Date istorice

Atestare documentara Bradetu

Primul toponim atestat documentar pe teritoriul actualei comune Bradulet este Bradetu .Documentul care il mantioneaza a fost emis de voievodul Tarii Romanesti ,Radu cel Mare,in cancelaria sa de la Targoviste, la 14 mai 1506. Actul intareste preotului Aldea, fiilor si nepotilor sai proprietatile din Crastinesti. Saratul din Jos,Topile, Valea Fantanele si muntele Prislop. In acest context este atestat un schimb de pamant intre aceasta familie si calugarii manastirii din Bradetu. Calugarii au oferit lui Iuga si lui Maican un loc de casa in schimbul unei suprafete de pamant. Asadar, documentul sugereaza ca la inceputul secolului al XVI-lea, in afara manastirii exista o familie care avea proprietati in zona. Daca locul de casa primit de la calugari a fost sau nu pe teritoriul actualului sat Bradetu este greu de precizat, cu atat mai mult cu cat proprietatile manastirii erau extinse, depasind perimetrul Vaii Valsanului.

Conform traditiei,pe teritoriul Bradetului ar fi existat in secolele XII-XIII.

Un grup de ardeleni refugiati, care au construit o biserica de drum, apoi au trecut pe valea Raului Doamnei, unde s-au stabilit definitiv si au intemeiat satul Corbi. Dupa plecarea lor, biserica a servit ca locas de cult bastinasilor din Valea Setrilor, aflata in partea nord - vestica a satului de mai tarziu. Absenta documentelor scrise nu permite argumentarea existentei in perioada anterioara intemeierii schitului Bradetu a unei comunitati de oameni liberi, dar prezenta lor nu este neaparat exclusa.Comunitatea putea sa coexiste pasnic vreme de secole cu asezarea monahala, aceasta justificand absenta mentionarii ei in documentele vremii.

Prima harta a Tarii Romanesti intocmita in jurul anului 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino consemneaza existenta satului Bradetu. Un hiatus de aproape 200 de ani separa prima atestare documentara a manastirii de cea a satului cu acelasi nume. Pentru aceasta perioada documentele nu lipsesc, insa ele se refera doar la evenimente in care sunt implicati calugarii manastirii si comunitatile din satele Bratienii de Sus si Bratienii de Jos.Traditia ofera posibila explicatie a contextului in care s-a nascut asezarea. Pentru cultivarea pamantului si cresterea animalelor, calugarii au apelat la ajutorul locuitorilor satelor vecine. 

Veniti din Cepari, Albesti, Musatesti si Badiceni, oameni si-au construit case in zona si au intemeiat familii. Avand in vedere disputa dintre calugarii manastirii si taranii liberi din Bratieni de Sus si din Bratienii de Jos, perpetuata de-a lungul a sute de ani, este mai credibila intemeierea satului Bradertu in stransa relatie cu asezamantul monahal. 

Existenta unei comunitati aservita manastirii ar justifica absenta disputelor si prin urmare lipsa informatiilor documentare pana la debutul secolului al XVIII-lea. 

In monografia satului si a statiunii balneo - climaterice Bradetu, scrisa in perioada interbelica, Tatiana Bobancu fixeaza intemeierea satului in 1790, cand lacasul monahal s-a transformat in biserica de mir. 

Harta stolnicului Constantin Cantacuzino si cateva documente in secolul al XVIII-lea demonstreza insa ca localitatea exista cu mult inaintea transformarii lacasului de cult al calugarilor in biserica pentru comunitatea din zona. Satul isi datoreaza numele padurilor de brad, care ii incojurau vatra. Treptat, pe masura cresterii numarului locuitorilor, zona a fost supusa defrisarilor pentru obtinerea de terenuri si pasuni intise, padurile de brad fiind inlocuite de cele de foioase.

Atestare documentara Bradulet: Satul Bradulet s-a numit in Evul Mediu Bratianii de Sus, topic care consta dintr-un nume propriu-zis,"Bratiani" si un determinativ, "de Sus",cu rol de a fixa situatia topografica.

