Zootehnia si pomicultura - ocupatii traditionale de baza ale satenilor

1. Creşterea oilor – îndeletnicire seculară a corbenilor

C-aşa-i viaţa de cioban
Rătăceşte an de an.
Pentru el e sărbătoare
Numai când răsare soare …

(Din „Balada ciobănească", de prof. Alfons Popescu)

Începuturile păstoritului – principala ocupaţie a corbenilor – trebuie căutate într-o lume veche, arhaică, ce a izvodit şi nemuritoarea „Mioriţă"

.
Pe drumurile de „Mioriţă" au ajuns din Jina Sibiului la Corbi şi ciobanii de peste munţi, ca să-şi dureze aici aşezări mai puţin vremelnice, pe subsuoara munţilor şi la adăpost de prigoana unor neamuri străine.

Pe drumurile „Mioriţei", pe drumurile transhumanţei, ciobanii au mers toamna şi iarna la „baltă" (Balta Dunării), cu turmele, ca să se întoarcă vara pe pla¬iu¬rile munţilor, transmiţându-şi astfel, din tată-n fiu, o îndeletnicire nu numai asigurătoare a subzistenţei, dar, în bună măsură, şi prosperă, aducătoare de beneficii culturale.

Dacă în vremurile trecute ciobanii o duceau destul de greu, îşi făceau socotelile şi numărau oile prin crestături, pe răboj, acum, datorită veniturilor aduse de acestea, generaţiile tinere au putut să plece la şcoli, pentru a învăţa carte, au descins în orizonturi noi de cunoaştere, depăşindu-şi, astfel, condiţia de crescători de animale.

 

Cioban corbean cu turma de oi pe muntele Izvoru'-Făgăraş (1972)

 

În transhumanţă, cu frumoasele turme de oi ţurcane albe ale corbenilor, pentru iernat, în Bărăgan şi Dobrogea (1984)


Din timpuri străvechi, ciobanii din Corbi practică transhumanţa, care con¬sti¬tuie deplasarea sezonieră a turmelor de oi, toamna, de la păşunile din munte la cele de la şes, iar primăvara, de la şes la munte.

Trăind în condiţii de transhumanţă, cu vărat la munte şi tomnat şi iernat în câmp, ciobanii români, prin această migraţiune periodică, au fost în contact direct cu populaţia regiunilor respective şi au contribuit, astfel, în cea mai mare măsură, la menţinerea unităţii limbii române în toate zonele în care ea se vorbeşte. Transhumanţa a contribuit şi la circulaţia valorilor folclorice, la răspândirea unor elemente de cultură şi civilizaţie tradiţională rurală.

În transhumanţă, în zona comunei Rasova, judeţul Constanţa (iulie 2006)

Pe izlazul din Aliman (Constanţa), în iunie 2006

De sute de ani, în comuna Corbi trăiesc şi muncesc cei mai mulţi şi mai buni ciobani din judeţ şi din ţară. Încă din copilărie, ei şi-au dedicat viaţa creşterii oilor şi îngrijirii animalelor.

Menţionăm că înainte de Primul Război Mondial, corbenii aveau 20.000 de oi, 4.030 de vaci, 396 de cai şi 820 de porci, iar după Război: 16.000 de oi, 3.020 de vaci, 298 de cai şi 570 de porci. Producţia anuală ajungea până la 32.000 kg de brânză şi 15.000 kg de caşcaval.

La începutul anului 2007, în satele Corbi şi Jgheaburi, efectivele de animale au fost următoarele: 25.465 de ovine, 747 de bovine, 2.746 de porcine, 1.352 de caprine şi 152 de cabaline.

Vara, oile pasc pe munţii Bândea, Găleşescu, Preotesele şi Maliţa.
Suprafeţele alpine şi păşunabile, repartizate satelor Corbi şi Jgheaburi, sunt:

Nr. crt.

Denumirea muntelui

Suprafaţa totală alpină
-ha-

Suprafaţa păşunabilă
-ha-

1.

