Date istorice

Denumirea comunei Schitu – Goleşti provine de la schitul de călugări ce se afla în perioada evului mediu pe moşia Grădiştea de Sus de lângă Câmpulung, o proprietate a boierilor Goleşti care se mărginea la miază – noapte cu proprietatea moşnenilor câmpulungeni.

Moşia Grădiştea de Sus apare pentru prima dată în documentul dat de Radu Voevod la data de 25 iulie 1526 dată ce reprezintă prima atestare documentară a comunei Schitu – Goleşti, al cărei nume compus sugereaza faptul că doua elemente au avut o importanţă mare în individualizarea acestei aşezări.

Pentru alegerea numelui de Schitu-Goleşti sunt două variante: 
- conform tradiţiei locale, în vremurile vechi, în masivul păduros al moşiei Grădiştea (pe care se întindea în epoca medievală actualul sat Schitu-Goleşti) se afla un teren mai mic lipsit de pădure, pe care locuitorii l-ar fi numit "Goliştea" şi de aici ar fi rămas numele de Goleşti.
- a doua variată de provenienţă a numelui Goleşti, mult mai credibilă, ar fi prezenţa familiei boierilor Goleşti care deţineau, pe aceste meleaguri, numeroase moşii, printre care şi moşia Gradiştea, pe care se întindea mare parte din satul Schitu-Goleşti.

Referitor la numele "schitul", există numeroase documente datând din secolul al XVII-lea care dovedesc construirea unei biserici pe moşia Goleştilor. 

În 1670, episcopul Grigore al Buzăului, fost preot şi călugar la mânăstirea Negru-Vodă din Câmpulung, începe construcţia bisericii din Schitu-Goleşti, finalizată în 1676, dată la care schitul este închinat mânăstirii de drept metoh. Biserica a funcţionat ca schit scurt timp , iar din 1802 a devenit biserică de mir cu hramul "Sf. Trei Ierarhi".

Aşadar, după cum dovedesc şi mărturiile prezentate mai sus, comuna Schitu-Goleşti are o vechime atestată documentar de aproape cinci secole, fiind poziţionată într-un un spaţiu ce deţine elemente favorabile dezvoltarii aşezărilor omeneşti, atât din punct de vedere natural, istoric cât şi socio-economic.