Fii ai comunei Aninoasa
Fii ai comunei Aninoasa cu preocupări în domeniul cercetării
Tudoran, Aninoşeanu (Vlădescu), născut în jurul anului 1628 în satul Aninoasa şi decedat în 1695, fiind înmormântat în biserica mănăstirii Aninoasa, ctitoria sa.
Printre marile familii importante ale Ţării Româneşti s-a aflat şi aceea a Vlădeştilor, cunoscută în documente începând cu secolul al XV-lea.
Numele şi-l trage de la satul Vlădeşti, de pe apa Bratia, din fostul judeţ Muşcel, sat vecin la nord cu Aninoasa şi Slănicul de Jos, actualul Valea Siliştii. Satul Vlădeşti este atestat documentar pentru prima dată într-un document din 23 august 1437, emis în cancelaria voievodului Vlad Dracul, prin care jupanul „Bodin cu fiii săi" primeşte scutiri de slujbe şi dajdii. Dintr-un document din 2 mai 1639, emis în cancelaria voievodului Matei Basarab, aflăm că Bodin era strămoşul boierilor Vlădeşti.
Documente din a doua parte a secolului al XVI-lea şi prima a celui următor îl înregistrează pe Tudoran pitarul, apoi şi pe fiii săi Iane paharnic, Badea logofăt şi Pârvul logofăt, toţi cu avere însemnată şi influenţă politică, ocupând diferite dregătorii în ţară. Iane paharnic, decedat înainte de anul 1638, îşi întemeiase gospodăria, împreună cu soţia sa Chera, pe moşia lor Aninoasa. Fiul acestora, botezat cu numele bunicului său, adică Tudoran, şi-a întemeiat familia tot în Aninoasa, căsătorindu-se cu Alexandra, fiica logofătului Stan din Creţuleşti şi a Stanei Greceanu.
Deoarece părintele său, Iane paharnic, îşi avea gospodăria în Aninoasa, iar el a rămas în acest sat, mărindu-şi moşia, documentele îl înregistrează cu apelativul Aninoşeanu, de aceea şi noi îl prezentăm cu acest nume.
Acest Tudoran Aninoşeanu, înrudit cu multe familii boiereşti din ţară, a fost cel mai de seamă reprezentant al familiei Vlădescu, afirmându-se în viaţa economică, politică şi culturală a ţării. Documentele vremii îl înregistrează cu diferite funcţii: paharnic, între 1 martie 1653 şi 3 august 1664, clucer, între 5 februarie 1664 şi 16 ianuarie 1669, mare pitar între 20 aprilie 1669 şi 31 octombrie acelaşi an, agă între 14 noiembrie 1669 şi 13 aprilie 1671; la 21 decembrie 1673 este menţionat ca mare stolnic, iar între 3 ianuarie şi 21 decembrie 1674 s-a aflat în funcţia de mare clucer.
Averea rămasă de la părinţi a sporit-o, ajungând să stăpânească moşii în judeţele Muşcel, Teleorman, Dâmboviţa, Argeş, Vlaşca, Râmnicu-Sărat şi Ilfov, precum şi mori, rumâni şi ţigani.
Este cunoscut mai ales pentru ctitoria sa, frumoasa biserică din satul natal, Aninoasa, construită în anul 1677 şi transformată în mănăstire, el însuşi devenind călugăr sub numele de Teodosie. Şi în această calitate a continuat să cumpere moşii în numele mănăstirii.
Dejan, Constantin C., născut la 15 aprilie 1916 în satul Slănic, comuna Aninoasa, judeţul Argeş, fiul lui Constantin şi Ana, decedat la 1 ianuarie 1996 în Piteşti.
Studii: şcoala primară (1922-1926) în Slănic, apoi Seminarul Teologic «Miron Patriarhul» din cadrul Orfelinatului pentru orfani de război de la mănăstirea «Negru Vodă» din Câmpulung-Muşcel (1926-1934); Facultatea de Teologie Bucureşti (1934-1938). Paralel cu Teologia a audiat cursurile de sociologie ale prof. Dimitrie Gusti de la Universitatea din Bucureşti, luând parte la vasta acţiune social-culturală a acestuia. În anul 1945, la înfiinţarea Muzeului Satului din Bucureşti, la îndemnul profesorului, s-a ocupat de aducerea şi amplasarea casei din Stăneştii Muşcelului, cu tot inventarul, colaborând cu H.H. Stahl şi Victor Ion Popa.
