 foișoare de lemn cu câte un set de mobilier, 15 mese și bănci din lemn, 15 grătare de oțel și recipiente pentru colectarea deșeurilor, toalete, precum și un spațiu special amenajat pentru copii, unde aceștia se pot juca în siguranță.
La intrarea în parc, se află și un panou care cuprinde o serie de reguli destinate celor care doresc să utilizeze facilitățile zonei de picnic.
De asemenea, în această perioadă marcată de restricții și limitări impuse de pandemia de COVID-19, este foarte important să respectați recomandările specialiștilor privind normele sanitare de siguranță, de igienă și distanțare fizică.
Castrul roman Jidova - Câmpulung
Castrul mare din punctul „Jidova" – Câmpulung este cea mai importantă şi mai bine păstrată construcţie militară de acest gen de pe traseul Limesului Transalutanus, fiind în acelaşi timp şi singura edificată din piatră.
Nu se cunoaşte numele antic al castrului, însă, târziu după retragerea aureliană şi după perioada marilor migraţii ce au transformat în cenuşă operele arhitecturale şi edilitare ale antichităţii, în zorii evului mediu, localnicii şi călătorii pe drumul Câmpulungului, deopotrivă, rămân impresionaţi de zidurile încă solide ale castrului aflat în ruină şi le atribuie fabuloşilor oameni înalţi şi puternici ce populau lumea la începuturile ei - jidovii, în limbajul popular, întâlniţi în majoritatea mitologiilor europene.
Castrul de la „Jidova" este unul dintre cele mai bine păstrate din întreaga Dacie romană, iar cercetările arheologice susţinute, dublate de ample lucrări de restaurare şi consolidare, constituie un model de consecvenţă şi reuşită în încercarea de a ne apropia mai mult de monumentele antichităţii.
Aici, în muzeul de sit în care a fost transformat castrul, pot fi văzute puternicul zid de incintă din piatră, cu porţile şi turnurile adiacente, clădirea ofiţerilor, locuinţa comandantului, magazia în care erau adăpostite proviziile pentru hrana soldaţilor, dar şi a cailor, precum şi ingeniosul sistem de încălzire specific tehnicii romane, aşa-numitul hypocaustum.
Poarta Eroilor din Pitești
Poarta Eroilor din Pitești este un monument evocator, reprezentativ pentru județul Argeş, ridicat din iniţiativa colonelului Barbu Pârâianu, în memoria ostaşilor Regimentului Nr. 4 Dorobanţi, căzuţi la datorie în timpul participării României la Primul Război Mondial (1916-1918).
Poarta Eroilor a fost inaugurată oficial la 28 septembrie 1926. Monumentul este construit sub forma unei tradiţionale porţi româneşti, fiind lucrat din zidărie, pe fundaţii şi soclu din piatră, cu acoperiş din ţiglă. Prin construcţie şi imagine artistică, monumentul are forma unui veritabil arc de triumf.
Frontispiciul are inscripţionat: "Regimentul Argeş nr. 4. Poarta eroilor 1918". "Morţi pentru ţară, pentru glorie şi drapel".
Pe stâlpi sunt înscrise denumirile localităţilor unde s-au desfăşurat operaţiunile militare în anii 1916-1917 şi numele a sute de militari căzuţi la datorie în campaniile din 1877-1878 şi 1916-1918.
Având statura impunătoare a unui arc de triumf, poarta se vrea a fi un omagiu celor peste 1.100 de eroi argeșeni căzuți pentru înfăptuirea unității naționale.
Poarta Eroilor Argeșeni a fost restaurată în anul 1971.
Comuna Rucăr – un loc încărcat de istorie
Situată în nord-estul județului Argeș, la confluența Râușorului cu Dâmbovița, comuna Rucăr are în componență satele Rucăr și Sătic, satul Rucăr fiind printre cele mai vechi așezări din spațiul argeșean.
O cronologie evaluativă ar "împinge" originea localității încă în epoca cuceririi romane a Daciei, urme ale Castrului roman din punctul numit Scărișoara sau ale drumului ce însoțea hotarul limes transalutanus, ce începea la Giurgiu și se termina la nord de Rucăr în punctul Valea Oratiei-Podul Dâmboviței, pe o lungime de aproape 250 km, fiind vizibile și astăzi.
