Institutii administrative - Primaria din Budisteni
Chestiunile generale pe care le-am arătat la Leordeni sunt valabile şi pentru celelalte comune şi nu le mai prezentăm.
Localitatea Budişteni, după Legea din 1864, a devenit comună rurală, însă la 1886 a devenit sat al comunei Ciulniţa, până în 1925 când se reînfiinţează. Între 1942 şi 1945 de comuna aceasta au fost arondate Ciulniţa şi Glâmbocel care au fost desfiinţate. După reorganizarea administrativ-teritorială a ţării din anul 1968, comuna Budişteni s-a desfiinţat, fiind înglobată în actuala comună Leordeni.
Arhivele primăriilor Leordeni şi Budişteni ni s-au păstrat doar din deceniul al patrulea al secolului XX până în zilele noastre, cele anterioare fiind distruse din cauza neglijenţei şi nepăsării celor ce au condus respectivele instituţii administrative.
Comuna Budişteni, ca şi altele, avea dreptul să-şi trimită delegaţi la alegerea membrilor consiliului judeţean. Pentru alegerile din 1868 au fost delegaţi Ghiţă Ion Plătinică, Duţă Fântâneru şi Ion Neculai.
Alegerile care au avut loc în comună au fost validate de Comitetul Permanent, la 24 mai 1868, rezultatele fiind acestea: Duţă Fântâneru - primar, Nicolae Mazilu, Dumitru Spinol, Florea Matei şi Costache Bolocanu - consilieri; comuna avea un număr de 190 de alegători.
Întocmai ca la Leordeni şi la Budişteni, uneori, s-au anulat alegerile comunale ca urmare a încălcării unor prevederi ale legii electorale. Aşa s-a întâmplat în 1873 „pentru că nu s-au ars buletinele după săvârşirea operaţiilor electorale şi n-au anunţat alegătorii că pot face reclamaţii în contra operaţiunilor alegerilor şi că pot face contestaţii la Comitetul Permanent" .
Unele taxe pe care urma să le perceapă comuna erau scoase la licitaţie, în vederea obţinerii unor sume mai mari la constituirea bugetului de venituri şi cheltuieli. De exemplu, în februarie-martie 1885, Comitetul Permanent Muscel a aprobat licitaţiile următoare: Taxa pe băuturile spirtoase la suma de 730,50 lei, câştigată de Ghiţă Popescu; taxa pentru vânzarea vitelor în comună, la suma de 60 lei, câştigată de Marin Spiroiu; venitul locului de arătură ce are comuna în cătunul Glodu, la suma de 14 lei, câştigat de Tudor Vilău .
În anul 1903, cătunele Budişteni-Moşneni, Băila şi Schitu-Scoiceşti însumau 1.471 de locuitori: 741 de bărbaţi, 730 de femei, contribuabili fiind 280 capi de familie.
Din anul următor se păstrează o statistică destul de cuprinzătoare: 318 case, 1.481 de suflete (751 de bărbaţi şi 730 de femei), 11 cai, 161 de boi, 185 de vaci, 358 de oi, 42 de capre, 180 de râmători, 84 de stupi; 198 de ha cu porumb, 3 ha cu fân, 2 ha cu fasole, 6 ha cu rapiţă, 1 ha cu secară, 1 ha cu ovăz, 1 ha cu cânepă, 258 ha pădure de stejar, fag, carpen; 94 g viermi de mătase care produceau 18 kg de borangic; 1 moară, 2 cuptoare de cărămidă, 18 poverne care au transformat în ţuică 2.000 hl de prune.
Proprietari mai mari erau: I. Istrătescu, Maria Roşescu, G. B. Mari, căpitanul Gr. Topoloveanu, Alexandru Mărgăritescu.
Locuitorii considerau că ar fi necesară o uscătorie de fructe, fiindcă zona este „foarte mănoasă în fructe".
O altă statistică, din acelaşi an, ne furnizează şi alte date referitoare la meseriaşi: 1 croitor, 1 cizmar, 4 cărbunari, 1 cusătoreasă, 2 dogari, 5 dulgheri, 3 lăutari, 5 sobari, 5 zidari.
La expoziţia care s-a organizat în anul 1906, în parcul Carol din Bucureşti, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, au fost trimise obiecte de îmbrăcăminte şi de împodobit casa ţărănească atât din Budişteni, cât şi din Ciulniţa.