În anii 1935-1936, tot sub îndrumarea lui Dimitrie Gusti, a lucrat în echipe studenţeşti monografice-sociologice interdisciplinare, apoi în cadrul Fundaţiilor Culturale şi Serviciului Social. Între anii 1937-1941 a îndeplinit diverse însărcinări culturale în diferite zone ale ţării: director de cadre al Serviciului Social, la Făgăraş şi Târgu-Mureş, conducător de colective de lucru. Cercetările efectuate cu echipe studenţeşti, în anul 1939, în cadrul Fundaţiilor Culturale au fost cuprinse în lucrarea „60 sate româneşti cercetate de echipele studenţeşti în vara anului 1939".
Pentru activitatea culturală şi socială desfăşurată a primit premiul I pe ţară, în anii 1937 şi 1938, şi Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, în anul 1938, chiar de la regele Carol al II-lea. A cunoscut şi colaborat, în această perioadă, cu Anton Golopenţia, Ovidiu Bădina, Octavian Neamţu, Emanoil Bucuţă, Alexandru Lascarov-Moldovan. În anul 1940, la intervenţia lui Dimitrie Gusti, a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor - Direcţia Contabilitate.
Declanşarea Războiului al Doilea Mondial l-a determinat să ia o altă hotărâre cu privire la viitorul său: îmbrăcarea sutanei. În anul 1941 a fost hirotonit preot la biserica din Bârseştii de Sus, judeţul Argeş, apoi este mutat la biserica din comuna Găvana, acelaşi judeţ, iar după două decenii în Piteşti, la bisericile: Sfânta Treime-Beştelei (1962-1967) şi Sfânta Vineri (1968-1990).
A fost membru şi preşedinte al Consistoriului Eparhial (1949-1953), membru în Adunarea Eparhială (1954-1990), protopop al Protopopiatului Piteşti (1948, 1954-1985), deputat în Sfatul Popular al regiunii Argeş, apoi judeţului Argeş (1957-1985), decorat cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române, clasa a V-a.
Studii şi articole: Consideraţii asupra ctitorilor, meşterilor şi preoţilor bisericii de lemn Drăguţeştii Cotmenii din Muzeul Goleşti, apărut în Museum. Muzeul Goleşti, 1974, (colab.); Scrisori către C. Rădulescu-Codin, în Argeş, 12, iunie 1977, nr. 2; Societatea cultural filantropică «Frăţia» a clerului din Eparhia Argeşului, în Păstorul Ortodox, 1995, nr. 2; Preotul Marin S. Diaconescu - o viaţă trăită întru preamărirea lui Dumnezeu, în Lumină Lină, I, 1995, nr. 1; Păstorul Ortodox, revistă a Societăţii Cultural-Filantropice «Frăţia» a clerului din Eparhia Argeşului, în Păstorul Ortodox, I, 1995, nr. 1; Gând şi faptă. Societatea Cultural-Filantropică «Frăţia» a clerului din Eparhia Argeşului, în Păstorul Ortodox, I, 1995, nr. 2; Folcloristul C. Rădulescu-Codin, în contextul cultural al vremii sale, în Analele Ştiinţifice, Universitatea din Piteşti, seria Teologie, Piteşti, 1996.
Fica, Vasile, născut la 1 noiembrie 1929 în satul Valea Siliştii, comuna Aninoasa.
Studii: generale în Aninoasa, apoi Liceul Militar din Predeal şi Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti; doctor în medicină; specializare în cardiologie la Clinica de Cardiologie a Universităţii din Gand-Belgia.
După terminarea facultăţii a lucrat ca medic la Dispensarul de copii cu staţionar din comuna Vlădeşti-Argeş, în perioada 1956-1957. Începând cu toamna anului 1957 devine cadru universitar (preparator principal) al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, parcurgând toate treptele didactice, devenind profesor universitar în anul 1978. Din anul 1996 devine coordonator de doctoranzi, fără frecvenţă. În 1981 este medic primar gr. II, boli interne.
Pe linie managerială a ocupat următoarele funcţii: director al Spitalului Brâncovenesc (1973-1978), director al Spitalului Clinic al Municipiului Bucureşti (1980-1990), şef Secţie II Medicală a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti.