Prima atestare documentară este la 7 iunie 1377, când regele Ludovic I al Ungariei promite sașilor din Brașov în cursul bătăliei cu oastea munteană condusă de domnitorul Radu I că, în cazul în care Țara Românească va ajunge sub stăpânirea sa, vama de la Rucăr va fi mutată la Bran. O atestare ulterioară este cea datând din 1418 - 1420.
Rucărul este un spațiu încărcat de istorie, fiind depozitar peste vremi al multor isprăvi legendare, martor veridic, dar și participant direct la fapte și evenimente din istoria țării.
Loc de trecere al multor oști și voievozi, dar și câmp de bătălii, Rucărul a fost, datorită poziției sale geografice privilegiate, și loc de intersectare a unor căi comerciale ori de curierat diplomatic, dar și reședinta vremelnică a domnitorului Vlad Țepes. De asemenea, Rucărul a fost loc de refugiu temporar pentru Guvernul provizoriu în anul 1848 și teatru al unor operațiuni militare în timpul Primului Război Mondial.
Lingura de lemn uriașă de la Mioveni
Lingura de lemn uriașă de la Mioveni este deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records, măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct (lungimea căușului cu brațe) și a fost realizată în 14 zile de către meșterul popular Ion Rodoș și fiul acestuia, Gheorghe Rodoș, fiind o adevărată operă de artă, ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni.
Ion Rodoș este din Nucșoara, județul Argeș și în lumea neîntrecuților meșteri populari e cunoscut drept „omul care a învăţat lemnul să zboare".
Barajul Pecineagu din comuna Rucăr
Barajul Pecineagu este situat pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o depresiune dintre munții Piatra Craiului și munții Iezer-Păpușa.
Despre acesta se spune că este unul din cele mai bine gândite proiecte în ceea ce privește evacuarea apei, cât mai repede și cât mai sigur.
Se află o altitudine de 1117 metri și este considerat cel mai mare baraj de acramonte din Europa și se numără în primele 10 din lume.
Are o suprafață de 182 de hectare si poate cumula până la 63 de milioane mc de apă.
Barajul are o înălțime de 107 m și o lungime la coronament de 267 m. La baza măștii de etanșare este executată o galerie perimetrală pe conturul căreia au fost executate 50 de foraje verticale de drenaj.
Crucea lui Mihai Viteazul de pe Colțul Albinei - locul până unde s-a retras voievodul muntean din calea lui Sinan Pașa în 1595
Povestea acestei cruci este una istorică. În satul Bădeni se află „Plaiul Mălăişte", zonă în care s-a retras Mihai Viteazul, după lupta de la Călugăreni (1595).
Până acolo s-a retras Mihai Viteazul din calea lui Sinan Pașa, așteptând ajutoarele de la Principele Sigismund Bathory. Ajuns acolo, a pus această cruce, semn pe care îl putem vedea și astăzi. Dupa primirea întăririlor, Marele Voievod Mihai, cel care a unit pentru prima dată toate cele trei principate române, a eliberat Târgoviște și i-a făcut praf pe turci la propriu, în marea bătălie de la Giurgiu. Bătălia de la Giurgiu este consemnată în izvoarele istorice ale vremii ca fiind cea mai mare bătălie a lui Mihai Viteazul. Mai mare decât cunoscută bătălie de la Călugăreni. Cronicile turcești au descris în amănunt această bătălie, atât de marcați și luați prin surprindere a fost oastea otomană la vremea respectivă.
Crucea cântăreşte aproape trei tone, a fost ridicată pe o stâncă de pe dealul numit „Colţul Albinei", la o altitudine de 1.125 de metri.
Barajul și lacul de acumulare Budeasa
Barajul și lacul de acumulare Budeasa sunt situate pe râul Argeș, în comuna Budeasa. Se află în administrarea ABA Argeș Vedea și fac parte din schema hidrotehnică complexă de amenajare a râului Argeș.