Nevoia de a recurge la determinative apare in Evul Mediu, cand se modifica raporturile de proprietate, satul divizandu-se in doua parti, ambele pastrand vechea denumire. Pentru deosebirea celor doua comunitati s-a adaugat la fiecare un determinativ geografic, rezultand satele Bratienii de Sus si Bratienii de Jos.

Atestare documentara Galesu :Cel de-al doilea sat, Bratienii de Jos, este mentionat pentru prima data la 30 mai 1558 intr-un document emis de cancelaria domnului Mircea Ciobanul. Acest act, pastrat in copia realizata de ieromonahul Stefan, proegumen al Motrului si dascal al scolii domnesti din Campulung arata ca Rosca si fiii sai au cumparat de la Stanciu si Francu o livada in locul numit Valcele din Bratienii de Jos si un teren arabil in Gruiul Cercaturilor. Pentru livada au platit optzeci de aspri iar pentru terenul din Gruiul Cercaturilor o suma identica. 

Stanciu si Francu sunt fiii lui Radu, toti trei fiind mantionati in documentul din 1508. Actul demonstreaza ca aceasta familie era instarita si avea proprietati pe teritoriul ambelor sate. O alta stire despre Bratienii de Jos dateaza din 159, cand domnul Tarii Romanesti Mihnea Turcitul a emis un document din care reiese suprafata mare de pamant achizitionata de popa Radu. El a cumparat de la diverse persoane suprafete in valoare totala de 4357 aspri. Stanciu, mentionat in documentele anterioare vinde impreuna cu fratele sau Francu lotul lor din Bratienii de Jos.

Alte locuri sunt cumparate de la fiul Bratienului si de la Dragomir, fiul lui Rosca.
La acestea se adauga patru loturi, care au apartinut lui Farcea si locul numit Piatra.

Atestare documentara Alunisu :Topicul Alunis, Alunisu, s-a nascut din termenul cu care este denominat arbustul alun, la care s-a adaugat terminatia "is","isu". 

Pe teritoriul Romaniei, localitatiele care poarta nume derivate din denumirea unor plante sunt numeroase. 

Atestat documentar la 30 mai 1558, topicul desemna la inceput un teren arabil al carui nume se datora foarte probabil vecinatatii cu un crang de aluni.Terenul a fost cumparat de Rosca de la Tatu Laza cu suma de 150 aspri impreuna cu o livada din Crangure, proprietatea lui Costea, pentru care a platit 75 aspri. Pe masura popularii lui, Alunisu a devenit catun, recenzat separat abia in 1912. La recensamantul general din 1930, el este inclus satului Bratieni impreuna cu Rosesti si Cosaci. 

La 6 aprilie 1941, cu 14 cladiri si 33 locuitori este recunoscut ca sat de sine - statator, fara a avea adminisratie proprie.

Atestare documentara Piatra :Oiconimul Piatra, sigur sau insotit de determinative diverse este larg raspandit pe teritoriul Romaniei. In unele cazuri este derivat din antroponimul Petru, iar in altele arata o insusire a locului. Toponimul Piatra de pe teritoriul actualei comune Bradulet cunoaste prima atestare documentara la 14 ianuarie 1591. Hrisovul emis de domnul Tarii Romanesti Mihnea Turcitul este un act de proprietate care arata ca popa Radu si fiii sai au cumparat mai multe terenuri din Bratianii de Jos, printre care se numara si Piatra. Treptat pe terenul arabil s-au construit case, nascandu-se in acest fel catunul Piatra al satului Bratienii de Jos, devenit mai tarziu sat de sine - statator. 

La recensamantul din 1930 era arondat din punct de vedere administrativ comunei Masatesti . Aceasta situatie este justificata de pozitia topografica a satului Piatra, aflat la granita dintre comuna Bradulet si Musatesti. In 1941 este sat de sine-statator, cu 34 cladiri si 137 locuitori, arondat administrativ comunei Bratieni.

