Date istorice

Pentru prima dată , comuna Slobozia apare sub acest nume în harta rusă întocmită între anii 1828-1832. Cu toate acestea se afirmă că actul său de naştere datează din vremea lui Constantin Brâncoveanu care a domnit între anii 1688-1714. 

Această presupunere se bazează pe următoarele considerente :

a)mult timp această aşezare ay fost cunoscută sub denumirea de Slobozia Brâncoveanu pentru a fi deosebită de Slobozia Trăsnitu , situată la 15 km în sud-vest .

b)în comună există un dig foarte mare –aproximativ 1 km lungime , 10 m înălţime ţi 8 m lăţime , care uneşte cele două coline din stănga şi din dreapta răului Dâmbovnic , fiind cunoscut sub denumirea „ Digul Brâncoveanu".

Acesta a fost construit pentru amenajarea unei mori la extremitatea răsăriteană pe unde curgea apa râului .Totodată acest dig a avut rol important în apărarea vetrei satului de viiturile Dâmbovnicului . 

Se presupune că numai un gospodar desăvârşi ca Brâncoveanu ar fi putut să se ocupe de asemenea plan . Numai un domnitor ca el putea să robească la asemenea muncă zeci de mii de braţe .

Tradiţia spune că pe tot lungul moşiei nu trecea călători prin aceste părţi fără să facă un anumit număr de zile la clacă. (Monografia istorică a comunei Slobozia).

Înainte de Brâncoveanu , aşezarea era cunoscută sub numele de Neagra , iar locuinţele erau împrăştiate în grupuri mici pe întreaga moşie a comunei .

Geru ( pe Valea Găvenii ), Nigrişoara (pe valea Nigrişoara), Ciocăneşti ,Ţigănuşa etc. Aceste aşezări erau locuite de moşneni care s-au vândut cu loturi lui Brâncoveanu la 1688 , fiind scutiţi de bir , dişmă şi primind în schimb locuri pentru păşune şi fâneţe. 

Atraşi probabil de condiţiile mai favorabile de existenţă , inclusiv păşuni , pe aceste meleaguri s-au adunat moşneni şi clăcaşi din diverse regiuni ale ţării , mulţi dinte ei ca păstori . 

Cei mai mulţi păstori au venit în timpul lui Ştirbei vodă 1849-1856. Printre aceştia sunt „Oltenii „care au venit din comuna Butoieşti, Judeţul Mehedinţi , „Jienii" de pe Jiu-Gorj , iar „UNGURENII „din părţile Sibiului .

În vremea lui Brâncoveanu exista la Slobozia şi un Conac pentru popas domnesc refăcut de Ştrirbei-Vodă , care l-a moştenit împreună cu ţinuturile din jur . De la el se mai păstrează numele pădurii Ştirboaica situată în nord –estul comunei Slobozia. 

Mai târziu el a fost moştenit de unui din descendenţii familie moldovene STURDZA , pe numele Costache prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care moştenise acest domeniu . Sturdza a păstrat această moşie până în 1948 când a fost naţionaLIZATĂ. 

Din viaţa socială a comunei trebuie menţionată răscoala clăcaşilor de la 1899, când s-a stabilit ordinea cu ajutorul unui regiment de moldoveni condus de colonelul Tarnovski. 

Locuitorii comunei au participat la războaiele de la 1877,1913,1916-1918 şi la cel de-al doilea război mondial .

De comuna Slobozia aparţine şi satul Nigrişoara a cărui istorie este strâns legată de cea a Sloboziei. La 1688 este cunoscut ca un „cadalâc" al satului Neagra ce-şi vindea hotarul şi părţi din sat lui Constantin Brâncoveanu , slobozindu-i locuitorii de bir. 

Aşa cum rezultă din monografia istorică a comunei , apariţia şi dezvoltarea aşezărilor omeneşti a fost favorită şi de apropierea de apă , de peştele râului , de vânatiul pădurilor , de păşunile întinse , precum şi de existenţa unor ogoare mănoase , pe terenurile defrişate .

Totodată cadrul natural îi ocrotea pe locuitori de privirile duşmanilor , oferindu-le loc de refugiu în timpul invaziilor sau incursiunilor armate făcute de unele popoare , în special de turci. 

Încă din neolitic , în această zonă este cunoscută cultura materială Gumelniţa cu o largă răspândire în Câmpia Română .

Geto-dacii au populat intens această câmpie , aşa cum reiese din izvoarele istorice . 

Aici s-a construit una din cele mai puternice uniuni tribale condusă de DROMICHETE .Săpăturile arheologice au scos la iveală o mare cetate dacică în Câmpia Română la Popeşti de Argeş . Cetatea s-a numit Aregedava -probabil una din reşedinţele primului rege al dacilor Burebista. 

Pe teritoriul comunei Slobozia nu s-au semnalat descoperiri arheologice , dar ţiinând cont de descoperirile făcute în teritoriile învecinate şi de evenimentele istorice , considerăm că valea Dâmbovnicului a constituit loc prielnic pentru aşezări omeneşti timpurii .

Ele au rezistat tuturor încercărilor , aşa cum a făcut poporul român , continându-şi neîntrerupt existenţa pe acest teritoriu. 

Până în secolul trecut în raza comunei trecea un drum numit cel al „BASARABILOR" desfiinţat pe la 1884, din el pornea un altul spre Mânăstirea Glavacioc. Din drumul „B0asarabilor" s-a mai păstrat numai o porţiune „Drumul vacilor".