Datorită faptului că se află la doar câteva minute sau zeci de minute de mers cu mașina, lacul Budeasa reprezintă una dintre destinațiile preferate de cei care vor să iasă din rutina zilnică și simt nevoia de o ieșire în natură. Turiștii ajunși în zonă se pot destinde la pescuit, pe lac se practica pescuitul recreativ sportiv pe baza de permis de pescuit sau pur și simplu pot admira peisajul.
Principalele folosințe ale Barajului și lacului de acumulare Budeasa constau în asigurarea volumelor de apă necesare alimentării cu apă potabilă și industrială a municipiului Pitești, apărarea împotriva inundațiilor, producerea energiei electrice și satisfacerea necesarului de apă pentru irigarea suprafețelor din aval.
Construcția hidrotehnică a fost pusă în funcțiune în anul 1978. Lacul de acumulare Budeasa are o lungime de 5,5 km până în dreptul centralei Merișani. Este mărginit la malul drept de un dig de protecţie de 4.625 m, iar la malul stâng de un dig de 934 m, care se închide în terasa ce constituie malul lacului pe o altă lungime de 2.500 m. Plin, lacul ocupă o suprafaţă de 643 ha.
Complexul feudal "Curtea Domnească de la Argeș"
Curtea de Argeş, fosta cetate de scaun a Țării Românești, adăposteşte comori importante ale istoriei naţionale, fiind astăzi unul dintre cele mai importante puncte de atracție datorită unei bogate palete de obiective turistice.
În oraş există două curţi medievale, una din secolele XIII-XIV - Curtea Domnească împreună cu Biserica Sfântul Nicolae - și cealaltă din secolele XV-XVI - complexul Mănăstirii împreună cu Palatul Episcopal.
Cele două situri istorice sunt despărţite de bulevardul lung de 1,5 km, trasat de arhitectul francez André Lecomte du Noüy la 1885, după restaurarea Mănăstirii.
Curtea Domnească de la Argeș a fost construită inițial în secolul al XIII-lea de voievodul român Senesalv. La începutul secolului al XIV-lea, pe timpul domnitorului Țării Românești - Basarab I (1310 - 1352), au fost ridicate biserica, palatul domnesc de pe latura de sud, turnul și zidul de incintă. În secolul al XVI-lea, domnitorul Țării Românești de la acea vreme - Neagoe Basarab (1512 - 1521), a construit Casa Domnească, pe latura de nord.
Satul Podu Dâmboviței din comuna Dâmbovicioara
Comuna Dâmbovicioara se află la graniţa cu Brașovul, este pentru cine caută peisaje pitoresti, locul ideal pentru petrecerea unei vacante rustice mai ales că zona este una impresionantă.
Satul Podu Dâmbovitei se afla situat în comuna Dâmbovicioara, foarte aproape de peștera cu același nume, având un numar nu foarte mare de locuitori – circa 750 de oameni viețuiesc în aceste locuri.
Podu Dâmboviței reprezintă un punct turistic de interes pentru cei ajunsi în aceste locuri dornici de relaxare. Acesta se află într-un cadru natural unic, în culoarul Rucăr Bran, în mijlocul Munților Iezer-Păpușa, dar și la intersecția Munților Bucegi cu Munții Leaota.
Denumirea localități a fost dată de la un pod făurit din lemn încă de pe vremea primelor atestări documentare ale localității, pod care reușea să permită circulația dinspre Brașov spre Pitești prin culoarul Rucăr Bran.
Principala îndeletnicire a locuitorilor din aceste locuri este păstoritul. În fiecare toamnă are loc răvășitul oilor, moment de mare bucurie și încântare printre localnici. Podu Dâmboviței păstrează tradiții nealterate de câteva milenii. Cântece de oierit, doine, hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân al satului, în zeci de variante. La fel, portul popular are aici sute de taine și simboluri pe care tot cei bătrâni știu a le descifra și interpreta.
Satul Ciocanu, locul de poveste care păstrează autenticitatea satului românesc de odinioară
Satul Ciocanu se află în comuna Dâmbovicioara din județul Argeș și este unul dintre satele din țară aflate la cea mai mare altitudine, aproximativ 1200 de metri.
