Alte institutii

Dispensarul şi Spitalul din Leordeni. Instituţie importantă în viaţa comunităţii, Dispensarul din Leordeni îşi are începuturile înainte de Primul Război Mondial. Medicul de la Leordeni îşi exercita activitatea peste mai multe comune din Plasa Podgoria (Dobreşti, Leordeni, Târgu Cârcinov, Ciulniţa, Priboieni, Beleţi, Glâmbocel, Ţigăneşti, Călineşti) unde nu se aflau medici, ci numai servicii sanitare.

Primul medic de la Leordeni, pe care-l cunoaştem, a fost doctoriţa Constanţa Grigorescu, însă nu ştim când şi-a început activitatea, dar în timpul Primului Război Mondial funcţiona aici. Dispensarul de la Leordeni era subordonat Spitalului din Călineşti unde se internau bolnavii care nu puteau fi trataţi de medicul de la Leordeni. După ce se internau la Călineşti, medicul de aici anunţa în scris pe cel de la Leordeni de bolnavii care se aflau internaţi. Astfel, la 11 februarie 1919, H. Makelarie, medicul-şef al Spitalului din Călineşti, anunţa medicul din Leordeni că aici s-au internat doi bolnavi cu tifos din Priboieni, patru din Dobreşti şi unul cu variolă din Priboieni .
La 30 decembrie 1918, serviciul sanitar de la Beleţi anunţa medicul din Leordeni că la Dobreşti s-au găsit două cazuri de variolă (Filofteia D. Marinică, Maria I. Turigel) care au fost izolate, iar moaşa Elena N. Popescu înainta lista cu naşterile de la Beleţi din mai 1919 .
Una din bolile de care a suferit populaţia comunei, şi care a făcut victime, a fost, în timpul Primului Război Mondial şi după aceea, tifosul exantematic. La 20 aprilie 1920, doctoriţa Constanţa Grigorescu a primit de la Gheorghiţa Chiribelea o scrisoare prin care o anunţa că soţul ei, înv. I. Chiribelea, dirigintele Şcolii Moara Mocanului, a murit de tifos şi că în şcoală au fost numeroase cazuri de tifos exantematic, înainte de a se îmbolnăvi soţul ei .
Medicul din Leordeni era subordonat, cum era normal, Serviciului Sanitar al Judeţului Muscel. Astfel, la 31 ianuarie 1919, acesta cerea medicului de la Leordeni să întocmească tabelele statistice pe 1918 şi în limita posibilităţilor, pe anii 1916 şi 1917.
Ca orice medic, Constanţa Grigorescu era solicitată să acorde concedii celor bolnavi. La 15 mai 1920 primea cerere de la N. Grigorescu, factor la Oficiul poştal din Leordeni, de a i se acorda un concediu de 30 de zile, fiind bolnav .
Doctorii eliberau şi certificate pentru deschiderea unor magazine. Astfel, la 19 mai 1920, Societatea Cooperativă „Luceafărul" din comuna Dobreşti cerea doctoriţei Grigorescu un certificat din care să reiasă că localul pr. Ilie Popescu, preşedintele societăţii, în care urma să se deschidă un magazin cu vin, „e higienic şi bun pentru păstrat băuturi" .
În vederea ajutorării orfanilor de război, în comune se înfiinţează filiale ale Societăţii pentru ocrotirea orfanilor de război, subordonate Filialei de la Câmpulung. Filialele din comune erau alcătuite din intelectualii satului sau persoane de vază, dar delegatul permanent al Filialei de la Câmpulung era în cazul nostru doctoriţa Constanţa Grigorescu. Astfel, la Leordeni, unde erau 14 orfani de ambii părinţi şi 113 de tată, filiala s-a înfiinţat la 19 ianuarie 1919, fiind compusă din trei membri (învăţătorul I. Diaconescu, I. Moşoianu, Georgescu), iar la Ciulniţa, unde erau şase orfani de ambii părinţi şi 138 de tată, filiala, înfiinţată la 24 august 1919, era compusă din cinci membri (Al. Popescu, pr. V. Breazu, pr. C. Creţu, Dumitru I. Goşa, Gh. T. Albescu). Dintr-un proces-verbal datat 27 decembrie 1919, aflăm că dr. Constanţa Grigorescu şi înv. Al. P. Moloiu au împărţit obiecte şi îmbrăcăminte la 97 de şcolari şi orfani de război din satul Băila al comunei Leordeni .

După Constanţa Grigorescu, următorul medic din Leordeni este S. Siegler care, între 21 ianuarie 1925 şi 4 septembrie 1927, întocmeşte numeroase procese-verbale de inspecţie privind starea de sănătate a locuitorilor, care erau contrasemnate fie de notarul I. Moşoianu, fie de primarul D. M. Chiribelea .
