BISERICI SI MÂNĂSTIRI

Vă doriți o excursie scurtă, cu spor pentru minte și suflet? Vizitați atunci una dintre mănăstirile Argeșului și Muscelului, oaze de frumos și liniște! Aveți de unde alege! Le găsiți mai ales în partea de nord a județului, ascunse printre dealuri și păduri.

 

Ruta Triunghiul bisericilor rupestre

Pornind din Pitești, orașul Simfoniei Lalelelor pe DN73 spre Câmpulung putem vizita cele trei mănăstiri rupestre, una mai frumoasă ca cealaltă care formează un triunghi echilateral, o formă geometrică perfectă, cunoscută ca triunghiul iniţiatic, magic sau sacru al Argeşului, cu latura de 20 km.  Ce este cu adevărat important și unic, este să aflăm legendele de care au fost înconjurate de-a lungul timpului aceste obiective turistice. Cele trei locuri, desprinse parcă din altă lume, sunt:

citeste mai mult

 

 

 

 

Ruta Bisericilor de lemn din județul Argeș

Pornind din Pitești, orașul Simfoniei Lalelelor, putem vizita Bisericile de lemn din județul Argeș care constituie sub raport arhitectural, expresia incontestabila a artei crucerilor zonali, care preluând elemente tehnice și de plan caracteristice locuințelor țărănești tradiționale, au conferit construcțiile ecleziastice atibute stilistice asigurându-li-se, astfel, o perfectă integrabilitate în mediul ambiental.

Bisericile din lemn din județul Argeș, aceste moșteniri sacre ale trecutului, au șansa de a dăinui în eternitatea neamului, cu mărturii incontestabile ale capacității creatoare a oamenilor acestui binecuvântat pământ românesc.

citeste mai mult

 

 

 

Mănăstirea Glavacioc

Mănăstirea Glavacioc. Despre mănăstire nu există date certe cu privire la înființarea ei, dar se consideră că este din vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). Prima atestare documentară a Mănăstirii Glavacioc datează din anul 1441, când Vlad Dracul întărește proprietatea mănăstirii asupra unui sat dăruit de banul Radu. Banul Radu este primul dregător cu această calitate care apare în sfatul domnesc al lui Mircea cel Bătrân înainte de anul 1400, ceea ce ne indică faptul că mănăstirea exista la începutul secolului al XV-lea.

 

 

 

Biserica Izvoarelor de leac

Biserica Izvoarelor de leacTransmise pe cale orală, din generaţie în generaţie, sub forma de tradiţii locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele şapte izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăştiate în jurul bisericii închinate Sfinţilor Calinic de la Cernica şi Nectarie Taumaturgul din Eghina.
Mai mult, pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuţei, se păstrează regula tăcerii. Apele de la "Izvoarele de Leac"; sunt tămăduitoare înca din vechime, aici găsindu-şi alinarea domnitori precum Mircea cel Batran, Vlad Ţepeş si Mihnea Turcitul. Alături de aceştia, nenumăraţi pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana şi spre Mânăstirea Curtea de Argeş.
 

 

 

 

Mănăstirea Robaia

Mănăstirea Robaia - Argeș

Mănăstirea Robaia este un monument istoric aflat la 5 km distanță de satul Mușătești, la 10 km de Bradet și la 17 km de Curtea de Argeș. Este o vatră de sihastrie atestată documentar încă din secolul al XIV-lea.

Numele mănăstirii provine de la un un eveniment tragic din istoria ei. În noapte de Înviere, tătarii au năvălit în interiorul mănăstirii, iar bărbații au fost luați ca robi.

Biserica, cu hramul sfântul mare mucenic Gheorghe, e zidită pe plan treflat cu pronaos, naos și altar. Ulterior, cu prilejul uneia dintre restaurări, i s-a adăugat pridvorul deschis mai întâi și închis după aceea, pe stâlpi de lemn cu ferestre.

Ansamblul religios este compus din stăreția nouă și cea veche, dar și corpul de chilii. Atunci când o vezi prima dată, ai impresia că privești o fortăreață străveche din piatră. Pelerinii se pot odihni la adăpostul uneia dintre cele patru troițe.

Foarte aproape de mănăstire se află și Fântâna de Leac. Legenda spune că pe timpuri, atunci când hoardele barbare năvăleau în aceste ținuturi, copii și femeile și-au găsit sfârșitul pe când se aflau la slujbă. Sacrificiul lor nu a fost în zadar. Se spune că apele izvorului din zonă au căpătat puteri vindecătoare. Fântâna a fost reamenajată în anul 1995. În fiecare an, de sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii", are loc o slujbă.

citeste mai mult

 

Mănăstirea Tutana - ctitorie domneasca unică  

În fiecare localitate a județului există cel puțin un obiectiv turistic mai puțin cunoscut, dar care merită descoperit.    

Mănăstirea Tutana este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Tutana, comuna Băiculești.  Ansamblul este format din patru monumente:  

citeste mai mult

 

 

 

Mănăstirea Curtea de Argeș

Mănăstirea Curtea de Argeș cea mai cunoscută construcție arhitecturală, ctitorită de Neagoe Basarab (1512-1521), a cărui statuie se află în apropiere. Aici între anii 1437-1439, Vlad Dracul a construit mitropolia țării românești. Zidurile ei au fost dărâmate în anul 1512 de Neagoe Basarab, pentru a ridica această mănăstire. El a incredintat construcția mănăstirii legendarului meșter Manole, care între 1514 si 1517, cu prețul propriei sale vieți și al vieții soției sale, prinsă vie în zidurile bisericii, a realizat acest edificiu. Neagoe Basarab nu a ajuns sa vadă terminarea construcției. În 1526, ginerele său, Radu de la Afumați a fost cel care a terminat-o, cu ajutorul meșterului Dobromir, realizatorul picturilor interioare.Între anii 1875-1886, în urma unui nou incendiu, s-a efectuat ultima restaurare de către francezul André Lecomte du Nouy, care a degajat pereții de pictura originală și în locul lor au apărut picturile fratelui sau, Jean Jules Antoine. În interior, atrage atenția grupul celor 12 coloane, reprezentând pe cei 12 Sfinți Apostoli, tablourile Regelui Carol I și al reginei Elisabeta, Evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. În biserică se află criptele lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumați și ale cuplurilor regale  Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria. Decorația exteriorului este executată în stil oriental.

citeste mai mult

 

Catedrala "Sf. Petru și Pavel" Mioveni

Catedrala "Sf. Petru și Pavel" Mioveni. Construcţia tronează în centrul oraşului, definind practic blazonul arhitectonic al oraşului, fiind una dintre cele mai impunătoare de acest gen din ţară. În anul 1992, existând doar o singură biserică în oraşul Mioveni, iar numărul locuitorilor fiind în creştere prin dezvoltarea industriei locale, noua catedrală a fost proiectată la dimensiuni impresionante, fiind în prezent cel mai mare locaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeşului și Muscelului.

 

 

 

Mănăstirea Vieroşi din Mioveni

Mănăstirea Vieroși din Mioveni datează din secolul al XVI-lea, fiind ctitoria vornicului Ivaşcu Golescu şi a clucerului Albu Golescu, pe temelia unei biserici mai vechi. La zidirea ei au lucrat meșteri locali și credincioșii satului. 

Mănăstirea este închinată Intrării în Biserică a Maicii Domnului. 

Urmașii vornicului ctitor, Stroe Leurdeanu și soția sa Vișa, au zugrăvit și refăcut parțial biserica mănăstirii în 1645, pentru ca, în 1825, Samuil Tărtășescu, viitorul locțiitor al episcopului de Argeș, să reconstruiască și să picteze pe cheltuiala sa Sfântul locaș. Monumentul a mai fost restaurat ulterior, între anii 1924-1927 și 1978-1984.

Ansamblul mănăstiresc cuprinde mai multe elemente: biserica mare – „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", biserica din cimitir (mică) – „Adormirea Maicii Domnului", clopotniţa (turnul porţii), stăreție, chilii, zidul de incintă. 

O echipă de arheologi de la Muzeul Judeţean a descoperit vestigii vechi de câteva sute de ani la Mănăstirea Vieroşi din Mioveni, care relevă dimensiunile apreciabile ale ansamblului monahal. 

citeste mai mult

 

Mănăstirea Valea Mănăstirii

Mănăstirea Valea Mănăstirii, o mănăstire ortodoxă, mai puțin cunoscută, însă de o minunație rară, aflată în satul omonim din comuna Țițești, județul Argeș. Mănăstirea este viețuită de călugări, cu toate că numărul acestora este unul deosebit de mic (anul 2009 gasește mănăstirea cu doar 3 viețuitori).

