Hidrografia

Bazinul hidrografic al Râului Doamnei, face parte din bazinul Argeşului, se găseşte m totalitate în judeţ, drenează o suprafaţă de 1822 km2 şi curge pe o lungime de 98 km.

Râul Doamnei îşi adună apele de pe o zonă extinsă a crestei Făgăraşului, între culmile Moldoveanu-Maliţa şi Mezea-Otic.

El prezintă o direcţie generală de curgere nord-sud, cu un caracter permanent, sintetizând condiţiile mediului natural specific bazinului. 

Acestea sunt exprimate în debitul lichid, solid, în particularităţile regimului de scurgere şi formele de scurgere. Scurgerea apei reprezintă un fenomen foarte complex ce variază în timp şi spaţiu, sub influenţa unui şir de factori: climatici, geologici, relief, soluri, vegetaţie.

Variaţiile sezoniere şi multianuale ale scurgerii sunt determinate, mai ales, de climă, care determină valoarea lor prin cantitatea totală de precipitaţii şi distribuţia lor în cursul anului. Astfel, scurgerea minimă începe în lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi durează până în februarie. 

Scurgerea maximă începe în martie-aprilie şi se menţine la valori ridicate până la sfârşitul verii. Lunile cu valorile cele mai ridicate ale scurgerii sunt mai-iunie, când apele mari sunt întreţinute de poile determinate de intensificarea circulaţiei vestice a maselor de aer. Debitul mediu multianual al Râului Doamnei este de 12,0 m3/s.

Condiţiile geologice au o influenţă importantă în ce priveşte alimentarea din ape subterane.

Relieful acţionează în mod direct prin gradul fragmentar şi pante în funcţie de care depind forma viiturilor şi concentraţia scurgerii, care duc în final la creşterea debitelor maxime.

Solul exercită o influenţă moderată asupra scurgerii, în asociere cu vegetaţia.

Râul Doamnei îşi are obârşia în Căldarea Văii Rele a Moldoveanului, cunoscută sub denumirea de Izvorul Valea Rea, şi în muntele Bândea (izvorul Bândea).

El primeşte pe partea dreaptă afluenţii: Izvorul Roşu, Pojarna, Valea Furfuiescu, Drăghina Mică, Drăghina Mare şi Cernatul; pe stânga - Izvorul Dara, Boureţul, Zârna (cu Brătila, Zârnuliţa şi Leaota), Văsălatul, Izvorul Baciu, Miorarul, Izvorul Rusului (Bogdanul).

Prin ridicarea barajului de la Drăghina şi realizarea tunelului ce taie muntele, apele Râului Doamnei şi Cernatului sunt deversate în Lacul Vidraru. Lacul Baciu este al doilea ca mărime în sistemul energetic argeşean.

Alimentarea relativ constantă a Râului Doamnei este asigurată de izvoarele şi precipitaţiile abundente din zona montană.

Pentru zona de dealuri, debitul maxim se înregistrează în lunile martie-mai ale anilor ploiosi. Viituri mari au avut loc în anii 1972, 1975, 2004, 2005 şi 2006, când albia majoră a fost ocupată, iar râul a rupt malurile şi drumurile din apropiere.

Râul Doamnei are la intrarea în Corbi talvegul de 530 m, iar la ieşire coboară la 460 m, prezentând o cădere medie de 6-7m pe km.

Regiunea muscelelor în care se înscrie sectorul de bazin hidrografic studiat prezintă un potenţial mare de alimentare a apelor subterane, datorită precipitaţiilor abundente. In acelaşi timp, gradul mare de fragmentare a reliefului, lipsa covorului vegetal forestier continuu, existenţa solurilor argilo-fluviale, defavorizează alimentarea apelor subterane şi determină o scurgere rapidă pe pantele înclinate. Cele mai bogate rezerve de apă subterane se află pe valea principală a râului în lunca îngustă şi pe terasele joase alcătuite din roci permeabile (nisipuri şi pietrişuri).

Pe versanţi, apele freatice apar în funcţie de natura rocii, dând naştere unor izvoare de apă dulce sau uşor mineralizată.

Pe versanţii formaţi din roci maron-argiloase afectate de alunecări, pânzele freatice prezintă întreruperi sau apar linii de izvoare ce alimentează acumulări sub formă de lacuri sau bălţi.

In muscelele comunei Corbi, întâlnim asemenea lacuri care s-au format în micile depresiuni din spatele valurilor (treptelor) de alunecare.