Prezentare

Judetul Arges:

Vatră de istorie, cultură şi spiritualitate, judeţul Argeş se înfăţişează vizitatorilor săi cu infinte posibilităţi de explorare turistică. Poziţionat în partea central – sudică a României, judeţul Argeş are un sfert din suprafaţă ocupat de munte. Numele îi este dat de principalul râu care îl brăzdează, Argeşul.
Plaiurile au fost unele binecuvântate, două dintre oraşele judeţului, Câmpulung şi Curtea de Argeş, fiind alese ca reşedinţe ale domniilor româneşti. Harta zonei şi împrejurimilor comunei Brăduleţ reprezintă o invitaţie permanentă pentru turiştii iubitori de natură, istorie şi religie.
În nordul judeţului, se găsesc cei mai înalţi munţi din ţară, Făgăraşii, cei care formau în alte vremuri graniţe naturale cu Transilvania. Pe vârfurile lor, timpul a modelat forme spectaculoase, iar apele au săpat chei strâmte în inima pietrelor. Munţii se termină prin păşuni alpine întinse, urmate de codrii de brad, fag şi stejar cu atât mai restrânşi ca suprafaţă, cu cât coborâm spre câmpia de sub munte. Bogăţiile pământului răsar în izvoare naturale cu proprietăţi vindecătoare şi resurse de combustibil. 
Condiţiile naturale deosebite, vestigiile istorice unice, relieful variat, flora şi fauna bogate şi peisajele încântătoare fac din Valea Argeşului o zonă de importanţă naţională. 
De la Piteşti pornind spre nord pe Valea Argeşului, se ajunge la una dintre fostele capitale domneşti, Curtea de Argeş, aşezată pe malul stâng al râului, în mijlocul unor peisaje pitoreşti, în inima căreia se ridică mândră Mănăstirea Argeşului. De aici, traseele se ramifică fie spre Transfăgărăşan, fie spre Valea Topologului, înspre Râmnicu Vâlcea. 
Există încă din Curtea de Argeş vechiul drum de legătură cu Câmpulungul, prima dintre cetăţile de scaun medievale. „Drumul voievozilor" traversează muscelele blânde, pădurile şi livezile de parcă nimic nu s-ar fi schimbat de sute de ani. 
Accesul spre una dintre principalele zone montane ale Argeşului se face pe şoseaua care însoţeste râul Argeş până la Căpăţâneni, de unde se pătrunde în cheile Argeşului până la barajul lacului de acumulare Vidraru. 
Tot de la Piteşti, pornind în susul râului la confluenţa cu râul Vâlsan, se ajunge într-o zonă de o nebănuită frumuseţe, Valea Vâlsanului. Aceasta surprinde cu o frumuseţe sălbatică, întreaga zonă este împânzită cu frumuseţi ale naturii, rezervaţii naturale şi obiective istorice şi culturale. Mai sus, Cheile Vâlsanului constituie o adevărată atracţie, conducând turiştii amatori de drumeţii către poienile însorite, unde în fiecare an iubitorii de ieşiri în natură îşi instalează corturile. Accesul uşor către această zonă o face foarte căutată atât de către turiştii dornici de linişte în mijlocul naturii, cât şi de teme­rarii ama­tori de drume­ţii montane şi pasionaţi de excursii cu cortul. 
Dincolo de Brădet, tra­ver­sând Dealul Alu­nişu­lui, se poate ajun­ge uşor către Nucşoara, comună învecinată, unde turistul este întâmpinat de privelişti încântătoare. Amatorii de drumeţii montane descoperă Cheile Vâl­sanului şi frumuseţea sălbatică a acestora. Mai sus, după ieşirea din Chei, călătorul poposeşte într-o poiană largă, însorită, înconjurată de păduri de brazi, unde amatorii de camping îşi aştern în fiecare an corturile şi rulotele. Zona este cunoscută ca Poienile Vâlsanului. Înaintând către izvoarele râului, se ajunge la Gura Dobroneagului, unde au fost captate apele Vâlsanului şi îndreptate prin viaduct, pe sub munte, către Vidraru Argeş. Aici, turiştii pasionaţi de pescuit găsesc un lac antropic mirific, loc pentru pescuit şi campare.
Împătimiţii excursiilor montane pot continua drumul pe trasee montane marcate până la vârfurile Moldoveanu, Tuica, Negoiu, Mărăcinul, Oticul, Jepii, Zănoaga. Un alt traseu, mai comod, este spre Vârful Ghiţu, de unde poţi admira frumuseţea inegalabilă a văii Vâlsanului şi panorama unică a Munţilor Făgăraşi. În împrejurimi, străjuiesc Munţii Iezer şi Păpuşa. Se poate coborî Râul Argeşelului sau se pot descoperi frumuseţile lacurilor de munte, lacul Oieşti, lacul Vidraru, lacul Cerbureni, lacul Nucşoara. 
În apropiere, se găseşte Mănăstirea Corbii din Piatră, care are două altare şi cea mai veche pictură rupestră originală din ţară, alături de temeliile Cetăţii Gezidava a vestitului Dromihetes, cel care l-a învins pe Lisimach. De asemenea, călătorii mânaţi de sentimente creştine se pot reculege la Mănăstirea Robaia sau la Mănăstirea Aninoasa. Traseul este, de asemenea, presărat cu numeroase obiective istorice, muzee, case memoriale şi puncte de agrement.
Dincolo de dealul Chiciura, prin Tulburea, se ajunge la Cetatea Poenari, loc de retragere pentru Vlad Ţepeş. 