Întemeietorii legendari ai satului Ciocanu sunt Iosif Căciulă, Teche Poponeci și Bucur Stinghe, trei dezertori din oastea Austro-Ungariei care, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, au cumpărat de la moșnenii rucăreni toate aceste pământuri. L-au botezat Ciocanu fiindcă satul are forma unui ciocan, cu vârful spre comuna Dâmbovicioara.
Locul este unul pitoresc, cu adevarat special, care păstrează autenticitatea satului de altădată, remarcându-se prin peisaje deosebite, pajiști și zone sălbatice.
Satul Ciocanu iși păstrează frumusețea indiferent de anotimp. Panorama spectaculoasă este completată de o combinație de culori extraordinare. Din anumite locuri ale satului se pot admira, în toată splendoarea lor, Masivul Bucegi, Masivul Piatra Craiului, dar și Munții Leaota.
Ceea ce a păstrat intact acest loc este faptul că satul Ciocanu nu a fost atins de marea colectivizare din timpul regimul comunist. Astfel că, după 1990, locuitorii satului Ciocanu erau printre puținii din România cu terenurile și proprietățile rămase intacte, așa cum le-au moștenit de dinaintea celui de Al Doilea Război Mondial.
Oamenii locului reușesc și astăzi să iși muncească terenurile, deși principala ocupație în zonă rămâne păstoritul și creșterea animalelor. De altfel, aproape în fiecare gospodărie se pot zări vaci sau oi.
Povestea stejarului milenar din Argeș la umbra căruia a poposit marele voievod Mihai Viteazul
Zona de nord a văii Topolog este una dintre cele mai importante zone turistice din județul Argeș. Bogată în peisaje care iți taie respirația, Valea Topologului ascunde, pe lângă frumusețile naturale, și numeroase legende și povești fascinante, fiind un loc încărcat de istorie.
De-a lungul vremii, aici s-au făcut mai multe descoperiri arheologice, care atestă faptul că zona a fost intens populată încă de pe vremea dacilor.
Pe Valea Topologului, la intrarea în comuna Șuici se află trunchiul stejarului multisecular, a cărui existenţă numără peste 1500 de ani.
Legenda spune că la umbra bătrânului stejar, Mihai Viteazul a făcut un popas pe când se afla în drum spre Transilvania în campania ce a precedat bătălia de la Şelimbăr. Astfel, sub acest stejar, însuși Marele Voievod Mihai Viteazul, în greaua încercare de unire a celor trei principate, ar fi poposit împreună cu căpitanii săi.
Unul dintre acești căpitani se numea Theodosie Rudeanu, de la care se pare că provine și denumirea primului sat al comunei Șuici, Rudeni. Din unele documente reiese faptul că Theodosie Rudeanu ar fi fost autor al unei Cronici Oficiale de Curte, scrisă în limba română, și că era unul dintre cei mai de seamă dregători ai lui Mihai Viteazul. El apare în toate actele emise de Mihai Viteazul, precum și în cele ale domnitorului Radu Șerban, pe care l-au adus boierii țării la Cârstinești, pe Valea Topologului, după întoarcerea din Ardeal.
Raiul pe pământ, adică Munții Iezer-Păpușa
Munții Iezer-Păpușa sunt munți în lanțul Carpați, grupa majoră sudică, Carpații Meridionali. Cel mai înalt punct al său este Vârful Roșu din centrul masivului, având o altitudine de 2.469 m.
Munții Iezer-Păpușa se întind între cursurile râurilor Dâmbovița la Est și Râul Doamnei la Vest. În zona în care acestea izvorăsc se află culmea Mezea-Oticu, culmea prin care Munții Iezer-Păpușa comunică cu Munții Făgăraș. În partea interioară a masivului se află Barajul Râușor în spatele căruia s-a format Lacul de acumulare Râușor, alimentat de Râușor și Râul Târgului.
La altitudinea de 2135 de metri, sub vârful Iezerul Mare, în interiorul masivului se află lacul Iezeru Mare, un lac glaciar așezat într-o căldare păzită de culmi golașe și sălbatice. De cealaltă parte a masivului, se mai află 2 lacuri glaciare mai mici, lacurile Boarcăs, situate sub vârful Roșu.