Bolile frecvente în această perioadă erau febra tifoidă, rujeola, pelagra, tuberculoza şi sifilisul. Astfel, la 24 august 1925 erau înregistrate patru cazuri de febră tifoidă, la 26 iunie 1926 - trei cazuri de rujeolă, în anii 1924-1925, 35 de cazuri de pelagră şi 14 de tuberculoză, iar în 1924 - 16 cazuri de sifilis .
Începând cu data de 1 iunie 1938, medic al Circumscripţiei rurale sanitare Leordeni devine dr. Traian Ştefan Gr. Budişteanu care funcţiona şi în 1947. Din fişa sa individuală aflăm că era născut la 27 decembrie 1903, la Bucureşti, că intrase în serviciu la 1 aprilie 1933 şi că era medicul definitiv al Circumscripţiei Leordeni, clasa I . În afară de postul său de la Leordeni, Doctorul Traian Budişteanu a girat de câteva ori serviciul la Spitalul Călineşti pe perioada când dr. Alexandru Temelie, medicul de aici, lipsea. Astfel, la 11 martie 1944, dr. D. Georgescu, medicul-şef al judeţului Muscel, îl anunţa că va gira pe Alexandru Temelie pe timpul cât era mobilizat, iar la 24 iunie 1944 era anunţat de acelaşi dr. D. Georgescu că va gira, timp de 30 de zile, pe dr. Temelie care era în concediu.
La Dispensarul din Leordeni a funcţionat o perioadă, în cadrul puericulturii, aşa cum aflăm dintr-o adresă a dr. Georgescu, din 12 septembrie 1944, doctoriţa Eleonora Angelescu, medic-şef al oraşului Focşani, evacuată în judeţul Muscel .
Fiind concentrat de la 9 martie 1940, postul lui Budişteanu de la Leordeni a fost girat prin delegaţie cu dr. Harja, medic stagiar militar.
Principala atribuţie a lui Budişteanu, ca de altfel a oricărui medic, erau consultaţiile pe care le acorda, numărul lor fiind de 5.500 în 1938 şi 4.500 în 1939 .
Doctorului Traian Budişteanu i-a revenit şi sarcina de a lua iniţiativa înfiinţării comitetelor pentru Protecţia mamei şi copilului, care apoi au devenit subsecţii în cadrul Căminului Cultural, ele având în principal rolul de a strânge fonduri pentru a-i ajuta material pe copiii orfani, săraci ş. a. Astfel, la 18 decembrie 1939, 21 de femei convocate de dr. Traian Budişteanu, în localul şcolii din Leordeni, participă la constituirea acestui comitet, iar la 20 octombrie 1938 avusese loc constituirea lui la Budişteni .
Dintr-o adresă a Inspectoratului şcolar al Ţinutului Bucegi, din 23 septembrie 1943, aflăm că dr. Traian Budişteanu a fost numit profesor suplinitor la Şcoala de gospodărie rurală din Budişteni în anul şcolar 1943/1944 .
Una din sarcinile medicului era întocmirea cazierului sanitar al Circumscripţiei rurale Leordeni, care cuprinde date importante privind nu numai situaţia sanitară, ci şi a altor sectoare de activitate. Astfel, din cazierul pe 1941, aflăm că de Circumscripţia rurală sanitară Leordeni aparţineau comunele Leordeni, Ciulniţa, Budişteni, Glâmbocel, Topoloveni, Călineşti, Gorganu şi Râncăciov. Comunele Topoloveni şi Călineşti au fost scoase din circă cu data de 1 iunie 1941. Medicul Ştefan Budişteanu, numit la 1 iunie 1938, îşi avea reşedinţa la Leordeni, dar o dată pe săptămână acorda consultaţii şi la Budişteni, Glâmbocel şi Ciulniţa. În afară de medic, la Leordeni era un agent sanitar, Pandele Niţă.
Date importante cuprinde cazierul despre localurile de şcoală ce existau în Leordeni, Budişteni, Scoiceşti, Glâmbocelu, Ciulniţa, la Băila fiind în construcţie, iar la Glodu spaţiul era închiriat.
Un capitol important al cazierului este repartizat întreprinderilor comerciale şi industriale din cele patru comune. Astfel, funcţionau mori: la Leordeni, a lui D. Georgescu, la Budişteni, a Cooperativei „C. I. C. Brătianu", la Ciulniţa, a Cooperativei „Cuza-Vodă", şi la Glâmbocel, a lui Mihai Bârzănescu. 