Comuna Bradulet:


Străbătută de râul Vâlsan, comuna Brăduleţ este situată la o distanţă de 25 km de oraşul Curtea de Argeş şi 55 km de municipiul Piteşti. Este amplasată preponderent în spaţiul Subcarpaţilor argeşeni, la contactul cu structurile de tip carpatic, beneficiind de adăpostul Carpaţilor Meridionali în nordul judeţului Argeş. Comuna ocupă o suprafaţă de 4.900 ha, are o populaţie de peste 2.100 de locuitori şi este formată din nouă sate: Piatra, Ungureni, Slămneşti, Uleni, Galeş, Aluniş, Cosaci, Brăduleţ şi Brădet.
Pretutindeni, te înconjoară păduri de fag, mestea­căn, plop, frasin şi conifere, printre care îşi fac loc mici livezi de pruni şi meri, întregind frumuseţea peisajului. Fauna şi flora regiunii sunt foarte bogate, cuprinzând cele mai diverse specii montane. Oriunde te îndrepţi, găseşti frumuseţi ale naturii, rezervaţii naturale precum şi vestigii istorice şi culturale. 
Pe cursul Vâlsanului, în apropierea izvoarelor aces­tuia, sunt urme de populare încă de timpuriu, o dovadă fiind vestigiile arheologice ce datează încă din paleolitic. Poziţia favorabilă, apărată de urgiile naturii, a determinat, probabil, o locuire continuă, deşi primele atestări documentare ale unor aşezări în zonă apar abia în secolul al XVI-lea. Populaţia comunei este astăzi rezultatul sintezei dintre cea locală, românească şi cea venită de peste munţi, transilvăneni fugiţi de perse­cuţiile autorităţilor. 
Renumele comunei, pe lângă cadrul natural excep­ţional, încântător prin pitorescul locurilor şi produsele gastronomice unice în lume, este dat şi de izvorul cu apă minerală. Iniţial puţin cunoscut de localnici şi nefolosit din cauza mirosului persistent de pucioasă, acesta a fost descoperit din întâmplare şi a stat la baza construirii băilor din Brădet, astăzi spital de recuperare pentru băi reumatice (Spitalul de Recuperare Balneo – Fizio – Terapeutică). Efectele benefice ale acestor ape în tratamentul afecţiunilor renale, hepatice, gastrice, metabolice, reumatice sunt recunoscute şi apar ca urmare a utilizării lor în cadrul tratamentelor de recuperare fizio-terapeutică ce se efectuează în Spitalul Brădet.

Sat Gales:



Comparat cu alte aşezări, satul Galeş este relativ tânăr, atestat documentar de mai puţin de 500 de ani. Satul s-a născut din dorinţa românilor de a trăi liber şi a crescut din munca neobosită a acestora. Galeşul a luat fiinţă ca aşezare după 1750, prin statornicirea aici a mai multor familii de români alungaţi de urgisirile pătimite peste munţi, în majoritatea lor venite, fără îndoială, din Mărginimea Sibiului, unde există un sat cu acelaşi nume (Galeş) atestat încă din secolul al XIII-lea, ca şi din alte părţi ale Transilvaniei.
Cei năpăstuiţi de conducători pentru credinţa lor se aşezau printre fraţii lor de sânge ori întemeiau aşezări noi, pe zone nelocuite până atunci – cum este Galeşul. Cei băştinaşi îşi ziceau pământeni, iar cei veniţi s-au numit ungureni, adică cei de lângă unguri, din Transilvania ocupată de austro-ungari. Iniţial populat de familii care îşi construiau bordeie în crânguri, departe de ochii urmăritorilor, satul Galeş a realizat o creştere demografică impresionantă în primele două secole de existenţă, aşa cum atestă cataloagele parohiale reconstituite pe diferite perioade.
Locuitorii satului au fost pentru multă vreme clăcaşi pe moşiile Mănăstirii Aninoasa (la răsărit de Vâlsan), ale Episcopiei Argeşului (la miazăzi şi apus) şi ale boierilor Brătieni (la miazănoapte), fiind acceptaţi drept clăcaşi vreme de 100 de ani, până la întâia împroprietărire datorată lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864. Atunci, peste 100 de familii au primit pământ, fiecare după vitele pe care le avea şi puterea sa de lucru. 
Galeşul ridicat de oameni cutezători, urmaşi ai ardelenilor veniţi de peste munţi, adăposteşte astăzi o biserică monument istoric şi unul dintre cele mai frumoase muzee etnografice din Argeş, aşezat într-o casă tradiţională. Înăuntru, cei de astăzi pot descoperi tainele vieţii ţăranilor găleşeni de altădată, locuinţa, portul, ocupaţiile şi câte ceva din istoricul şi vredniciile lor.
Fără să fie cel mai bogat sat din punct de vedere material de pe Valea Vâlsanului, Galeşul are renumele de sat cu oameni generoşi şi iubitori ai tradiţiilor moştenite din străbuni.

Sat Bradulet:



Satul care dă numele comunei s-a numit în Evul Mediu Brătienii de Sus, topic care constă dintr-un nume propriu-zis, „Brătieni", şi un determinativ, „de Sus", cu rol de a fixa situaţia topografică şi a face deosebirea de Brătienii de Jos (astăzi Galeş). Abia după aşezarea pe domeniile mănăstireşti a grupurilor venite din Ardeal şi renunţarea treptată la numele Brătieni de Jos satul va rămâne la denumirea de Brătieni.
În documentele secolului al XIX-lea apare frecvent numele Brătieni care va fi folosit până la jumătatea secolului următor, când, datorită activităţii unui grup de comunişti care au dorit să şteargă din memoria colectivă numele istoric al familiei Brătienilor, comuna îşi ia numele de Brăduleţ. 
Tradiţia orală leagă totuşi numele localităţii nu de familia ce stăpânea pământuri în zonă, ci de la ţăranii care s-au stabilit aici venind de pe malurile râului Bratia. O altă versiune se leagă de numele unui anume moş Bratu ce ar fi trăit pe Valea Vâlsanului. N.A. Constantinescu leagă numele vechi al satului Brătieni de apelativul „abrate" (frate), mod obişnuit de adresare între călugări, şi posibilitatea ca acesta să se fi încetăţenit în vorbirea laicilor clăcaşi pe moşiile mănăstirii.

Sat Bradet:



Primul toponim atestat documentar de pe teritoriul actualei comune Brăduleţ este Brădet. Atestat documentar încă din 1506 de cancelaria lui Radu cel Mare printr-un act ce întăreşte preotul Aldea, fiilor şi nepoţilor săi proprietăţile din Crăştineşti, Săratul din Jos, Topile, Valea Fântânele şi muntele Prislop. În acest context, este atestat un schimb de pământ între această familie şi călugării Mănăstirii din Brădet.
Sat de munte, aflat în apropierea fostei capitale domneşti Curtea de Argeş, Brădet este unul dintre nenumăratele locuri din Argeş binecuvântate cu un aer curat şi izvoare dătătoare de sănătate, destinat vacanţelor de odihnă. 
Ridicat pe locul unde tradiţia vorbeşte de vechi aşezări monahale, satul s-a dezvoltat în jurul bisericii monument istoric din centrul ei. Astăzi, biserica adăposteşte Muzeul Bisericii Brădet – înfiinţat în anii '70, cu piese originale colecţionate de parohul pr.Victor Popescu - vestigii istorice din zonă şi numeroase obiecte de cult extrem de valoroase atât prin vechimea lor, cât şi prin măiestria lucrăturii.
În ultimii ani, viaţa monahala a revenit la Brădet prin reclădirea schitului pe culmea Dealului Seci. Schitul păstrează Moaştele Sfântului Nectarie din Aeghina şi o icoană a Maicii Domnului, dăruite schitului de către Mănăstirea Sfânta Treime din Aeghina, în anul 2005.

(Informatii preluate de pe portalul de turism:http://www.festivalulcascavaluluidebradulet.ro/)