Cheile Dâmbovicioarei

De o frumusețe naturală rar intalnită, Cheile Dambovicioarei se întind de-a lungul culoarului Rucăr-Bran, în zona calcaroasă a Munților Piatra Craiului.

Din satul Podu Dâmboviţei, parcurgând traseul către satul Dâmbovicioara, drumul şerpuieşte, în prima parte, printre case, iar după aproximativ un sfert de oră de mers se ajunge la limita satului. În față apar primii pereţi de stâncă ce marchează intrarea în cheile Dâmbovicioarei. Aici,  natura a creat în cursul nenumăratelor milenii o bogăție de fenomene carstice de o frumusețe deosebită. Zona de chei are aspectul unui adevărat canion.

Defileul este format, de fapt, din două sectoare de chei: Cheia Mare, care constituie prima şi cea mai mare parte a defileului, şi Cheia Mică a Dâmbovicioarei, aceasta din urmă, distinctă şi mult mai scurtă, găsindu-se în amonte de prima.

Cheile de Jos sau Cheile Mari ale Dâmboviței, cu pereți înalți și drepți, încep din marginea Rucărului și țin până în satul Podu Dâmboviței. Sunt legate spre sud-est cu Cheile Ghimbavului și cu Cheița.

Cheile Dâmbovicioarei se întind pe o lungime de aproximativ doi kilometri, fiind cea mai spectaculoasă porțiune de chei, cu un aspect de-a dreptul uimitor. Pereții drepți ai văii parcă încearcă să se împreune în anumite sectoare, depășind înălțimea de 200 de metri.

În partea nordică a satului Dâmbovicioara, la aproximativ un kilometru, se află cunoscuta peșteră cu același nume - Peștera Dâmbovicioara. Aceasta este ușor accesibilă turiștilor, fiind amplasată chiar în apropierea șoselei care străbate Cheile Dâmbovicioarei. Cu o lungime de peste 250 m, peștera are aspectul unei galerii ramificate, traseul său fiind puțin ascendent. Peștera poate fi străbătută ușor, având plafonul mai înalt decât structura omului (cca.2 m).

La Podu Dâmboviței, se desprinde la stânga drumul forestier de pe Dâmbovița, care conduce prin Cheile Mici, pe o distanță de 2 km, spre peștera de la Colțul Surpat sau Peștera Urșilor. Numele l-a luat de la numărul mare de resturi fosile de urs de peșteră, descoperite aici în anul 1951. În peșteră, se desprind două galerii: cea din stânga duce spre galeria gangul Urșilor, unde au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus).

Urmând drumul forestier mai departe, valea Dâmboviței se lărgește, apar pe versanți poieni presărate cu casele construite din bârne ale satului Sătic, prima așezare de pe valea Dâmboviței. Drumul forestier continuă spre izvoarele Dâmboviței, de unde se desprind trasee turistice marcate și poteci către creasta Pietrei Craiului.

Informații utile:

Așezare: Comuna Dâmbovicioara se află la marginea nord-estică a județului Argeș, la limita cu județul Brașov, la poalele Munților Piatra Craiului, pe culoarul Rucăr-Bran, în bazinul hidrografic al râului Dâmbovicioara, cuprinzând inclusiv punctul de vărsare al acestei ape în Dâmbovița. Este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. La Podu Dâmboviței, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ703, care duce spre nord în județul Brașov la Fundata (unde se termină tot în DN73).

Mai multe informații despre comuna Dâmbovicioara găsiți accesând site-ul: http://www.turismdambovicioara.ro/site/home

 

(Sursa: Primăria Dâmbovicioara; primaria-dambovicioara.ro; turismdambovicioara.ro)