Atestare documentara Ungureni :Numele satului provine din substantivul "ungureni", termen folosit pentru a desemna persoanele venite din ardealul stapanit de unguri.Topicul Ungureni, singur sau insotit de un determinativ, este des intalnit in Tara Romanesca. Lingvistii au observat tendinta de a fi inlocuit in timp cu oiconime noi si au explicat fenomenul prin posibilul caracter peiorativ al termenului. Acest fenomen nu s-a inregistrat in cazul satului Ungureni din comuna BRADULET. Nasterea satului este in relatie cu asezarea pe pamanturile manastirilor Arges si Aninoasa din Bratienii de Jos a unor romani ardeleni, nevoiti sa paraseasca Transilvania datorita persecutiilor de natura religioasa declansate de autoritatile hasburgice, dupa promovarea unirii ortodocsilor cu biserica Romei. Inca din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu li se permite unor "ungureni" sa se aseze pe teritoriul judetului Arges. Astfel, la 15 iulie 1702 cancelaria domneasca a emis un document prin care permitea lui Toader sa tina 20 de "ungureni"pe mosia Perisani. Raspunzand unei cereri a egumenului manastirii Arges, Nicolae Balomirea, la 14 mai 1750, domnul Tarii Romanesti,Grogore Ghica, stabileste oblogatiile "ungurenilor"romani si straini, care vin in tara, fata de stat si fata de stapanii mosilor.

Atestare documentara Cosaci: Numele satului Cosaci este derivat din antroponimul Cosac, initial porecla provenita din denumirea unui peste.Oiconimul Cosaci este asadar la origine un nume de grup, Cosacii fiind urmasii lui Cosac. Numarul mosnenilor din zona care purtau acest nume era in secolul al XIX-lea semnificativ.

Documentele cosemneaza existenta lui Nica, Paun, Iordache, Ioan, Stoica, Banu, toti cu patronimicul Cosac, proprietari ai unor suprafete de pamant in satul Bratienii de Sus. Satul Cosaci a fost recunoscut ca atare in 1912. In 1930 este arondat localitatii Bratieni, pentru ca in 1941 sa redevina sat sine - stator. Numarul redus de case, 68 in 1941 si de locuitori, 203 in 1941, 243 in 1956, au fost motivele pentru care acest sat nu a avut administratie proprie, el fiind parte integranta a comunei Bratieni - Galesu, in secolul al XIX-lea si in primele decenii ale secolului XX. Dupa separarea Galesului de Bratieni, satul Cosaci a fost arondat administrativ comunei Bratieni, iar in 1950 comunei Bradulet.

Atestare documentara Slamnesti :Satul poarta numele unui grup, initial porecla provenita din termenul slamna, cu semnificatia om slab.

Inregistrat la recensamintele din 1930 si 1941 cu o populatie constanta din punct de vedere numeric, 231, satul apartine administrativ comunei Bratieni si apoi Braduletului.

Atestare documentara Uleni :Satul Uleni este atestat documentar in 1809, in forma Ulieni, in inventarul bunurilor aflate in posesia manastirii Aninoasa , in perioada 1796-1810, numit Condica lui Dositei, de la numerele egumenului in timpul caruia a fost intocmit. 

A fost initial un teren aflat in proprietatea manastirii Aninoasa si apoi a Episcopiei Arges, transformat o data cu popularea lui in catun al satului Bratienii de Jos si apoi in sat propriu-zis. 

La recensamantul din 1930 a fost inregistrat cu 161 locuitori, numarul lor scazand la 140 in 1941. Din 1950 este sat al comunei Bradulet. 

Incepand cu secolul al XVI-lea cand sunt inregistrate primele marturii documentare despre manastirea Bradetu si satele Bratienii de Sus si Bratieni de Jos, teritoriul actualei comune Bradulet este mentionat constat in documente . Actele medievale si moderne se refera, aproape fara exceptie, la proprietatile funciare, demonstrand importanta pamantului in viata comunitatilor rurale.Teritoriul comunei Bradulet a avut pana in secolul al secolul al XIX-lea, cand domnitorul Alexandru Ioan Cuza a secularizat averile manastiresti, proprietari laici si ecleziastici.