Brutării funcţionau la Leordeni: a lui Stavre Perle şi Alexandru Bădulescu, la Ciulniţa a moştenitorilor lui C. Simionescu.
Cârciumi erau la: Leordeni, a lui Gh. Breazu (în dosul gării), a lui Pandele Stamate (şoseaua naţională), a lui Constantin Ploscaru (uliţa Lahovari) şi Teodor Chivu (bariera gării, spre Căteasca), la Budişteni, a lui Gh. Simescu (cu brutărie) şi Dumitru C. Vasile, la Ciulniţa, a lui Grigore Ionescu şi la Glâmbocelu, a lui Ion Tomescu. 
Băcănii erau la Leordeni a lui St. Crăciunescu, Moise Ciucu, Toma Badea, Constantin Ploscaru, D. Trandafirescu, la Budişteni, a lui Gheorghiţa Gh. Piţigoi, la Ciulniţa, a lui Alex Gălbenuş, Gheorghiţa Ungureanu, Petre Tatomir şi Ion Puţaru şi la Glâmbocel a lui Nicolae Motcă şi Tudor Chiţescu. 
O singură fabrică de ape gazoase exista la Leordeni, a lui Florea Ploscaru, o croitorie la Leordeni, a lui Constantin Ghebrea, o tinichigerie la Leordeni, a lui Ion Cristea, şi un magazin de cherestea-fierărie la Leordeni, al lui Ion Fianu şi o staţie de gaz şi benzină la Leordeni, a lui D. Trandafirescu. 
Trei măcelării cu pescării existau la Leordeni, a lui Teodor Tigmeanu, Niculae Pănoiu şi Mareş Visarion, iar la Ciulniţa era fabrica de mezeluri a lui Petre Tatomir.
Cazierul ne mai informează şi despre existenţa altor construcţii ce aparţineau instituţiilor publice. Astfel, la Leordeni erau două dispensare, unul de medicină generală ce funcţiona din 1908, menţinut de M. S. O. S., şi altul pentru puericultură, ce funcţiona de la 1 aprilie 1940, menţinut de M. S. O. S., o infirmerie ce avea nevoie de reparaţii, o locuinţă pentru medic, un cămin de zi pentru copii de la 1 aprilie 1941, o baie publică construită de M. S. O. S. din februarie 1941 şi un abator, rău plasat în curtea Primăriei. La Ciulniţa, într-una din camerele localului primăriei se afla o agenţie fiscală, la Glâmbocel în două camere din localul Primăriei se afla postul de jandarmi, iar la Budişteni, dispensarul pentru puericultură, susţinut de M. S. O. S., avea nevoie de reparaţii şi terminarea aripii noi .
Inventarul averii Circumscripţiei sanitare din Leordeni, întocmit la 30 iulie 1939, semnat de dr. Ştefan Budişteanu şi agentul sanitar Pandele Niţă, ne prezintă proprietăţile clădite şi terenurile de care dispunea dispensarul. Astfel, în comuna Leordeni exista un local al dispensarului, construit în 1908, cu fundaţie în mortar de pietriş cu var, cu cinci camere şi trei dependinţe, în suprafaţă de 145,65 m2, o locuinţă a medicului, cu patru camere, în suprafaţă de 104,05 m2, un garaj de 50,40 m2 şi un puţ. 
În comuna Budişteni, localul vechi al dispensarului, în suprafaţă de 110,19 m2, era o construcţie din 1908, cu fundaţie în mortar de pietriş cu var, cu trei camere şi trei dependinţe, iar aripa nouă, cu două camere şi o dependinţă, era neterminată. Toate construcţiile dispensarelor din Leordeni şi Budişteni valorau 769,624 de lei .
Un alt inventar, din 31 martie 1941, semnat tot de dr. Traian Budişteanu, ne informează că Dispensarul din Leordeni, aflat în sectorul Cârciumăreşti, şi locuinţa medicului aveau pereţii crăpaţi din vechime şi de cutremurul din 1940, coşurile deplasate şi sobele surpate, valoarea lor fiind de 326.429 de lei. Terenul clădit de 300 m, pe care se afla dispensarul, şi cel neclădit, din jur, de 4.469 m2, valorau 120.000 de lei. De asemenea, Dispensarul mai dispunea de un teren arabil de 1,25 ha, în punctul Ştiubeu, în valoare de 29.000 de lei, şi unul neproductiv, de 0,25 ha, corp comun cu cel arabil de 1.000 de lei valoare. 
Dispensarul Budişteni, acoperit cu şiţă, de 110 m2 şi valoarea de 67.311 de lei, avea de asemenea pereţii crăpaţi de cutremurul din 1940. Aripa nouă, de 56 m2, cu valoarea de 66.500 de lei, începută în 1939, cu fundaţia de beton, era neterminată, fără uşi, fără ferestre, cu acoperişul de şiţă. Terenul clădit de 166 m2 şi cel neclădit de 1.042 m2 valorau 15.000 de lei .
