Toporul geto-dacic de la Mozăceni, descoperire arheologică unicat în România
Comuna Mozăceni se află la marginea sud-estică a județului Argeș, pe malurile râului Dâmbovnic, acolo unde acesta primește apele afluentului său, pârâul Mozacu, aproape de limita cu județul Dâmbovița.
Două obiective din comuna Mozăceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: așezarea din eneolitic aparținând culturii Gumelnița, aflată „la Măgura", la circa 500 m nord de satul Ziduri și ruinele bisericii medievale din Ziduri, aflată la nord de sat.
Din datele cunoscute până acum, valea pârâului Mozacu a fost locul în care au existat cele mai multe aşezări umane din preistorie şi până în Evul Mediu. Zona reprezintă un adevărat miracol în ceea ce privește locuirea umană de-a lungul timpurilor, prin cele 116 vetre arheologice.
Pe 2 aprilie 1972, în apa dintr-un cot al Mozacului, profesorul Ion Nania a descoperit un topor confecţionat dintr-o rocă extrem de dură, de culoare neagră, cu pigmenţi mici, aurii. Obiectul are o lungime de 13,8 centimetri, o formă bine finisată şi o gaură cu un diametru de 1,8 cm, pentru a i se pune coadă. Date fiind forma şi modul cum a fost lucrat, se presupune că acesta i-a aparţinut unui mare şef de trib sau unei persoane de vază. Toporul din piatră este datat din perioada 1500 î.e.n.- 1375 î.e.n.
Tot aici, au mai fost găsite un cuţit, făcut dintr-o piatră cenuşie, dură, lung de 12,4 cm, folosit de vânătorii preistorici la jupuirea animalelor ucise. Nu departe de cuţit, profesorul Nania a mai scos din pământ un fel de bilă de piatră şlefuită, cu un diametru de 6,8 cm, cu un brâu încrustat de jur împrejur, folosită probabil ca greutate la plasele de pescuit.
Arheologul Ion Nania, în monografia sa "Mozăceni, o veche așezare din fosta țară Vlașca", menționează că descoperirea, pe Valea Mozacului, a unui toporaș cu gaură pentru introducerea cozii, lucrat din gresie dură, pe care sunt săpate trei cuvinte latine „SVI MI PIE" (în traducere: „Pentru mine, cu evlavie"), este „un document mai valoros decât Columna lui Traian", argumentând că "acest obiect este unicat pentru întreaga arheologie, întrucât arată clar că literele alfabetului getic timpuriu sunt mai "evoluate" decât cele etrusce și latine, iar citirea se face de la stânga la dreapta, ca și azi, ceea ce s-a impus la toate popoarele care foloseau alfabetul zis latin, de fapt, alfabetul getic". După aprecierea autorului, toporașul este "certificatul de naștere al romanității: geții timpurii constituiau parte din această romanitate."
Așezare: Comuna Mozăceni se află la 48 de kilometri sud-est de Piteşti. Este bătută de șoseaua județeană DJ659, care o leagă spre nord de Negrași, Rociu, Suseni, Bradu (unde se intersectează cu DN65B) și Pitești (unde se termină în DN65) și spre sud de Slobozia, Ștefan cel Mare și, mai departe, în județul Dâmbovița de Șelaru. Din acest drum, la Babaroaga se ramifică șoseaua județeană DJ679C, care duce spre vest la Izvoru și Căldăraru (unde se termină în DN65A).
(Sursa: peisaje-arheologice.ro, Grigore Constantinescu, "Comuna Mozăceni", Pitești, 2015)
