Biserica Izvoarelor de Leac și minunile săvârşite de apa tămăduitoare

 

Transmise pe cale orală, din generaţie în generaţie, sub forma de tradiţii locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele şapte izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăştiate în jurul bisericii închinate Sfinţilor Calinic de la Cernica şi Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai mult, pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuţei, se păstrează regula tăcerii.

Apele de la "Izvoarele de Leac" sunt tămăduitoare înca din vechime, aici găsindu-şi alinarea domnitori precum Mircea cel Batran, Vlad Ţepeş si Mihnea Turcitul. Alături de aceştia, nenumăraţi pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana şi spre Mânăstirea Curtea de Argeş.

În cadrul luptei de la Rovine, voievodul Mircea cel Batran a otravit apele din împrejurimi şi s-a retras la aceste izvoare, ale căror ape i-au întărit pe oştenii săi, putând astfel birui mulţimea de oaste a lui Baiazid.

O legendă locală aminteşte de o pustnică oarbă, Elisabeta Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, şi-a pierdut vederea. Astfel, după mult post şi rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia şi-a recăpătat vederea.

O altă minune asemănătoare s-a petrecut cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să ii aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a inceput pe loc să vorbească. Minunile săvârsite prin apa acestor "izvoare de leac" sunt multe, aceasta tămâduind multe boli, printre care chiar şi paralizie şi cancer. La baza tuturor vindecărilor stă însă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi.

Ctitorul principal al bisericuţei din acest loc rămâne până astăzi Valerica Lungu, fiica Elisabetei Bădescu. Într-o carte mică, ea mărturisea: "Intrând pe Valea Radului, unde se află "pârâul de leac", intri parcă în "ţinutul primordial", pus spre conservare. Unele tradiţii sunt precreştine: aici oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apa Îngerului Apei, pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului o ridica deasupra lumii, dăruind-o Îngerului Focului, care o dădea Soarelui, pentru a-i păstra moleculei nemurirea în Inima Universului."

Potrivit obiceiului locului, credincioşii care vin să ia apa de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserica la izvoare şi înapoi. În tot acest timp, fiecare se roagă în inima lui, urmând îndemnul Mântuitorului, care zice: "Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea" (Marcul 1, 24).

Cale de acces: Pe drumul naţional ce leagă localităţile Piteşti şi Curtea de Argeş, în comuna Merișani se face stânga spre satul Vâlcele. Este situată la 6 kilometri de satul Vâlcele, pe dealul numit "Valea Radului".

(Sursa: www.izvoareledeleac.ro)