Terenul arabil al Dispensarului din Leordeni era dat în arendă unor locuitori din sat. Astfel, la 20 septembrie 1943, dr. Ştefan Budişteanu, primarul Florea Ploscaru, Constantin Niţă, agent sanitar, şi dijmaşul Dumitru Niţescu încheie un proces-verbal prin care se constată că de pe cei 80 de ari s-au recoltat 28 de târne cu porumb - ştiuleţi şi 280 de snopi de coceni, partea dispensarului fiind de 14 târne şi 140 de snopi. Procesul-verbal din 14 august 1946, semnat de acelaşi primar Florea Ploscaru, de Gh. N. Niţă, preşedinte al Comitetului agrar local, şi Crăciun Opran, agent agricol, consemnează că s-a treierat grâul de pe un pogon al Dispensarului, rezultând 40 de duble decalitri şi 400 kg paie. În anul următor, 1947, de pe cele trei pogoane proprietatea Dispensarului din Leordeni s-au recoltat 86 de târne cu ştiuleţi - porumb necopt (de lapte) şi 400 de snopi de coceni .
Starea proastă a clădirilor dispensarelor din aceste comune a determinat alocarea unor sume de bani necesare reparării lor. Astfel, dintr-o adresă a Serviciului Sanitar al Judeţului Muscel, din 18 iunie 1939, aflăm că, pentru repararea locuinţei şi dispensarului din Leordeni, în 1938 s-a dat 5.000 de lei de Ministerul Sănătăţii, în comuna Ciulniţa s-a făcut baie, cu cei 120.000 de lei daţi de Ministerul Sănătăţii prin Prefectura Muscel, că în 1937 s-a alocat de către Prefectură 25.000 de lei pentru aripa nouă a Dispensarului Budişteni, iar Ministerul Sănătăţii a dat comunei Glâmbocel instalaţii pentru baia care nu s-a făcut .
Ca urmare a fondurilor primite, s-au făcut lucrări de reparare, astfel că, la 2 martie 1942, dr. D. Georgescu, medicul primar al Serviciului sanitar al judeţului Muscel, cerea doctorului circumscripţiei Leordeni să fie prezent cu agenţii sanitari şi antreprenorul, pe 26 martie, la „recepţia lucrărilor de reparaţiuni la Dispensarul Leordeni, la baia Leordeni şi infirmeria Budişteni" .
În noaptea de 4/5 septembrie 1944, un grup de soldaţi din armata rusă, care au dormit în dispensarul din Leordeni, au luat, printre altele, termometrul cuptorului de deparazitare tip Vasilescu, fapt în urma căruia dr. Traian Budişteanu, primarul Dumitru Trandafirescu şi agentul sanitar Constantin Niţă încheie un proces-verbal de constatare. La 17 iulie 1946, dr. Traian Budişteanu îl înştiinţează pe medicul-şef al Judeţului Muscel că băile din Leordeni, Ciulniţa şi Glâmbocel nu funcţionează, la una din ele lipsind termometrul şi foile de azbest . 
Lucrări de reparaţii la Dispensarul Leordeni se fac şi în 1947, căci la 25 martie, dr. Ştefan Budişteanu şi Vasile Anghel recepţionează reparaţiile la acest local .
Astăzi, în comuna Leordeni funcţionează trei medici de familie, doi în Leordeni (Stroescu Stănescu Mihaela Violeta, Adrian Rodica)) şi unul la Budişteni (Velcea Sorin Nicu)
Spitalul din Leordeni. A fost construit în 1954-1956, ca spital subordonat Ministerului Petrolului, iar în 1973 a fost preluat de Ministerul Sănătăţii, astăzi fiind subordonat Consiliului Judeţean Argeş. La înfiinţare avea 151 de paturi, funcţionând cu secţiile medicină internă, chirurgie, O.R.L., policlinică, laborator, radiologie şi stomatologie. În 1976 s-au desfiinţat secţiile de chirurgie şi O. R. L., iar din 1993 a funcţionat cu secţie de boli pulmonare cronice netuberculoase, cu 60 de paturi. De la 1 iunie 1996 s-a transformat în spital de pneumoftiziologie, cu 80 de paturi, astăzi având 110 paturi, cu două secţii de boli pulmonare, cu patru medici specialişti, medic epidemiolog, un biolog, cu dispensar TBC la Topoloveni, cu 77 de salariaţi. Directorul spitalului astăzi este dr. Marioara Micu