În perioada 1963-1966 a fost membru al Societăţii de Medicină Internă - filiala Bucureşti şi secretar al comitetului acestei secţii; în 1971 devine membru al Societăţii Internaţionale de Medicină Internă; în perioada 1959-1962 este membru în colegiul de redacţie al revistei „Spitalul", iar în 1973 în colegiul de redacţie al revistei „Viaţa Medicală".
Este autor a patru monografii şi a 130 lucrări ştiinţifice.
Din ianuarie 2007 este pensionar.
Ilinescu, Ion V., născut în satul Valea Siliştii, comuna Aninoasa, judeţul Argeş, la 25 iunie 1928, decedat la 7 noiembrie 2000, la Craiova.
Studii: primare în comuna Aninoasa (1935-1939), apoi elev al Liceului Militar «Ştefan cel Mare» din Cernăuţi, unde a absolvit 7 clase în anul 1947; după desfiinţarea liceului, în 1947, a continuat clasa a VIII-a la Liceul «Dinicu Golescu» din Câmpulung, obţinând diploma de bacalaureat. Apoi a urmat cursurile Institutului de Medicină şi Farmacie Bucureşti pe care le-a absolvit în anul 1955.
Funcţii: medic militar, cu funcţia de medic şef de unitate, în perioada 1955-1958; avansat la gradul de locotenent-colonel în rezervă în anul 1979, pentru activitatea depusă în pregătirea militară a studenţilor medicinişti; medic secundar interne la Spitalul Sighişoara; medic specialist interne, 1961. În anul 1962 devine asistent universitar la Institutul de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş; doctor în ştiinţe medicale în anul 1970; medic primar interne 1971; şef de lucrări Medicină Internă începând cu anul 1971 la Facultatea de Medicină din Craiova; conferenţiar titular la catedra de discipline medicale, 1977; şef de catedră Medicină Internă începând din anul şcolar 1984-1985; membru al Consiliului Profesoral Studenţesc, 1990; profesor universitar medicină internă, 1990; conducător ştiinţific de doctoranzi, din 1991; membru al Uniunii Medicale Balcanice, din 1990, cu participare la congrese în Grecia, Turcia, Bulgaria; membru al Societăţii Naţionale de Gastroenterologie, din 1990.
Lucrări: a publicat 150 de articole, dintre care 144 în reviste de specialitate medicale.
Cărţi publicate: Semiologie generală cardiovasculară, Editura Medicina, Bucureşti, 1973; curs de Fiziologie a digestiei, 1974; curs de Patologie medicală, 3 volume, Universitatea Craiova, 1988; curs de Medicină Internă, 3 volume, Universitatea Craiova, 1990; Tratat de clinică şi patologie medicală, 3 volume, Editura Didactică şi Pedagogică, 1993.
În anul 2000 apare în Milenium Edition, a Marquis Who's Who in Science and Engineering, p. 604.
Mavrodin, Teodor N., născut la 19 octombrie 1936, în satul Slănic, comuna Aninoasa, judeţul Argeş, fiul lui Nicolae şi Maria.
Studii: primare în Slănic (1943-1947), gimnaziale în Domneşti - Argeş (1947-1950), liceale în Câmpulung, la Şcoala Normală «Carol I» (1950-1954). Învăţător la Şcoala Glăvile, judeţul Vâlcea (1954-1956), student la Institutul Pedagogic «Maxim Gorki», Bucureşti (1956-1958), de unde a fost exmatriculat pentru „atitudine antipatriotică, antipartinică şi antistatală"; pedagog şi învăţător la Liceul Codlea, judeţul Braşov (1958-1960); student, curs de zi, la Universitatea Bucureşti - Facultatea de Istorie (1960-1965).
Funcţii: muzeograf la Complexul Muzeal Goleşti - Argeş (1965-1967), şi Muzeul Judeţean Argeş (1967-1978), director al Arhivelor Naţionale - Direcţia Judeţului Argeş (1978-2000).
