Comuna Rucăr  - un loc încărcat de istorie

 

Situată în nord-estul județului Argeș, la confluența Râușorului cu Dâmbovița, comuna Rucăr are în componență satele Rucăr și Sătic, satul Rucăr fiind printre cele mai vechi așezări din spațiul argeșean. 

O cronologie evaluativă ar "împinge" originea localității încă în epoca cuceririi romane a Daciei, urme ale Castrului roman din punctul numit Scărișoara sau ale drumului ce însoțea hotarul limes transalutanus, ce începea la Giurgiu și se termina la nord de Rucăr în punctul Valea Oratiei-Podul Dâmboviței, pe o lungime de aproape 250 km, fiind vizibile și astăzi. 

Prima atestare documentară este la 7 iunie 1377, când regele Ludovic I al Ungariei promite sașilor din Brașov în cursul bătăliei cu oastea munteană condusă de domnitorul Radu I că, în cazul în care Țara Românească va ajunge sub stăpânirea sa, vama de la Rucăr va fi mutată la Bran. O atestare ulterioară este cea datând din 1418 - 1420. 

Rucărul este un spațiu încărcat de istorie, fiind depozitar peste vremi al multor isprăvi legendare, martor veridic, dar și participant direct la fapte și evenimente din istoria țării.

Loc de trecere al multor oști și voievozi, dar și câmp de bătălii, Rucărul a fost, datorită poziției sale geografice privilegiate, și loc de intersectare a unor căi comerciale ori de curierat diplomatic, dar și reședinta vremelnică a domnitorului Vlad Țepes. De asemenea, Rucărul a fost loc de refugiu temporar pentru Guvernul provizoriu în anul 1848 și teatru al unor operațiuni militare în timpul Primului Război Mondial.

Trecătoarea istorică ce face legatura între Muntenia și Transilvania, Culoarul Rucar – Bran, reprezintă astăzi, fără îndoială, una dintre cele mai importante atracții turistice din țară, remarcându-se prin peisaje montane fermecatoare, de un pitoresc inegalabil.

Comuna Rucăr este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. Distanța dintre Rucăr și Pitești este de 75 km și poate fi parcursă în aproximativ 1h22min.

(Sursa: Argeșul și Muscelul – Spații istorice ale românismului, wikipedia.org)