 

 

 

Mănăstirea Aninoasa 

Mănăstirea Aninoasa este un monument istoric și arhitectural de tradiție brâncovenească, suprinzător de frumoasă și elegantă. Numele mănăstirii și al localității provine de la pădurile de arini, care se întindeau pe colinele din imprejuri și se prezinta ca un ansamblu arhitectonic de tradiitie brâncovenească, având o incintă dreptunghiulară prevăzută cu un turn-clopotnită, chilii și paraclis, construită în anul 1677, de către boierul clucer Tudoran Vlădescu.

 

 

 

 

 

Complexul feudal Bărăția din Câmpulung 

Ansamblul monumental religios Bărăția (sec. XIV), monument istoric de arhitectură de interes național, este situat în centrul municipiului Câmpulung, fiind compus din trei obiective distincte: Biserica "Sfântul Iacob", Turnul Bărăției și Casa parohială.

Biserica "Sfântul Iacob" este cea mai veche clădire din ansamblu, fiind interesantă prin prezența cunoscutei lespezi a Comitelui Laurențiu de Longo Campo, datată în anul 1300, aflată în interior, sub altar. 

Lespedea funerară constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a orașului Câmpulung. Textul de pe piatra de mormânt, scris în limba latină, este următorul: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC", în traducere: "Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300".

citeste mai mult

 

Mănăstirea Negru Vodă

Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung, unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din Argeș

De-a lungul timpului, Câmpulungul, capitală a Țării Românești, s-a bucurat de o deosebită atenție din partea voievozilor români, care i-au acordat multe și importante privilegii, pe care alte orașe din Țara Românească nu le-au cunoscut. 

Fiind un loc încărcat de istorie, fiecare construcție veche, fiecare arteră de circulație ce străbate urbea, monumentele, bisericile din Câmpulung, toate ne vorbesc de istoria, de vechimea și de multe alte aspecte majore din trecutul său.

Cel mai valoros și reprezentativ monument istoric al orașului este Ansamblul feudal Negru – Vodă, care cuprinde biserica ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului", Bolnița sau Paraclisul, turnul clopotniță, Casa Domnească, stăreția și chiliile. 

citeste mai mult

 

Mănăstirea Cotmeana

Mănăstirea Cotmeana. Considerată  a fi una dintre cele mai vechi vetre monahale din Țara Românească, Mănăstirea Cotmeana este datată din anul 1292, și se află în apropierea localității cu același nume. Ansamblul feudal de la Cotmeana este alcătuit din biserică, clopotniță și ziduri de incintă construite pentru apărare. Aici există cel mai vechi clopot din Țara Românească dăruit mânăstirii de Jupan Dragomir, în anul 1385. În biserica – monumenti istoric, se păstrează portretele lui Mircea cel bătrân și Petru Cercel.

 

 

 

 

 

Schitul Trivale

Schitul Trivale – La intrarea în padure, pe un mic deal, se afla schitul cu același nume, monument istoric din secolului al XVII-lea. A fost construit între anii 1677-1688 de Varlaam, mitropolitul Țării Românești. Legenda spune că aici a fost depus temporar capul lui Mihai Viteazul (1593-1601), înainte ca acesta să fie adus la Mănăstirea Dealu din Târgoviște.

 

 

 

 

 

 

Mănăstirea Antonești, una dintre cele mai frumoase așezări monahale de pe Valea Argeșului 

 

Mănăstirea Antonești - este una dintre cele mai frumoase construcții de pe Valea Argeșului. A fost numită așa după întemeietorul ei, Mareșalul Ion Antonescu, și are hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul". Mănăstirea Antonești este situată în comuna Corbeni, la 20 de km nord de Curtea de Argeș, și este un important punct de pelerinaj pentru cei care traversează localitatea. Așezarea monahală este construită foarte aproape de Barajul Vidraru și de traseul montan Transfăgărășan. 

 

citeste mai mult

 

 

 

 

Biserica "Înălțarea Domnului" este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Cepari Pământeni, comuna Cepari  

Biserica, construită din cărămidă, are formă de navă și este compusă din altar, naos, pronaos și un pridvor deschis, adăugat ulterior. Singura turlă ce se înalță peste pronaos servește de clopotniță. Cele trei pisanii aflate deasupra ușii de intrare în pronaos ne furnizează date suficiente privind ctitorul și anul ridicării lăcașului. Astfel, potrivit pisaniei de piatră, biserica  a fost construită de jupânul Ștefan Balotă , vel clucer de arie, la leat 7260 (1751 -1752). Știind însă că Ștefan Balotă a fost vel clucer de arie în 1752 înseamnă că lăcașul a fost ridicat în acest an. Tot din textul acestei pisanii, mai aflăm că Ștefan Balotă a ridicat din temelie biserica în locul celei vechi, construită de Dragomir vel vornic la leat 7041 (1532-1533).   

 

 

 

 

Situl arheologic de interes național al curții boierești de la Domnești și ansamblul bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului"  

În comuna Domnești se află situl arheologic de interes național al curții boierești de la Domnești (secolul al XVI-lea), aflat la „Silişte", la nord de șoseaua spre Câmpulung, sit alcătuit din ruinele unei biserici și cele ale unui zid de incintă. Tot de interes național este și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră aflată pe marginea sudică a drumului spre Slănic (1753), lângă o troiță de zid. Tot în comuna Domnești se află și ansamblul bisericii "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (1828), alcătuit din biserica propriu-zisă, poarta de zid cu pictură murală și zidul de incintă. Ridicată din zid în 1828 în stilul bisericilor postbrâncovenești, este una dintre frumoasele biserici de țară din zona Argeșului. Păstrează picturi exterioare, cuprinse într-o friză înaltă, sub streașină. Biserica, împreună cu poarta și fragmente din zidul de incintă, se află pe noua listă a monumentelor istorice.  

 

Biserica din lemn din Valea Faurului - Mușătești

Biserica de lemn din Valea Faurului, comuna Mușătești, cunoscută și ca Biserica Sfinții Îngeri, a fost construită în anul 1727 și are hramul "Sfinții Voievozi". Este una dintre cele mai vechi biserici din județul Argeș, fiind declarată monument istoric de interes național.

Pisania pictată deasupra ușii de acces în pronaos fixează temporal existența locașului de cult și conține referiri sumare la comanditari: „Această biserică sfântă cu hramul Sfinții Voievozi, Arhangheli Mihail și Gavril, s-a zidit din temelie de domniile lor ctitori Petre Mușătescu și Pârvu Mușătescu în anul 1727 și s-a jugrăvit din nou în anul 1906, prin străduința și osteneala preotului Radu Popescu, Ion Ristescu și soția sa, Joița, Ion Pandelică și alți enoriași."

citeste mai mult

 

Biserica "Sfinții Trei Ierarhi" din Schitu Golești, monument istoric de interes național

În comuna Schitu Golești se află monumentul istoric de interes național schitul Golești din Valea Pechii, ansamblu alcătuit din biserica „Sf. Trei Ierarhi", chilii, clopotniță și zid de incintă.

În 1670, episcopul Grigore al Buzăului, fost preot şi călugar la mânăstirea Negru-Vodă din Câmpulung, începe construcţia bisericii din Schitu-Goleşti, finalizată în 1676, dată la care schitul este închinat mânăstirii de drept metoh. Biserica a funcţionat ca schit scurt timp, iar din 1802 a devenit biserică de mir cu hramul "Sf. Trei Ierarhi".

Pictura murală originară, în frescă, aparținând unor renumiți artiști din școala câmpulungeană de zugrăvie se conservă fragmentar la abside.

Clopotnița, construcție originală și pitorească, a fost construită în perioada anilor 1670 - 1676, concomitent cu chiliile de pe laturile de nord și de sud și cu zidul de incintă, relevându-se, astfel, importanța în epocă a acestei ctitorii arhierești.

 

 

 

 

Mânăstirea Văleni - Argeș 

Aparținând comunei Sălătrucu, satul Văleni își trage numele de la numărul mare de văi ale afluenților Topologului, care brăzdează împrejurimile. Cunoscut drept "satul dintre văi", în vatra Vălenilor coboară numeoase pâraie adunate de pârul Văleni, pe care se înșiră gospodăriile.