Preţul zilelor de muncă din cele trei cătune (Băila, Budişteni-Moşneni şi Schitul Budişteni) au fost stabilite şi comunicate locuitorilor prin afişare: „ziua cu braţele, dând şi mâncare muncitorului - 0,80 lei; ziua cu braţele, fără mâncare - 1 leu; ziua cu carul, dând şi mâncare - 2 lei; ziua cu carul, fără mâncare 2,50 lei" .
Clădirea în care au funcţionat Banca „Lumina", Primăria şi Căminul Cultural
În anul 1935, în aceste sate erau 371 de case, cu 61 de cabaline, 216 bovine, 701 ovine, 99 de caprine, 288 de porcine şi 28 de stupi primitivi .
Pentru înlesnirea comerţului cu fructe, câteva familii şi-au procurat vehicule cu tracţiune mecanică: Tudor Ion Lătuşin şi If. Borta din Budişteni, un camion, iar Lucreţia general Băbeanu, tot din Budişteni, poseda un Ford .
După cum am arătat şi la Leordeni, primăria era cea care răspundea de administraţia generală a comunei, fiind chemată să respecte şi să pună în aplicare legile ţării.
Condiţiile principale ca o localitate să devină comună erau legate de existenţa resurselor necesare constituirii unui buget care să acopere cheltuielile anuale obligatorii, precum şi a unui local administrativ. Mai jos prezentăm bugetul de venituri şi cheltuieli pe exerciţiul financiar 1937-1938:
Venituri - impozite comunale: din cotele adiţionale încasate prin stat 18.400 de lei; din vânzarea rachiurilor 5.000 de lei; asupra localurilor în care se exercită industrie, comerţ 2.000 de lei; din impozite pe firme 4.400 de lei; din taxa pentru tăierea vitelor destinate consumaţiei 500 de lei; din taxa pentru eliberarea biletelor de vânzare 1.500 de lei; din taxa pentru vitele închise în obor 1.000 de lei; din taxa pentru biroul populaţiei 100 de lei; din taxa pentru extracte de naştere şi de moarte 1.000 de lei; din taxa pentru extracte de căsătorie 500 de lei; din taxa pentru buletin de căsătorie 500 de lei; din taxa pentru actele doveditoare cu martori pentru oficiul stării civile 100 de lei; din taxa pentru înscrierea hotărârilor de divorţ 100 de lei; din taxa pentru linuri si teascuri 200 de lei; din taxa pentru arenda dreptului de vânat 1.300 de lei; din contribuţia şcoalelor pentru asigurarea contra incendiului 2.400 de lei; din contribuţia bisericii parohiale 700 de lei; rămăşiţe de încasat din exerciţiile închise 16.000 de lei; excedent din exerciţiile închise 500 de lei; din orice venituri întâmplătoare (amenzi, donaţii); din partea judeţului pentru reparatul primăriei 500 de lei; cote adiţionale din impozitul pentru drumuri 9.000 de lei; excedentele bugetare din veniturile domeniilor comunale 1.000 de lei; donaţiuni 100 de lei; venituri întâmplătoare 100 de lei; rămăşiţă din exerciţii închise 100 de lei; din contribuţia locuitorilor pentru plata guarzilor 23.000 de lei; din arenda cârciumarilor 4.220 de lei; Cheltuieli - administraţia comunală: retribuţia primarului (500 de lei lunar) 6.000 de lei; retribuţia secretarului (800 de lei lunar) 9.600 de lei; retribuţia casierului - remiză din încasări 5.000 de lei; indemnizaţia funcţionarilor şi jetoane membrilor consiliului comunal 800 de lei; indemnizaţia de transport, iluminat, încălzit pentru notar 2.000 de lei; furnituri de cancelarie 1.000 de lei; iluminat 100 de lei; încălzit localul 1.500 de lei; registre şi imprimate pentru administraţie şi contabilitate 1.000 de lei; registre stare civilă 1.000 de lei; mobilier şi reparaţie mobilier 1.500 de lei; pentru publicaţii şi reviste 400 de lei; abonament la M.O., partea I-a şi Monitorul Judeţului 1.300 de lei; pentru întocmirea planului de sistematizare 500 de lei; pentru alegeri comunale 1.000 de lei; pentru timbre poştale la francat corespondenţa 500 de lei; pentru asistenţa judiciară 500 de lei; deplasare secretar la pretură 200 de lei; abonament post telefonic 200 de lei; subvenţie ARPA Muscel 100 de lei; pentru deplasarea consiliului de recrutare 100 de lei; pentru deplasarea ofiţerilor, pentru pregătirea premilitară 100 de lei; subvenţie 1% pentru pregătirea premilitară 500 de lei; pentru achitarea ordonanţelor restante din exerciţiile închise 8.400 de lei; pentru plata primelor de asigurare a imobilelor - primărie 600 de lei; şcoli 2.400 de lei; biserică de 700 lei; pentru întreţinerea localurilor de şcoală: Budişteni, Scoiceşti, Pietroasa şi Glodu 4.000 de lei; pentru transportul celor muşcaţi de câini turbaţi 500 de lei; pentru deschiderea de fonduri suplimentare de 2.200 de lei; întreţinerea şcolilor 1.000 de lei; construirea şi întreţinerea drumurilor comunale 6.000 de lei; construirea şi întreţinerea podurilor, punţilor, vaduri şi şanţuri 4.300 de lei; plata guarzilor 17.000 de lei; subvenţie pentru amenajarea câmpului de aterizare 1.500 de lei; contribuţie bocanci pentru jandarmi în termen 320 de lei; subvenţie post jandarmi Glâmbocel 300 de lei; pentru întreţinerea telefonului 1.500 de lei; pentru apărarea pasivă 300 de lei; comitetului şcolar o treime din venitul cârciumilor 1.300 de lei; reconstruirea localului de primărie 5.000 de lei.
