Date istorice

Planul satului Ştefan cel Mare a fost realizat în a doua parte a secolului al XIX-lea de către inginerul Gheorghe Florescu din Câmpulung şi este unul de rară concepţie al aşezărilor de câmp, din vremea aceea, un plan văzut în perspectivă, care s-a dovedit a fi modern şi practic şi în zilele noastre. Numele de ,,Ştefan cel Mare" a fost dat de localnici aşezării în cinstea domnitorului, acest lucru neavând nici o legătură cu personalitatea acestuia.

Denumirea satului Glavacioc îşi are originea în două legende. Prima spune că ,, în vremurile grele din trecut, un ciocoi era fugărit de o ceată de turci, în final acesta fiind prins în mlaştinile pârâului, unde i s-a tăiat glava". De la cuvântul ,,glava" aşezarea în cauză a primit numele de ,,Glavacioc".

O a doua evidenţiază faptul că mamelonul pe care este construită aşezarea Glavacioc are o formă de cap, curioasă pentru formele de relief din jur. Se spune că este posibil să fi fost construit special acest mamelon. De la această formă de cap de om şi-a tras şi denumirea de ,, Glavacioc". 

Satul Glavacioc a apărut pe lângă Mânăstirea Glavavacioc despre care se aminteşte pentru prima oară într-un act dat de domnitorul Vlad Dracu la 14 mai 1441, prin care acesta îi împroprietăreşte pe foştii robi. Satul este amintit efectiv într-un act dat de Radu de la Afumaţi la 23 aprilie 1527. Aşa cum arată descoperirile arheologice de pe raza acestui sat, aici există urme de aşezări umane încă din epoca bronzului (cultura Tei).

Satul Ştefan cel Mare a apărut în anul 1881, fiind construit după un plan de rară concepţie al aşezărilor de câmp, care a fost realizat de inginerul Gheorghe Florescu din Câmpulung, delegatul ministrului de domenii Vlădoianu, şi a geometrului Simion Georgescu din Bucureşti.

După cum se poate observa şi după anul formării, satul Ştefan cel Mare este unul nou, aşa cum mai este numit şi de locuitorii satelor vecine, fiind constituit pe moşia Mânăstirii Glavacioc cu ocazia împroprietăririlor realizate în anii 1880 – 1881.

Atunci, ţăranilor veniţi din diverse zone, mai ales din comunele limitrofe (Scurtu, Negreni, Fierbinţi, judeţul Vlaşca), dar şi ciobani şi alte categorii venite de pe alte meleaguri mai îndepărtate (comunele Malu cu Flori şi Rucăr, judeţul Muscel), oameni tineri, care au primit câte 0,50 ha loc de casă în intravilan şi ceva pământ la câmp, pentru agricultură.

Populaţia unei localităţi reprezintă o forţă transformatoare şi creatoare, producătoare şi consumatoare, care se caracterizează printr-o accentuată mobilitate, determinând astfel, evoluţia modificărilor şi valorificării neîncetate a mediului înconjurător.