Pornind din centrul satului, un drum local urcă în lungul pârâului și ajunge la Mănăstirea Văleni, încorporată administrativ comunei Sălătrucu.

Străvechea vatră monahală Văleni a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVII – lea de călugărul Zaharia Grădișteanu, care a construit, între anii 1691-1692, o bisericã din lemn cu hramul "Sfânta Treime", punând bazele unei obşti de călugări. 

Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc războiul ruso-turc, în Mănăstirea Văleni a slujit o obște monahală de călugari. Imediat după război, Preasfințitul Iosif I, episcopul Argeșului, mută obștea călugărilor în Mănăstirea Robaia, iar în Văleni adună maicile din schiturile desființate.

 

 

Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" din Cepari

Biserica din satul Cepari Ungureni (Neagoș) este situată în apropierea malului drept al râului Topolog și are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului".

A fost ridicată în anul 1820, fiind construită din cărămidă, cu formă de navă. Învelitoarea inițială de șindrilă a fost înlocuită în anul 1963 cu una mai rezistentă, din tablă.

Se spune că ctitorii bisericii au vândut o parte din moșie pentru a construi această biserică.

Legenda spune că Mirica, soția ctitorului, postelnicul Panait Balotă, era într-o sărbătoare la biserica din Ceparii Pământeni. După slujbă, când oamenii urmau să fie miruiți de preot, nu i s-a dat voie să fie printre primii, deoarece alte „cuconoase" pretindeau că sunt ctitorii bisericii, și, deci, trebuia să rămână în urma lor. Mirica s-a întors indignată acasă, în satul Cepari Ungureni, a povestit soțului ce s-a întâmplat și l-a convins să nu mai înceapă construcția casei din cărămida ce o aveau pentu aceasta și să construiască o biserică în satul Cepari Ungureni. Astfel, au ridicat biserica, ei locuind în continuare într-o casă cu pereți din nuiele.

 

 

Biserica de lemn din Glâmbocata – Deal (Călugărița)

Biserica de lemn din Glâmbocata – Deal (Călugărița) se află în comuna Leordeni, județul Argeș, și poartă hramul „Nașterea Domnului". Biserica, monument de arhitectură de interes național, datează din secolul al XVIII – lea (1746).

 

Biserica lemn din Glâmbocata – Deal (Călugărița) a fost locașul de cult al unui schit de maici, numele atribuit așezării pledând pentru o asemenea destinație clericală, iar anul 1834, consemnat pe o pisanie deteriorată parțial, ar indica o refacere integrală a construcției de lemn, urmată de repictarea spațiului destinat picturii murale, peste bârne fiind aplicat un strat de tencuială format din var și câlți de cânepă.

 

Având plan trilobat, biserica se compune din altar, naos şi pronaos, peste care se înalţă o turlă, pridvorul fiind adăugat în 1834-1836. Absidele naosului sunt poligonale, cu trei laturi, iar ale altarului cu cinci laturi. Bârnele rotunde, din care a fost construită, au fost îmbinate prin sistemul „la jumătate de lemn". Bolta este lucrată din scândură, iar pardoseala este formată din bârne masive din stejar prinse în cuie de lemn.

 

În anul 1834, construcția a fost înfrumusețată, în interior și în exterior, cu pictura zugravului Radu, creația acestuia remarcându-se prin modalitatea de concepere a scenelor și prin tratarea realistă a tabloului votiv din pronaos, ctitorii fiind înfățișați în pitorești costume populare. 

 

 

Pelerinaj în locuri sfinte: Mănăstirile Bascovele și Cotmeana - monumente istorice de interes național

Județul Argeș este reprezentativ pentru păstrarea culturii religioase a poporului român. Aici stau mărturie a credinței creștin-ortodoxe numeroase lăcașuri de cult, unele cu o vechime impresionantă, adevărate bijuterii arhitecturale, ce constituie, în mod cert, cartea de vizită a acestor meleaguri. 

Unul dintre locurile cu o încărcătură istorică și spirituală deosebită este comuna Cotmeana, pe teritoriul căreia se găsesc două mănăstiri emblematice - Bascovele și Cotmeana. Monumente istorice de arhitectură de interes național, mănăstirile atrag, anual, numeroși pelerini din țară și din străinătate.

Considerată a fi una dintre cele mai vechi vetre monahale din Ţara Românească, Mănăstirea Cotmeana este datată, după ultimele cercetări, din anul 1292. Radu I, domnitorul Țării Românești, ridică, aici, o biserică de lemn, care va arde. Ulterior, Mircea cel Bătrân construiește, în același loc, între 1387 și 1389, o biserică de zid cu hramul Buna Vestire. Biserica a fost restaurată în 1711 de către Constantin Brâncoveanu. 

Ansamblul feudal de la Cotmeana este alcătuit din biserică, clopotniţă şi ziduri de incintă construite pentru apărare. Aici există cel mai vechi clopot din Ţara Românească dăruit mănăstirii de Jupan Dragomir, în anul 1385. În biserică, se păstrează portretele lui Mircea cel Bătrân şi Petru Cercel.

Mănăstirea Cotmeana este considerată un adevărat monument istoric medieval, reprezentativ arhitectural pentru spaţiul muntenesc din secolul al XIV-lea. Faţadele sunt construite din cărămidă, iar decoraţiunile mânăstirii sunt realizate în stilul bizantino-balcanic specific secolelor XIII - XIV.

citeste mai mult

 

 

Mănăstirea Ciocanu din Bughea de Jos

 

În comuna Bughea de Jos se află schitul Ciocanu, biserica având hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Mănăstirea datează din secolul al XVI-lea, fiind întemeiată de credincioșii din satul Malu. Aşezământul este pomenit în trei hrisoave din anii 1677, 1776 şi 1827. 

 

Mănăstirea Ciocanu atrage prin pictura deosebită, dar și prin faptul că are o istorie specială. A ars în mai multe rânduri, fiind reparată în 1600, când devine schit de călugărițe, iar din 1610 redevine schit de călugări.

 

În urma cutremurului din 1802, biserica s-a dărâmat şi a fost refăcută în anul 1825, de cuviosul Neofit şi de Mihai Radovici. Reparații radicale au fost întreprinse în 1932, de către egumenul Nicandru Marin și de predecesorul său, Nichifor. 

 

Actuala bisericuţă are altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Naosul şi pronaosul formează un singur spaţiu. Are o turlă pe altar şi alta pe naos.

 

Remarcabil este și faptul că în incinta bisericii se află o piatră funerară ce datează de mai bine de patru secole, din anul 1610.

 

Aşezată pe dealul Ciocanul, în mijlocul pădurii, mănăstirea se bucură de o așezare geografică a cărei frumusețe pare desprinsă din povești. De aici, privind spre răsărit, ni se înfăţişează o panoramă deosebit de frumoasă: culmi muntoase, sub ele dealurile înalte, iar, la poalele dealurilor, un lanţ de sate.

citeste mai mult

 

Catedrala "Sfântul Prooroc Ilie" din Costești - monument istoric de interes național

A fost ridicată după cumplitul incendiu din 1930, izbucnit în biserica din sat, în care au murit 116 persoane, majoritatea copii.

Este singura biserică din Argeș la sfințirea căreia a participat un rege.

După tragedia din 18 aprilie 1930, când bisericuţa de lemn din Costeşti a ars din temelii chiar în Vinerea Mare a Paştelui şi, odată cu ea, aproape toţi copiii satului aflaţi la slujbă, 116 la număr, creştinii din întreaga ţară au ajutat la ridicarea unei alte biserici în Costeşti.

Inițiativa i-a aparţinut Patriarhului României de atunci, Miron Cristea, care a demarat o colectă publică națională. Pe lângă materialele de construcție, a mai fost strânsă şi suma de 10 milioane de lei, bani cu ajutorul cărora s-au ridicat, la 2 km de locul incendiului, noua biserică, casa parohială şi paraclisul din cimitir.

Purtând hramul „Sfântul Prooroc Ilie", făcătorul de minuni și aducătorul de ploi, biserica a fost construită în formă de cruce, cu două turle, din cărămidă și piatră de Albești, între anii 1930 și 1932.

citeste mai mult

 

 

Biserica „Adormirea Maicii Domnului" din Albota - monument istoric

Biserica „Adormirea Maicii Domnului" din comuna Albota datează de la 1800, fiind ridicată, potrivit pisaniei, de „șetrarul Andronache ereu, Ioana erița, Dinu diacon, Eftenie ieromonah, Tița erița, Vladu ereu, Ilina erița".