La 16 iulie 1946, pretorul face inspecţie în comună şi consemnează, printre altele, că localul nou de primărie, aflat în construcţie, are nevoie de sobe de teracotă „pentru a corespunde unei clădiri ca localul început". La 26 septembrie 1946, localul de primărie avea nevoie de mobilier, iar sobele erau neinstalate, de aceea primăria cerea ajutor la prefectură, comuna fiind „una dintre comunele sărace ale plasei" .
O problemă importantă care intra în obligaţiile primăriei era aceea de construire şi întreţinere a drumurilor, podurilor, podeţelor şi digurilor. Primăriile erau obligate să raporteze prefecturii lunar ce lucrări s-au executat în acel interval de timp cu zile de prestaţie sau cu bani. În acţiunea de executare a acestor lucrări primăriile erau sprijinite de către Serviciul de Poduri şi Şosele Judeţul Muscel care le indica materialele de care aveau nevoie şi locul de unde le puteau procura. De aceea, acest serviciu ţinea permanent legătura cu Ocolul Silvic „N. Gh. Popovici" din Topoloveni.
În bugetul anului 1937-1938 au fost planificate fonduri pentru executarea următoarelor lucrări: reconstruirea podului din satul Pietroasa, construirea a trei podeţe (unul la canalul Băila Mică - Băila Mare, altul la Ilie Pietroşanu şi al treilea la Petre Ştefan Toma), împietruirea a 500 de metri de drum în Băila, construirea din nou a podului peste apa Budişteanca, în satul Scoiceşti, şi a unei punţi în punctul Scarlat Bărbieru, refacerea a trei podeţe şi unul din nou în cătunul Glodu, destupări de şanţuri şi împietruirea a 1.000 ml în Glodu şi altă 1.000 în Budişteni, pietruirea şoselei Schitu Scoiceşti, refacerea localului de primărie.
Cutremurul din 9/10 noiembrie 1940 a produs însemnate pagube localurilor instituţiilor de pe raza comunei, dar şi unor gospodării particulare. La şcolile din Budişteni - centru şi Băila s-au produs mici crăpături „nepericuloase", pagubele ridicându-se la suma de 1.000 de lei; la şcoala din satul Scoiceşti, „toate zidurile sunt crăpate şi deplasate, precum şi acoperişul"; cursurile nu se mai ţin în local, pagubele ridicându-se la 80.000 de lei; şcoala de gospodărie a suferit mici crăpături, fără a fi considerate pagube; la dispensarul comunal, zidurile s-au crăpat şi deplasat, patru sobe s-au surpat, pagubele fiind apreciate la 50.000 de lei; la biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului" bolta s-a crăpat, zugrăveala a căzut, iar paguba se ridică la 30.000 de lei. Aceste date sunt cuprinse în procesul-verbal de constatare, făcut de autorităţile locale .
La începutul anului 1942, primăria a procurat materialul lemnos necesar pentru reconstruirea podului de 7 ml de pe şoseaua Băila şi a două diguri de câte 80 ml la punctele „Biserica şi Glodu".
La 15 ianuarie 1942, primăria cere subinginerului şef al Secţiei a III-a Tehnice - Topoloveni să facă recepţia lucrărilor executate în campania de toamnă şi iarnă a anului 1941.
