Scurt istoric
Ca dovadă a existenței în timp a vieții umane pe aceste meleaguri, sunt documente și obiecte arheologice care s‐au găsit în zone diferite ale comunei.
În comuna Bârla se află două situri arheologice de interes național; fortificația cu val de pământ „Brazda lui Novac" ( Brazda lui Novac este denumirea populară a unui val continuu, care porneşte de la Turnu Severin şi străbate întreaga Muntenie, pînă la rîul Buzău, în judeţul Brăila. Unii zic că el se continua şi în sudul Moldovei, unde există, însă, doar valuri mai mici. Valul de pămînt întărit, care avea circa 3 metri înălţime, cu un şanţ adînc de 2 metri în faţă, s‐a păstrat mai bine în zona Olteniei, unde a fost, probabil, construit de armată. Nu se cunosc fortificaţii special de‐a lungul ei, doar că din loc în loc existau turnuri de observaţie şi semnalizare. Una dintre ipoteze presupune că a fost ridicată de administraţia romană de la Dunăre, la mijlocul secolului al III‐lea e.n, cînd se practica sistemul defensive al cordoanelor de siguranţă ‐ spaţii de protecţie din exteriorul graniţelor.) de la nord de satul Bârla și situl arheologic de la „la Urloaie" de pe dealul Cotmeni, la 2 km de Urlueni, sit ce cuprinde vestigii romane din epoca Limes‐ul Transalutan şi cuprinde Castrul Mare – epoca romană, din sfârşitul secolului II, începutul secolului al III‐lea, Castrul Mic – epoca romană, care datează de la începutul secolului al II‐lea, şi traseul Brazdei lui Novac.
Componentă a sistemului defensiv Limes Transalutan, castrul roman situate în punctul dealul Cotmenei măsoară aproximativ 1,3 ha (105x123 m 2) şi este construit din cărămidă, cu un val de 1,5 m înălţime şi 15‐18 lăţime, însoţit de un şanţ adânc de 1,2 m. Un al doilea castru (150×114 Traseul Brazdei în judeţul Argeş paşi) se află în imediata apropiere, apărat de un val de pământ. Castrul facea parte din unitatea administrative Dacia Malvensis.
Situl a fost descoperit în 1940, însă cercetările încep abia în 1983. Fondurile alocate au fost din ce în ce mai mici, săpăturile fiind întrerupte. În 1995, acestea se reiau. Pe rând, au fost dezvelite, cu mare dificulate din cauza tipului de sol, principia, praetoriumul, fossa, zidul ce lega două dintre bastioane şi un turn. În 1995, arheologii, au cercetat numai partea de vest a castrului (22 m), zonă ce a continuat a fi prioritară şi anul următor. S‐au găsit multe resturi de cărămizi arse şi ţigle într‐o construcţie de cărămidă legată cu mortar. Această construcţie s‐a păstrat foarte puţin, fiind cu greu identificat traseul zidurilor.
În 1998, a fost scos la iveală un bastion intermediar, amplasat între colt şi poarta de vest.
Fundaţia de pe axul est‐vest variază între 3.5 şi 3.8 metri, iar fundaţia zidului de incintă este lată de 2 metri.
Din cercetări se lansează ipoteza că ar fi existat un castru anterior celui din cărămidă, unul de pământ. Printre descoperiri se numără urmele de cărbune şi pământ ars, material ceramic şi piese de metal.
De asemenea, a fost găsită o monedă datată 1870, care se pare că marchează perioada în care s‐au produs distrugerile parţiale ale zidului de cărămidă.
Evoluția istorică a zonei în Evul Mediu
Lunca râului Cotmeana precum și terasele formate pe malul acestuia au constituit un teren propice dezvoltării comunităților umane, pe teritoriul actual al comunei Bârla fiind făcute descoperiri ce datează din epoci istorie diferite.
Ca exemplu, în punctul "Măgura Șarpelui", situate între comuna Tufeni și satul Bădești, au fost descoperite în vara anului 2004 câteva așchii de silex, datând din neolitic (circa 6000‐2700 î.Hr.) sau epoca bronzului (circa 3200/2700‐1500/1200 î.Hr.)
La fel ‐ în primăvara anului 2006 ‐ în satul Ciocești a fost găsit, în timpul unor lucrări agricole, un topor din piatră șlefuită, perforat, specific culturii Tei (circa 1700/1550‐1350/1300 î.Hr.)
Prezența acestor obiecte poate indica existența unei așezări din perioada respectivă, desi nu se poate exclude nici posibilitatea ca acestea să fie aduse în zonă ulterior.
Referitor la resturile fosile, se poate preciza și faptul că în urma surpării malurilor unui baraj sau a ieșirii din matcă a pârâului Lerul (ce delimitează satele Urlueni și Malu), au ieșit la iveală resturi de fosile de elefant meridional precum și de la alte animale protoistorice, dar și câteva fragmente ceramice.
Fosilele de acest tip datează din Cuaternarul Inferior, când climatul era foarte cald și cu multă umiditate, favorizând dezvoltarea unei vegetații abundente.
Fragmentele ceramice găsite se poate afirma că sunt de factură dacică, din faza La Téne (450/400 î.Hr.‐106d.Hr.), descoperirea acestora putând semnala posibilitatea existenței unei așezări în zonă din acea perioadă.
Un deosebit interes este reprezentat de faptul că în perimetrul satului Urlueni au fost identificate două castre romane, un turn de semnalizare (specula) și traseul Troianului (toate aceste obiective fiind parte integrantă a Limes Transalutanus).