Lucrări de reparație au fost efectuate în 1920 și 1965. În prezent, biserica se află într-o stare bună de conservare, fiind recent restaurată. 

Biserica are plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, în exterior, și semicirculară, în interior. A fost construită din cărămidă, acoperișul din tablă fiind surmontat de o turlă de secțiune pătrată, amplasată deasupra pronaosului. Pereții exteriori au fost consolidați prin aplicarea unei cărămizi aparente numai până la centura lăcașului, lăsând liber brâul pictural existent imediat sub streașină.

citeste mai mult

 

 

 

Curtea lui Mareș Băjescu cu Biserica "Adormirea Maicii Domnului"  

La aproximativ 25 km de Pitești se află unul dintre cele mai frumoase ansambluri monumentale din Muntenia, curțile fortificate „Mareș Băjescu" și Biserica „Adormirea Maicii Domnului" din satul Băjești, comuna Bălilești, județul Argeș. 

Curte feudală, caracteristică noii boierimi din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, din care se mai păstrează ruinele zidului de incintă, ale povernei și ale pivniței conacului lui Mareș Băjescu, toate din 1666, precum și Biserica de curte, ridicată și ea în 1666, de meșterul Dragomir, și pictată în 1669 de Tudoran Zugravul, precursor al școlii lui Pârvu Mutu. Portretul zidarului Dragomir este primul portret de meșter care apare în pictura murală din Țara Românească.   

citeste mai mult

 

 

Biserica din lemn din Bascov cu hramul "Sf. Gheorghe"

În apropierea ramificației drumului național Pitești – Curtea de Argeș spre Râmnicu Vâlcea, la aproximativ 300 m de centrul civic al comunei Bascov, se înalță Biserica de lemn cu hramul "Sf. Gheorghe", monument istoric.  

Biserica a fost ctitorită de Martin Buliga, negustor piteștean. Pe lângă biserica din Bascov, Martin Buliga a ctitorit și Schitului Buliga, pe care îl ridică la 1745, în chiliile schitului funcțio­nând „Școala de învățătură românească". Schitul a fost dărâmat „din cauza ruinii ", pe la 1900, fiind construit pe locul lui Prefectura județului istoric Argeș, actualmente, sediul Muzeului Județean Argeș.  

citeste mai mult

 

 

 

 

Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" și Cula Vlădescu din Vlădești

În anul 1656, marele vistier Pârvu Vlădescu a ridicat, pe moșia sa Vlădești, o biserică închinată praznicului "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul". 

Vistierul Pârvu nu a mai apucat să-și vadă lucrarea terminată întrucât, în anul 1658, a fost "tăiat" împreună cu alți boieri de către Mihnea al II-lea, instalat domn al Ţării Româneşti (1658-1660).  

În vederea punerii în practică a planurilor sale antiotomane, Mihnea al III-lea a căutat să-şi atragă susținerea boierimii şi a luat măsuri pentru sporirea şi întărirea armatei. Unii boieri, în frunte cu marele vistier Pârvu Vlădescu, l-au pârât comandantului otoman. Mihnea al III-lea a reușit însă să recâștige încrederea comandantului turc şi pe ascuns a dispus executarea opozanților săi.  

Așa se face că Biserica Vlădeştilor, începută de către marele boier, a fost desăvârșită de Ana, soția sa, care i-a strămutat osemintele, peste trei ani, în locașul de cult ctitorit de vel vistier.

Monumentul a fost renovat și zugrăvit din nou 1808, iar în 1851 i s-a adăugat pridvorul și s-a restaurant pictura. Înfățișarea de astăzi a căpătat-o în 1937, când a fost restaurat în urma unui incendiu.  

Aparținând tipului de biserici cu plan rectangular, Biserica Vlădești este compartimentată în: altar, naos și pronaos, conform ritului bizantin.  

La exterior se păstrează decorul alcătuit din bumbi de ceramică glazurată, după modelul Bisericii Stelea din Târgoviște. 

citeste mai mult

 

 

 

Biserica de lemn "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon" din Costești

Biserica de lemn "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon" a fost donată Parohiei Costești și rectitorită în incinta spitalului din oraș după ce a fost transferată din cimitirul Parohiei Urluieni, satul Lereni, comuna Bârla.

Biserica a fost mutată în curtea spitalului din Costești pentru ca bolnavii internați în această unitate sanitară să poată avea în apropiere un loc sfânt în care să se roage în momentele de grea încercare și nu numai.

Nu întâmplător biserica poartă hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Sfântul Pantelimon este cunoscut ca fiind ocrotitorul medicilor si tămăduitorul bolnavilor.

Deși se află în incinta unei unități spitalicești, biserica este amplasată într-un loc retras, liniștit, fiind înconjurată de arbori și vegetație. 

Simplitatea lăcașului de cult, arhitectura specifică bisericilor de lemn, cadrul natural deosebit, contrastul de culori conferă acestui loc o atmosferă aparte, în care speranța și credința încolțesc chiar și în cele mai deznădăjduite suflete. 

Lucrările de reconstruire a Bisericii "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon" au fost executate între anii 1997 – 1998 de către meșterul Ion Zavate, iar pictura a fost realizată de Pr. Dragoș Marineață. Biserica a fost sfințită și redată cultului la data de 27 iulie 2001.

citeste mai mult

 

 

Bisericile, monumente istorice, din comuna Morărești

Biserica de lemn cu hramul „Sfânta Treime" din Morărești - Piscu Calului. Vechimea lăcașului ce se păstrează astăzi în Piscu Calului, cu hramul „Sfânta Treime", este fixată în timp de inscripțiile de la intrare, din anul 1832. Astfel, în dreapta ușii de la intrare se poate citii: „1832 noe[m]vre 14, Ioan Marcu".

Numele lui Ioan Marcu poate fi al unui ctitor, eventual al meșterului sau crucerului. Un document din 1843 surprinde o echipă de meșteri dulgheri de origine din Morărești, prinși într-o lucrare la o biserică din zonă. Aceștia au fost foarte probabil implicați în ridicarea bisericii din satul lor, un deceniu mai devreme. De altfel numele așezării, Morărești, indică prezența unei importante familii de meșteri de mori, dulgheri cu cunoștințe tehnice avansate, care prin specializarea și priceperea lor puteau participa și la ridicarea de biserici.

Biserica a fost înzestrată cu iconostas, odoare și mobilier încă de la ridicarea sa. Ușile diaconești sunt semnate de donatorii lor -  „Pantelimon Zota" și „Constantin Zota". Interiorul a fost completat cu o serie de icoane semnate de zugravul Dimitrie din Schei între 1865-1866.

citeste mai mult

 

 

 

Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului" din satul Budeasa Mare, comuna Budeasa

Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului" (monument istoric) este situată în satul Budeasa Mare, comuna Budeasa, și este despărțită de conacul Budiștenilor printr-un zid de piatră.

Biserica a fost zidită în anul 1796 de către frații Budișteni: marele armaș Șerban și postelnicul Nicolae, pe locul unei mai vechi biserici din lemn. Istoricul bisericii este redat de cele două pisanii, cea de la intrare din piatră și cea interioară pictată deasupra ușii pronaosului. Pisania din piatră este făcută în anul 1824 de fiii lui Radu Budișteanu.  

În pronaosul bisericii sunt înmormântați ctitorii, boierii Budișteanu.

În cimitirul bisericii sunt cruci vechi de piatră, din secolul al XVII-lea.

Satul Budeasa Mare, constituit pe moșia boierilor Budișteanu, a fost atestat documentar în anul 1526. Curtea boierilor Budișteanu a fost edificată în secolul al XVI-lea. În prezent, ansamblul este alcătuit din Conacul Budișteanu, parcul cu anexele conacului și ruinele vechiului conac.

citeste mai mult

 

 

Biserica "Sfântul Gheorghe" din Pitești 

În decursul timpului, Piteștiul a reprezentat un veritabil centru al creștinismului, în care voievozii au zidit lăcașuri de cult. Între acestea, se remarcă prin vechimea și prin frumusețea arhitecturii Ansamblul "Biserica Domnească", operă a domnitorului Constantin Șerban și a domniței sale Bălașa. 

Amplasată în centrul municipiului Pitești, biserica, ridicată în anul 1656, are o arhitectură aparte, ce oglindeşte rafinamentul la care ajunsese arta construcţiei ecleziale din Ţara Românească la mijlocul secolului al XVII-lea.