Probleme aveau primăriile în domeniul de care vorbim din cauza inundaţiilor care produceau mari stricăciuni. La 11 martie 1942, prefectura trimite ordin circular la primării pentru a lua măsuri în vederea prevenirii inundaţiilor şi să ceară ajutor Serviciului Tehnic judeţean. La 16 aprilie 1942, prefectura trimite circulară comunelor aflate pe şoseaua naţională, între Rucăr şi Câmpulung şi între Ştefăneşti şi Ciulniţa fiindcă fusese „inundată şi luată de apă în mai multe puncte" şi să ia măsuri de reparare, dându-le termen până la 15 mai. Li se cerea ca şanţurile de pe şoseaua naţională să fie adâncite, fiecare locuitor, în dreptul său, să facă această operaţie în cadrul „muncii de folos obştesc". La 26 aprilie 1942 i se raportează prefectului că toate şanţurile de pe drumurile comunale şi judeţene au fost desfundate. Toate cele trei sate care alcătuiau comuna (Budişteni, Ciulniţa, Glâmbocel) au primit indicaţia ca şanţurile pe drumurile judeţene şi comunale să aibă dimensiunile: 1,5 m lărgime de gură, 0, 5 m la fund şi 0,5 m adâncime.
La 1 august 1942, Serviciul Tehnic al Judeţului cere primăriei să desfunde toate şanţurile, să se văruiască pomii, gardurile şi podeţele de pe drumurile comunale şi să se astupe gropile de pe drumuri.
Programul de lucrări pentru fiecare an financiar era trimis de fiecare comună la Serviciul Tehnic Judeţean pentru a se putea urmări lucrările planificate a se face în fiecare campanie .
Aprovizionarea populaţiei cu produse de primă necesitate era obligaţie permanentă a primăriei. În ianuarie 1942, Sfatul Comunal Budişteni, într-o dare de seamă, arată că „s-au primit şi distribuit prin cooperativa locală 9.000 kg de porumb şi 180 kg de zahăr.
În şedinţa sfatului din 21 februarie 1944 s-a luat următoarea hotărâre: „Se fixează obligaţia pentru fiecare cooperativă, bancă şi comercianţi de a se aproviziona în cel mai scurt timp cu următoarele cantităţi de cereale: a) Banca Populară - Budişteni, cu patru vagoane de porumb şi un vagon de făină; b) Banca Populară - Glâmbocel, cu trei vagoane de porumb şi un vagon de făină; c) Cooperativa - Ciulniţa, trei vagoane de porumb şi un vagon de făină".
Comercianţii Alexandru Gălbenuş, Grigore Ionescu, Dumitru Vasilescu, Nae Motculescu şi Gheorghe Simescu „vor fi obligaţi să se aprovizioneze cu cantităţi însemnate de alimente ca: brânză, slănină, cărnuri afumate, peşte sărat, untură, ulei, zahăr, sare, paste făinoase, săpun etc.". Se făcea precizarea că cei ce nu vor respecta această hotărâre vor fi sancţionaţi, de aceea li s-a luat dovadă scrisă că se vor supune hotărârii sfatului.
Deoarece în localitate se aflau şi refugiaţi, s-a cerut acestora să prezinte listă cu nevoile lor pentru a fi aprovizionaţi cu cele necesare. Aceştia au răspuns că sunt mulţumiţi, dar carnea le lipseşte. La nivelul comunei să se înfiinţeze un comitet de aprovizionare a refugiaţilor în care acţionau şi învăţătorii refugiaţi Teodor Bran, Ion Dabija, Virgil Ionescu, precum şi învăţătorii locali C. Alexandrescu, Nicolae Pârjolea, Nicolae Titică.
Tot pe linia aprovizionării, la 14 noiembrie 1944, s-a hotărât trimiterea a cel puţin şase căruţe la Ocnele Mari pentru a aduce sare pentru populaţie şi cel puţin două căruţe la Târgovişte pentru a aduce petrol lampant .
Primăriile, la diferite intervale de timp, în urma ordinului prefecturii, făceau recensământul animalelor, harnaşamentelor şi vehiculelor cu tracţiune animală, camioanelor şi bicicletelor care puteau fi luate în discuţie pentru eventuale rechiziţii. La 18 septembrie 1939, situaţia era aceasta: 39 de cai, 24 de iepe, 24 de perechi hamuri cu piept, 1/2 gură ham cu şleauri, o trăsură pe arcuri, cinci căruţe Braşov, 23 de căruţe ţărăneşti, un camion, 31 de perechi de boi, 34 de care pentru boi şi 12 biciclete.