Bândea

       762,4

    266,5

2.

Găleşescu

 265

110,4

3.

Preotesele şi Maliţa

       366

279,5

Total

   1.393,4

656,4

 

Nr. crt.

Denumirea plaiului sau a izlazului

Suprafaţa totală 
-ha-

Suprafaţa păşunabilă
-ha-

1.

Poduri (Plaiurile Mare, Mijlociu şi Mic)

152,4

109

2.

Poienile Vâlsanului (inclusiv Şteurul)

94,4

75

3.

Corbi (vatra satului)

68

63

4.

Sub Coastă (Corbi)

52,4

20

5.

Şolovanul

23,9

15

6.

La Jgheab

27,1

8

  Total

418,2

290

 

(Cifre furnizate, pe 18 mai 2007, de medicul veterinar Ion I. Săvescu şi compartimentul de specialitate al Primăriei comunei Corbi).

Dintre corbenii care deţin un număr mai mare de ovine (de la aproximativ 1.000 la 100 de oi), menţionăm pe: Poinaru I. Stelian (cu peste 1.200 de oi), Cotigă N. Viorel, Dordescu I. Gheorghe, Tărceatu Gh. Aron, Săvescu I. Petre, Tărceatu Gh. Ion, Dordescu I. Ion, Rizoi I. Petre, Rizoi I. Vasile, Rizoi I. Ion, Stăncescu Gh. D. Vasile, Costea I. Toma, Mogaru Gh. Romică, Moroiu A. Nicolae, Petrică I. Irinel, Deaconu C. Constantin, Tărceatu Gh. Constantin, Costea I. Andrei, Săvescu I. Vasile, Nacea I. Ion, Bucur I. Viorel, Bobeanu I. Vasile, Dordescu I. Iosif, Bebeşelea P. Petre, Săroiu N. Nicolae, Şuţa Gh. Petre, Cârstoiu I. Mihai, Mariuţ M. Toma, Mariuţ M. Iosif, Prodea A. Andrei, Groşanu Gh. Iosif, Poenaru I. Marian, Tărceatu C. Ion, Prodea Gh. Ion, Săvescu I. Ion, Mariuţ Gh. Ion, Teaşe I. Cosmin, Rotaru I. Ion, Deaconu I. Ion, Săvescu D. Iosif, Stăncescu I. Gheorghe, Precup If. Gheorghe, Precup I. Andrei, Grigorescu T. Ion, Filipoiu I. Adrian, Chivereanu V. Nicolae, Mihăiloiu Gh. Dan, Zamfir V. Florin, Sturzeanu D. Dumitru („Mitel"), Costea Gh. Iosif, Giurcă C. Alin, Sturzeanu V. Ion, Florea Cristian, Metehoiu I. Petre, Achimoiu I. Ion şi alţii.

Merită să preţuim munca neobosită a tuturor ciobanilor şi crescătorilor de animale din comuna Corbi, oameni harnici şi pricepuţi, cu gospodării deosebit de frumoase. Remarcăm şi faptul că majoritatea crescătorilor de oi s-a reunit, din anul 2007, în Asociaţia crescătorilor de ovine „Corbii de Piatră" (preşedinte: medicul veterinar Ion I. Săvescu).
Datorită creşterii efectivelor de ovine şi bovine, începând cu anul 1996, corbenii au devenit furnizori importanţi de brânză şi carne, în sistemul organizat al pieţelor agroalimentare din localităţile Domneşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Piteşti şi Bucureşti.

(Informaţii furnizate, pe 6 iunie 2007, de medicul Cabinetului veterinar al comunei Corbi, Ion I. Săvescu, împreună cu tehnicienii Gheorghe Gh. Dedinoiu şi Petrică P. Verdete).

 

 


Fisiere atasate

Produsele traditionale din comuna Corbi

Instantanee din universul vietii ciobanesti

Jina (Sibiu) şi Corbii de Piatra (Muscel) – localitati de pastori inrudite inca din secolul al XVIII-lea