Biserica are un istoric impresionant, fiind printre puținele monumente salvate de la demolare în jurul anilor '60, când se regăsea pe lista mai multor construcții propuse pentru demolare. După lungi discuții, s-a hotărât ca acest singur monument istoric al Piteștiului la acea vreme să nu se demoleze. Astfel, sentința a fost modificată într-un ordin de restaurare totală care să respecte planul original. 

Între 1966 – 1968, s-au efectuat lucrări de restaurare, redându-i monumentului înfățișarea inițială. Fațada principală atrage atenția prin pridvorul supraetajat, prevăzut la ambele niveluri cu coloane groase de formă octogonală, din zidărie și arcade. Întreaga construcție, având un plan trilobat, cu trei turle, una pe naos și celelalte două mai mici pe pronaos, dau forme perfect echilibrate.

citeste mai mult

 

 

Mănăstirea Valea din comuna Țițești 

Biserica Mănăstirii Valea din comuna Ţiţeşti este una dintre puţinele ctitorii domneşti păstrate pe teritoriul actual al judeţului Argeş, fiind, totodată, un monument deosebit de important în peisajul arhitecturii medievale româneşti.

Biserica este ctitoria lui Radu Paisie, domnul Ţării Româneşti, din 1534. Documentele atestă existenţa ei anterior acestui an, un prim hrisov care o menţionează datând din timpul lui Vlad Vintilă de la Slatina, de la 29 decembrie 1532. De asemenea, piatra tombală a jupaniţei Vişa, răposată în anul 1525, constituie încă un indiciu pentru datarea mănăstirii anterior anului 1534.

Monumentul a intrat în atenția cercetătorilor încă de la începutul secolului XX. Săpăturile efectuate în naos au dus la o descoperire deosebit de importantă, constând în piatra de mormânt a monahiei Anisia (pe numele mirenesc Anca), mama marelui logofăt Vlaicu Piscanu. 

citeste mai mult

 

 

Bisericile Furnicoși și Valea Bradului din Mihăești - monumente istorice de interes național 

Judeţul Argeş deţine o bogată zestre religioasă. Aici stau mărturie a credinței creștin-ortodoxe numeroase lăcașuri de cult, unele cu o vechime impresionantă, o adevărată carte de vizită a acestor meleaguri, bijuterii arhitecturale, locuri de o inegalabilă încărcătură spirituală.

În comuna Mihăești se află bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul" din Furnicoși (datând din 1810) și „Sfântul Nicolae" (1767) din Valea Bradului, ambele monumente istorice de arhitectură de interes național.

Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul" Furnicoși a fost construită în anul 1810, de către boierul Ioan Socolescu, în incinta curții sale. 

În contextul arhitectural ecleziastic muscelean, monumentul se individualizează prin dimensiunile impunătoare ale turlei și prin pisania, concepută în versuri, care conține o invocare a divinității pentru protejarea bisericii și a școlii durate de ctitor. 

citeste mai mult

 

 

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva" Zorile - Costești

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva" Zorile se află în imediata apropiere a râului Teleormănelul Verde, în cartierul Zorile (vechea comună Băseni) din orașul Costești, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice de arhitectură de interes național. 

Biserica de lemn din Zorile se individualizează prin forma dreptunghiulară cu absida decroșată asimetric, prezentând, pe latura nordică, un spațiu suplimentar pentru proscomidie.

Biserica a fost înălțată pe un soclu masiv realizat din cărămizi care, prin dispunere alternată, oferă remarcabile efecte decorative. 

La limita superioară, soclul prezintă un plan înclinat realizat din cărămizi alăturate așezate oblic pe pereți. Sub raportul înălțimii, soclul amplu dezvoltat conferă construcției o notă individuală în raport cu bisericile de lemn zonale. 

Pe soclu, se inalță cununi de bârne orizontale încheiate la extremitățile pereților în „coadă de rândunică", iar, la mijlocul acestora, în montanți verticali fixați în „talpă" și în „cosoroabe", pe care se sprijină rama acoperișului.

citeste mai mult

 

 

Biserica veche Inuri din Topoloveni

 

Biserica veche Inuri se află în partea de nord-est a orașului Topoloveni. Denumirea cătunului Inuri provine de la una din vechile ocupaţii practicate în trecut de populaţia din zonă, producerea culturilor de in, prima menţionare documentară a acestuia fiind făcută după 1847.

 

Biserica monument istoric poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind construită în anul 1706 de către jupân Gheorghe de la Ianina, numit mai târziu Topoloveanu. Biserica este lungă de 18 m, lată de 4,5 m și înaltă de 10 m. Învelișul a fost întotdeauna de lemn, iar temelia și zidurile din piatră și cărămidă.

 

Monumentul păstrează trei pisanii: una în pridvor, deasupra ușii de la intrare, a doua în interior pe zidul dintre naos și pronaos, iar a treia se află deasupra ușii de la intrarea în pronaos pusă de un nepot al ctitorului după 61 de ani. 

 

Pictura de la 1767, nemaifiind refăcută, este în multe locuri ștearsă sau prăfuită. 

citeste mai mult

 

 

 

Biserica Olari din Curtea de Argeș  

 

În vestitul cartier de odinioară al olarilor, în apropierea Mănăstirii Curtea de Argeș, se află Biserica Olari, ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Este un monument cu aspect rustic, cuprinzând variate elemente de arhitectură din lemn și zidărie îmbinate original. A fost zidită în secolul al XVII-lea, prin strădaniile monahiei Salomia. 

Privită din exterior, biserica surprinde prin armonia proporțiilor. Acoperită cu șindrilă, are la partea superioară a fațadelor o bogată ornamentație pictată, realizată de un talentat meșter anonim. O scară exterioară din lemn, acoperită de o streașină, duce în camera clopotelor. Pictura se remarcă prin variatul său colorit şi prin plastica exprimării. 

Cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1967-1968 au fost scoase la lumină temeliile unei construcţii din secolul al XV-lea, sprijinită pe piloni de lemn, precum şi un bogat material arheologic (ceramică şi monede din secolele XV–XVI), pe baza căruia a fost datat edificiul. 

citeste mai mult

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica Bătușari din Curtea de Argeș

La intrarea în municipiul Curtea de Argeș, în partea de sud, pe strada Vlaicu - Vodă, se află Biserica Bătușari (Brad-Botușari, cum mai este cunoscută), cu hramurile "Intrarea in Biserică a Maicii Domnului", "Sfântul Apostol Petru" și "Sfântul Ioan Botezatorul". Edificiul religios este monument istoric - categoria I.

Biserica a fost ctitorită de Domnul Țării Românești, voievodul Petru Cercel, în anul 1583. Lăcașul de cult s-ar fi ruinat într-unul dintre cutremurele care au zguduit regiunea în 1628, fiind reconstruit între 1641-1654.

În timpul Primului Război Mondial biserica a fost închisă. În 1919, a fost reparat acoperișul de către preotul Petre Rudeanu, iar pictura a fost restaurată, în anul 1941, de către preotul Dumitru Zmeureanu. În anul 1952, biserica a fost din nou închisă.

 

citeste mai mult

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica Flămânzești din Curtea de Argeș

 

În Curtea de Argeș, dincolo de pârâul Valea Iașului, ce-și strecoară apele pe sub povîrnișurile parcului, începe strada Eroilor. Pe această stradă se află biserica Flămânzești, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ctitorită de boierul Stanislav în primele decenii ale secolului al XIV-lea, fiind atestată documentar ante 1526. 

Bolniță a mănăstirii Argeșului, locașul a fost refăcut între 1760 și 1770 de mitropolitul Cosma. Elegant și bine proporționat, edificiul are pictura interioară de o certă valoare artistică. 

Biserica are un plan rectangular, format din naos alungit și pronaos pătrat, peste care se ridică o turlă-clopotniță. Pridvorul a fost adăugat la sfârșitul secolului XX.

Decorația exterioară constă dintr-un registru ornamental format din cercuri plasate între cornișe și tor. Clopotnița octagonală se află deasupra pronaosului, iar accesul se face printr-o scară elicoidală într-un turnuleț alipit zidului nordic. Lângă biserică se află piatra de mormânt a arhitectului francez André Lecomte du Noüy.

 

 

 

 

 

Mănăstirea Slănic - "Taborul Argeșului"

Începuturile vieţii monahale la schitul Slănic sunt mai puţin cunoscute, pierzându-se în negura vremii. Tradiţia ne spune că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi primul ctitor al lăcaşului. Alte izvoare istorice menționează că mănăstirea ar fi fost  ctitorită de Neagoe Basarab şi de o rudă a sa, Lalu. 

Prima atestare documentară este din 16 mai 1679 când, printr-un act oficial, popa Nica donează şi închină Mănăstirii Aninoasa biserica din Slănicul de Jos. 

În anul 1805, schitul se desfiinţează. În 1916, în plin război mondial, un călugar cu metania la Schitul Ciocanu se retrage în aceste locuri.

Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte până în 1922 când i se alătură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeteanu, venit din obștea Robaiei. 

Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului și toată suflarea creștinească de pe aceste deluri li se alatură. În câțiva ani biserica este gata, după ce călugării au cărat cu spinarea materialele de construcție. La 19 octombrie 1930 are loc sfințirea acesteia.

Unul dintre punctele de atracţie ale lăcaşului îl reprezintă muzeul amenajat în vechiul corp de chilii. Aici sunt Biblii mucenicite prin foc, icoane scăpate din incendii, cruci salvate miraculos, cărţi, fotografii, anafură şi mir din Ţară Sfântă.

citeste mai mult

 

 

 

Biserica Mavrodolu din Pitești - monument istoric 

Biserica „Adormirea Maicii Domnului" - Mavrodolu din Pitești a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea. A fost declarată monument istoric, fiind înscrisă în Repertoriul Arheologic Național.

Clădirea este amplasată pe o colină, fiind împrejmuită cu un zid de piatră și cărămidă, iar la intrarea în curte se află o troiță și o cruce de piatră de Albești, unde este înmormântat ctitorul acestui edificiu, Ioan Mavrodolu, împreună cu familia sa. Lăcașul de cult dispune de un spațiu generos, sub formă de cruce și este format din: altar, naos și pronaos.

Hramurile bisericii sunt: „Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Spiridon și Sfântul Haralambie".

Primele documente care atestă existența acestei biserici datează din anul 1752, unde apare specificat faptul că pe locul actualului lăcaș de cult se afla o biserică din lemn, realizată de către Ene Cupețul, rudă apropiată a mitropolitului Varlaam, ctitorul schitului Trivale. În perioada anilor 1815-1818, biserica a fost rezidită de către ctitorul acesteia, Ioan Mavrodolu (1769-1832) și este singura biserică din orașul Pitești, care a preluat numele fondatorului.

citeste mai mult

 

 

 

Mănăstirea Aninoasa

În ţinutul legendar al Muscelului, plin de biserici şi mânăstiri ridicate din poruncă domnească, Mânăstirea Aninoasa este un lăcaș încărcat de istorie, cu un destin special.

Monument istoric și de arhitectură, Mânăstirea Aninoasa se prezintă ca un ansamblu arhitectonic de tradiție brâncovenească, având o incintă dreptunghiulară prevăzută cu un turn-clopotniță, chilii și paraclis. Mănăstirea este însuflețită de o obște de maici, biserica acesteia fiind închinată Sfântului Ierarh Nicolae.

Numele mănăstirii și al localității se trage de la pădurile de arini (anini), care se întindeau odinioară pe colinele din împrejurimi. 

Mănăstirea datează din secolul al XVII-lea, din 1677, și este ctitoria unui boier din zonă, Tudoran Vladescu. Boieri pământeni, Vlădeștii au dat și numele unui sat din apropiere, Vlădești. Inițial se dorea ca biserica mare să fie biserica de curte pentru neamul boieresc. Însă, chiar în anul în care s-a pus temelia acesteia, soția boierului, Alexandra Vlădescu, a decedat. În pronaos se află două pietre tombale, două morminte. Unul dintre ele adăpostește osemintele Alexandrei, soția ctitorului, iar celălalt osemintele Saftei Vlădescu, cumnata Alexandrei. La moartea soției, clucerul Vlădescu s-a călugărit, devenind monahul Teodosie. Iar funcționalitatea presupusei biserici de cult s-a schimbat și ea în aceea de mănăstire de călugări.

 

 

 

Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie - Piscul Negru, Transfăgărășan

Situată într-o poiană la baza masivului muntos Lespezi, în punctul Piscu Negru, la cota 1200 metri, Mănăstirea „Sfântul Ilie Tesviteanul" - Piscul Negru reprezintă una dintre principalele atracții turistice de pe celebrul "drum prin nori" - Transfăgărășan. 

Odată ajuns aici, peisajul mirific îți taie respirația. Păduri de jur-împrejur, vârfurile înalte ale munţilor acoperiţi numai cu brad, murmurul apei râului Capra, aflat la 100 de metri în nordul bisericii, sunt doar câteva elemente care descriu atmosfera liniștitoare în care se găsește acest așezământ monahal. 

Lucrările de construcție a mănăstirii au fost realizate între anii 1994 şi 2015, iar terenul pe care a fost construită fost donat de o familie din Albeștii de Argeș. 

Se spune că mănăstirea a fost ridicată întru pomenirea persoanelor care au trecut la Domnul în timpul lucrărilor realizate la Transfăgărăşan.

 

 

 

Mănăstirea Trivale din Pitești

În zona de nord-vest a oraşului Piteşti, adăpostită de stejarii unei păduri seculare, la răspântia dintre trei văi, se află Mănăstirea Trivale, cu hramul "Sfânta Treime". 

Izvoarele istorice susţin faptul că Mănăstirea Trivale a fost ctitorită de Trifan şi Stanca Stăncescu în a două jumătate a secolului al XV-lea. Prima biserică a fost construită din lemn. 

Aceasta va fi reclădită din piatră în timpul domniei lui Matei Basarab, dar între anii 1670 şi 1673, ajunsă în ruină, a fost refăcută din piatră şi cărămidă de către mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti. 

Vicisitudinile vremii au lăsat o amprentă grea asupra mănăstirii din codrii Piteştiului. La 14 octombrie 1802 a fost grav avariată de un seism puternic, fiind nevoie de o restaurare un an mai târziu, în timpul păstoririi întâiului ierarh al Episcopiei Argeşului, Iosif. Au urmat alte două cutremure grele, care au afectat biserica.

Pentru restaurarea din perioada 1854-1856, în timpul egumeniei arhim. Ierotei Niculescu, a fost aleasă soluţia rezidirii din temelie, conform planurilor arhitectului Schlatter.

Schitul Trivale a fost refăcut după cutremurul din 1940, lucrările dintre anii 1942 și 1944 fiind coordonate de Episcopia Argesului. În anul 1990, lăcașul a fost transformat în mânăstire, biserica fiind resfințită.

Picturile mănăstirii sunt făcute în 1731 de Ioasaf Grecu şi restaurate în anul 1904.

Bătrânii din zonă spun că a fost adăpostit aici, pentru o vreme, capul lui Mihai Viteazul, în drum spre Târgoviște, după ce vrednicul domnitor a pierit ucis mișelește la Câmpia Turzii. 

citeste mai mult

 

 

Biserica de lemn din Cârstieni - Călinești

Bisericile de lemn din țara noastră formează un patrimoniu prețios pe plan național și mondial. Până la începutul secolului XX, românii au creat și s-au manifestat preponderent într-o civilizație a lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie. 

În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea națională. 

Biserica de lemn din Cârstieni, comuna Călinești, județul Argeș, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma" și „Sf. Voievozi" și este datată din anii 1758-1759. 

Lăcașul de cult se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre și luminator nealterate, elemente decorative de interes, inscripții cu datare și iconostas pictat. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

citeste mai mult

 

 

Biserica Șubești, una dintre cele mai frumoase biserici din Câmpulung 

Biserica Șubești, monument de arhitectură, este una dintre cele mai frumoase biserici din municipiul Câmpulung, construcția fiind remarcabilă prin armonia proporțiilor. Lăcașul și-a luat numele de la breasla șubarilor sau negustorilor de șube. Este de dimensiuni modeste, însă reprezintă o veritabilă bijuterie arhitectonică. 

A fost ridicată pe locul unui lăcaș din secolul al XVI-lea. O veche inscripție preciza că ea a fost zidită din temelie în timpul lui Matei Basarab, iar în pisania aflată deasupra intrării scrie că biserica a fost zidită din temelie în 1779 de egumenul mănăstirii Câmpulung, Dositheiu, și de logofătul mănăstirii, Trandafir, în vremea lui Alexandru Ipsilanti. Arhitectura bisericii este caracteristică epocii lui Matei Basarab. 

La exterior, biserica este înconjurată de un brâu pictat format din trei toruri suprapuse și are trei rânduri de zimți la cornișă. Turlele sunt decorate cu ciubuce și zimți. Pictura interioară se remarcă prin bogăția ornamentației și repertoriul iconografic.  

Pe peretele vestic, tabloul votiv ne înfățișează pe Dosithei arhimandrit în haine călugărești, iar Trandafir logofăt este îmbrăcat în costum de negustor. În pridvor, pe latura sudică, se află mormântul logofătului Trandafir, decedat la 11 octombrie 1791, după cum reiese din inscripția de pe piatra tombală. Arhiva bisericii păstrează două pomelnice din secolul al XVIII-lea.  

În curtea bisericii se află 36 de cruci pe care sunt înscrise numele altor preoți. Ele dovedesc că, anterior secolului nostru, aici a fost un cimitir. Cea mai veche cruce este la 1593 – 1601. 

Adresa: Câmpulung, str. Alexandru Nicolae Voieveod, nr. 49, județul Argeș. 

(Sursa: CrestinOrtodox.ro: https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-subesti-sfantul-spiridon-120095.html?fbclid=IwAR3-kn0ICEO39wtkfoidfwoTOdso3VTvJRgBiX58DcISSaoNNdR_GVW8Qi8; Mavrodin Teodor, pref.: acad. Răzvan Teodorescu, Argeșul și Muscelul, spații istorice ale românismului, Editura Tiparg, Pitești, 2013) 

 

Schitul Dragoslavele – sfântul așezământ din Culoarul Rucăr-Bran 

Schitul Dragoslavele este un monument istoric și religios situat în comuna Dragoslavele din județul Argeș. A fost construit în anul 1929 ca reşedinţa patriarhală de odihnă pentru preoţimea musceleană şi are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. 

Locul clădit din banii preoțimii a fost mai apoi dăruit Patriarhului Miron Cristea care a dezvoltat și mai mult reședința, îmbunătățind clădirea și asigurând condiții de cazare bune pentru vizitatori. 

Mănăstirea Dragoslavele a fost transformată în schit în perioada Preafericitul Părinte Patriarh Justinian, care a adus aici, în anul 1949, o biserică maramureşeană din lemn construită în secolul al XVII lea de către credincioşii parohiei Borşa.  

Biserica este aşezată pe o fundaţie din bolovani de piatră. În interior este formată din altar, naos şi pronaos, deasupra căruia se află turnul clopotniţei, de formă patrulateră înaltă şi ţuguiată. 

În jurul aşezării bisericeşti se întinde un peisaj impresionant, impunător, care îmbină armonios muntele, apa, pajiştile şi casele simple și curate adunate de jur - împrejurul muntelui. 

În comuna Dragoslavele se mai găsesc şi alte monumente din patrimoniul cultural: Biserica Adormirea Maicii Domnului din 1661, Biserica Înălţarea Domnului din 1745, Crucea lui Matei Basarab din anii 1632-1654, Crucea lui Lupu Vameşu din 1692, Crucea lui Roman Pârcălabul din 1724. 

Comuna Dragoslavele se află pe Culoarul Rucăr – Bran, în marginea nord-estică a județului Argeș, fiind străbătută de șoseaua națională DN 73, care leagă Piteștiul de Brașov. 

La mai puțin de un kilometru, după trecerea podului peste pârâul Dragoslavele, se ajunge în incinta așezământului, situat la nord de sat, pe deal, într-o curte generoasă cu fâneață și pomi fructiferi. 

(Sursa: wikipedia.orghttps://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-dragoslavele-68036.html

 

Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel - Mioveni

Piatra de temelie la Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Mioveni a fost pusă din anul 1993, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, pe un teren oferit de Prefectura judeţului Argeş.

Decizia construirii unei catedrale a fost luată în contextul în care în oraşul Mioveni exista doar o singură biserică, iar numărul locuitorilor era în creştere prin dezvoltarea industriei locale. Astfel, noua catedrală a fost proiectată la dimensiuni impresionante, fiind în prezent cel mai mare locaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeşului și Muscelului.

După 20 de ani de eforturi depuse de întreaga comunitate, noua catedrală din oraşul Mioveni a fost sfinţită în vara anului 2012, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic, împreună cu Preasfințitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

citeste mai mult

 

 

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" Fundeni din Câmpulung

Biserica Fundeni, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", este situată în partea sud-estică a municipiului Câmpulung, pe o terasă medie din dreapta Râului Târgului.  Biserica are drept hramuri secundare și sfinți ocrotitori pe Sfântul Nicolae și pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. 

Spre deosebire de Biserica Șubesti din Câmpulung, care a fost o biserică de breaslă meșteșugărească, aceasta din Fundeni se arată a fi fost o biserică de familie. În zonă, este ținut minte neamul numit "Fundeanu", veche familie de boieri, pe moșia cărora este posibil să se fi zidit biserica Adormirea Maicii Domnului.

Nu se cunoaște data exectă la care a fost zidită biserica și nici cine a ctitorit-o, deoarece pisania veche pusă de ctitori nu s-a păstrat. Însă, pe o piatră de mormânt de formă dreptunghiulară este inscripționat anul 1567, ceea ce sugerează că a fost zidită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. 

Biserica a fost contruită din bolovani de râu, alternând cu câte un rând orizontal de cărămizi și bucăți de piatră din Albești, cu resturi de inscripții slavone. 

citeste mai mult

 

 

Ruinele Bisericii Sân Nicoară din Curtea de Argeş

Biserica Sân Nicoară este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Curtea de Argeș. Ansamblul este format din trei monumente: Ruinele bisericii Sân Nicoară, Parcul și Crucea Eroilor 1916 - 1918.

Biserica Sân Nicoară păstrează în morfologia denumirii sale, chiar forma arhaică a cuvintelor "Sfântul" - Sân şi "Nicolae" - Nicoară.

Legenda spune că ar fi fost ctitorită chiar de vestita Doamna Clara, mama vitregă a voievodului Vlaicu-Vodă. Tot legenda spune că doamna a adus mulţi preoţi catolici cu care spera să-i catolicizeze pe români. Reîntors victorios de pe câmpul de luptă, Vladislav Vlaicu s-a mâniat foarte tare la auzul politicii duse de mama sa vitregă şi a dat ordin să se tragă cu tunul cu ghiulele de piatră în biserică. Apoi a alungat-o pe mama sa, într-un car cu boi, în Transilvania. Fiind vară şi foarte cald, atunci când Doamna Clara a ajuns la Domneşti şi boii au văzut apa, au luat-o la fugă spre râu şi au răsturnat carul în râu. Doamna Clara s-a înecat. De atunci râul se numeşte Râul Doamnei.

Istoricul Ştefan Dumitrache aminteşte faptul că turnul-clopotniţă al vechiului lăcaş a rezistat vreme de câteva secole. Ruinarea turnului s-a produs târziu, în sec. XIX. Alexandru Odobescu, venind de la Râmnicu Vâlcea, i-a găsit pe câţiva locuitori în frunte cu un preot demontând biserica. La cererea sa, Guvernul a trimis jandarmi să protejeze monumentul pentru a nu fi dărâmat complet. El a fost salvatorul lăcaşului.

citeste mai mult

 

 

 

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Voroveni, comuna Davidești

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", se află  în zona centrală a județului, la 30 km de Pitești și aproximativ 14 km de Mioveni, pe Valea Argeșelului.

Construcția constă dintr-o parte veche, de lemn, cu tindă, naos și altar, cercuită, tencuită și zugrăvită, și o parte nouă, spre vest, ridicată din zid pentru a adăposti o tindă nouă și un pridvor nou. Pictura exterioară cu apostoli, prooroci, sfinți mucenici și scene biblice se deschide ca o carte viu colorată către cimitir și spre împrejurimi.

Deși anul 1846 este reținut pentru datarea din Lista monumentelor istorice 2015, biserica păstrează la altar, o inscripție cu „leat 7243", adică anul 1735. Prin urmare, 1846 nu poate fi decât anul vreunei reparații ample. De atunci datează, de exemplu, și tencuirea și pictarea pereților exteriori, de către un faimos zugrav târgoveștean din neamul Luculescu.

De asemenea, mare parte din pictura interioară a fost realizată tot în preajma anului 1846. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea spațiul bisericii va fi modificat în sensul amplificării spre vest, prin pereți din cărămidă.

citeste mai mult

 

 

Biserica Sfântul Nicolae din Mioveni, una dintre cele mai vechi biserici de pe Valea Argeșelului

Biserica Sfântul Nicolae din Mioveni este una dintre cele mai vechi biserici de pe Valea Argeșelului şi încă din perioada interbelică a fost clasată pe lista monumentelor istorice.

Din textul pisaniei scris în chirilică reiese că biserica de zid a fost ctitorită în anul 1786 de către Daniil Ieromonahul, starețul Mânăstirii Râncăciov şi Dumitraşcu Brătianu, pe vremea domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790). 

Cei doi ctitori sunt pictați pe peretele din stânga uşii de la intrare în pronaos, având la mijloc, mai în spate, pe jupânița Maria, soția lui Dumitraşcu Brătianu.

Biserica a fost ridicată în formă de cruce, cu o singură turlă, fiind inițial metoc al Mănăstirii Râncăciov.

În 1939, preotul paroh Ioan Constantinescu i-a făcut o descriere măgulitoare în micro - monografia dedicată acestei biserici: 

„Aşezarea ei încântătoare, pe un platou din partea stângă a Râului Argeşel, nu departe de confluența lui cu Râul Târgului şi la o depărtare de 16 km în sus de oraşul Piteşti, fiind la 3 km de şoseaua națională Piteşti-Câmpulung, face să fie zărită de departe."

În 1877, biserica a fost reparată şi repictată pe cheltuiala lui Grigore I. Racoviceanu, proprietarul moşiei Racovița, după cum reiese din inscripția aşezată deasupra uşii în pronaos.

citeste mai mult

 
 
 
.

Biserica "Sfânta Vineri" din Pitești, o adevărată bijuterie arhitectonică a urbei argeșene

 

Biserica "Sfânta Vineri" este un important monument istoric și de arhitectură din Municipiul Pitești. A fost construită între anii 1903 și 1908 de către inginerul piteștean Dimitrie Gh. Dima, după planurile arhitectului Ion N. Socolescu, ce s-a inspirat din cele mai autentice tradiţii arhitecturale ale poporului nostru.

Impunătorul edificiu atrage atenția publicului prin ornamentația care o copiază în bună parte pe cea a Mânăstirii Curtea de Argeș, prin tinda cu cele patru coloane cu capiteluri lucrate după arhitectura veche grecească din piatră de Albești de Muscel, precum și prin mozaicurile din dreapta și din stânga intrării principale.

Din punct de vedere arhitectural, biserica prezintă o compartimentare specifică edificiilor bizantine, având altar, naos și pronaos, cu un plan extins pe latura de vest, printr-un pridvor a cărui boltă semicilindrică este susținută de șase coloane masive și pe două arce amplasate pe coloanele centrale.

În interior se pot admira vitraliile, stranele arhierești din dreapta și din stânga naosului, cafasul, toate din stejar masiv, sculptate în manieră brâncovenească și barocă.

 

citeste mai mult

 

Mănăstirea Sfânta Treime din Vedea

Mănăstirea Sfânta Treime din comuna argeșeană Vedea a fost construită în imediata apropiere a Spitalului de Psihiatrie ,, Sf. Maria" din localitate, la inițiativa doctorului Iacob Marian Florin, fost director al unității sanitare.

În anul 1999, acesta a avut ideea să construiască aici o biserică pentru nevoile pacienților.     

Fiind și absolvent de teologie, ctitorul a propus înființarea unei mănăstiri de maici, iar pentru această nouă biserică a fost hirotonit preot onorific. 

Biserica mănăstirii are două hramuri:  Sfânta Treime și Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian. 

În incinta mănăstirii există și un muzeu religios și de artă populară care deține obiecte bisericești foarte vechi, dar și obiecte din tezaurul popular al județului Argeș. 

În muzeu se regăsesc obiecte precum: pristolnice, cruci de perete și de mână, icoane, panouri de troițe, mici broderii ortodoxe, costume populare, ștergare, fețe de pernă, covoare, o colecție de ouă încondeiate, ceramică populară și alte obiecte țărănești. 

Acces: Mănăstirea Sfânta Treime este situată pe DN 67B, în localitatea Vedea, la aproximativ 30 km de Pitești. 

citeste mai mult

 

Biserica Flămânda din Câmpulung

Biserica ,,Flămânda" sau Biserica Miresei, așa cum mai este cumoscută, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului", este aşezată în partea de răsărit a municipiului Câmpulung Muscel, pe dealul Flămânda, de la care și-a luat și denumirea. Sfântul lăcaş este un loc binecuvântat, în care trecătorul se simte mai aproape de Dumnezeu, dar şi în care legendele apar la tot pasul.

Astfel, numele de Flămânda este legat de legenda care face trimitere la timpurile lui Negru-Vodă, întemeietorul Țării Românești, care, odată ajuns pe acest deal, a întârziat și a flămânzit. 

Prima construcţie a Bisericii s-a realizat sub implicarea ispravnicului judeţului din 1765, Dumitru Roseti, şi era cunoscută drept "Schitul Mărculeşti". Povestitorii amintesc faptul că în actul de fundaţie al schitului, scris de ctitorul Roseti, menirea Bisericii era una de mare importanţă, cu trimiteri directe la obiceiuri strict religioase. Se obişnuia ca, de Înălţarea Domnului, să meargă în vârful Dealului Flămânda egumenul Mănăstirii Câmpulung, însoţit de călugării şi preoţii de mir, şi să organizeze o ceremonie, prin care să se reliefeze evenimentul de pe Muntele Măslinilor, acolo unde S-a înălţat Iisus Hristos.

citeste mai mult

 

 

 

 

Biserica de lemn din Drăguțești, salvată de la dispariție prin conservarea sa în Muzeul Golești

Biserica de lemn din Drăguțești se păstrează în Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești și provine din fostul sat Drăguțești, cuprins astăzi în localitatea Cotmeana, județul Argeș. 

Lăcașul de cult a fost inima sacră a unei comunități românești tradiționale, ce își câștiga cele necesare traiului din creșterea vitelor, a pomilor fructiferi și a viței de vie, dar mai ales din prelucrarea lemnului. 

O legendă locală spune că Drăguț, unul dintre cei șase ctitori, era un păstor moldovean care a îndrăgit atât de mult plaiurile argeșene încât nu le-a mai părăsit. Alături de fiul său Constantin și de alți patru oameni înstăriți, a ctitorit aici, în 1814, o biserică, un loc sfânt în care oamenii se adunau să se roage.

Biserica de lemn din Drăguțești a fost salvată de la dispariție prin transferul și conservarea sa în Muzeul Viticulturii și Pomiculturii din Golești, în a doua jumătate a secolului XX. După montare și (re)târnosire, biserica a primit hramul „Sfântul Dimitrie cel Nou".

Este una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn din Argeș, ridicată prin participarea unui grup de meșteri dulgheri și cruceri, care au demonstrat o bună performanță artistică și tehnică. 

Dintre detalii se remarcă sculptura pridvorului, a portalului de intrare, arcul dublou pe sub boltă și funia mediană sculptată în relief. De remarcat este și numărul mare de inscripții în pridvorul bisericii. În interior se păstrează iconostasul pictat în culori vii și mobilierul tradițional.

citeste mai mult

 

 

Noua Necropolă Regală de la Curtea de Argeș, un loc de odihnă pentru regii României

Fostă capitală a Ţării Româneşti, municipiul Curtea de Argeș s-a bucurat de-a lungul timpului de statutul de „oraș regal", reintrând în atenția istoriei odată cu urcarea pe tronul României a Regelui Carol I (1839-1914). 

În perioada domniei Regelui Carol I, la Curtea de Argeș a fost construită calea ferată care leagă oraşul de Piteşti, a fost ridicată o gară monumentală şi a fost refăcută biserica mănăstirii Curtea de Argeş, cunoscuta ctitorie a lui Neagoe Basarab, căreia i-a fost adăugat un palat devenit una dintre reşedinţele familiei regale.

Însă, poate cea mai importantă decizie a fost aceea ca frumoasa catedrală de la Curtea de Argeş să devină necropolă regală. Astfel, regele Carol I, regina Elisabeta, regele Ferdinand şi regina Maria îşi dorm somnul de veci alături de Neagoe Basarab şi familia acestuia.

În data de 10 mai 2009, la iniţiativa Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, în parteneriat cu Casa Regală a României, a fost pusă piatra de temelie pentru o nouă Catedrală arhiepiscopală la Curtea de Argeş, care să aibe și rolul de necropolă regală.

Altarul noii catedrale arhiepiscopale și regale a fost târnosit în 7 decembrie 2018.

citeste mai mult