Volume publicate: Argeş - ghid turistic al judeţului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978 (şi colab.); Argeş - judeţele patriei - monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980 (colab.); Filiala Arhivelor Statului, judeţul Argeş - monografie, Bucureşti, 1983; Câmpulung. Mic îndreptar turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983 (şi colab.); Îndrumător în Arhivele Statului. Judeţul Argeş, nr. 17, Bucureşti, 1984 (şi colab.); Piteşti - Mărturii documentare, 1388-1944, vol. I, Bucureşti, 1988 (şi colab.); România. Viaţa politică în documente, 1947, Bucureşti, 1994 (colab.); Istoria Primăriei Piteşti, Editura Pământul, Piteşti, 1996; Mareşalul Antonescu întemniţat la Moscova, Editura Carminis, Piteşti, 1998; Istoria judeţului Argeş de la preistorie la Mihai Viteazul, vol. I, Editura Cultura, Piteşti, 1998; Masoneria română văzută de un mason, Editura Cultura, Piteşti, 1999; Camera de comerţ şi industrie în istoria economiei argeşene, 1864-1949. 1990-2000, Editura Tiparg, Piteşti, 2000 (şi colab.); Episcopia Argeşului, 1793-1949, Editura Europroduct, Piteşti, 2005; Comuna Leordeni, judeţul Argeş. File de cronică, Editura Ordesos, Piteşti, 2007 (colab.).
Studii şi articole: Depozitul de vase feudale de la Ştefăneşti-Piteşti, în Studii şi comunicări, Piteşti, 1969; Satele Aninoasa şi Slănic reflectate în catagrafia din 1838, în Studii şi comunicări, Piteşti, 1972; Ocupaţiile, interiorul de casă ţărănească şi costumul popular din satul Slănic-Muşcel, reflectate în documente din secolul al XIX-lea, în Studii şi comunicări, Goleşti-Piteşti, 1978; Rezistenţa populaţiei din zona Muşcelului în perioada regimului de ocupaţie germană (octombrie 1916-noiembrie 1918), în Buletinul ştiinţific al Facultăţii de învăţământ pedagogic, Piteşti, 1979; O condică necunoscută a patentarilor piteşteni din iulie 1860, în Studii şi comunicări, Piteşti, 1980; Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la fosta Curte domnească din Câmpulung, din anii 1975-1977, în Studii şi comunicări, Câmpulung-Muşcel, 1981 (colab.); Câteva documente inedite privind unele construcţii civile din Oltenia la mijlocul veacului al XIX-lea, în Buletinul de documente arhivistice, nr. 2, Bucureşti, 1982; Aspecte economice, sociale şi demografice ale Câmpulungului oglindite în catagrafia din 1838 (I), în Studii şi comunicări, Câmpulung-Muşcel, 1984; Idem, (II), 1986; Unele aspecte privind sistematizarea şi înfrumuseţarea Câmpulungului (1832-1940), în Studii şi comunicări, Câmpulung-Muşcel, 1987; Cercetările arheologice de la Domneşti, judeţul Argeş, în Studii şi comunicări, Câmpulung-Muşcel, vol. IV, 1987; Piteştiul la a 600-a aniversare, în Revista Arhivelor, anul LXV, nr. 3, Bucureşti, 1988; Documente privind istoria oraşului Piteşti, în Revista Arhivelor, Elix V, vol. L, 1988, nr. 3; Aşezământul Obştii moşnenilor Slănic-Muşcel, din anul 1915, în Studii şi comunicări, Muzeul Câmpulung-Muşcel, 1989; Aspecte economice, sociale, politice şi culturale ale oraşului Curtea de Argeş, în deceniile III şi IV ale secolului al XX-lea, în Studii şi comunicări, Muzeul Curtea de Argeş, 1990; Curtea de Argeş oglindită în catagrafia din anul 1838, în Studii şi comunicări, Muzeul Curtea de Argeş, 1990; Elena Perticari-Davila şi Muzeul Goleşti, în Museum IV, Goleşti-Piteşti, 1993; Coloniile de refugiaţi polonezi din judeţele Argeş şi Muşcel (1939-1945), în Argessis - Studii şi comunicări, VII, Piteşti, 1995; Generalul Nicolae Ciupercă, în Arhiva Românească, anul CLVI (serie nouă), tom II, fasc. I, 1996; Consideraţii privind fondarea şi cronologia documentelor create de Partidul Frontul Renaşterii Naţionale din judeţul Muşcel, în Revista Arhivelor, nr. 2, Bucureşti, 1997; Câteva documente privitoare la averea rămasă de la Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821, în Argessis, Studii şi comunicări, VIII, Piteşti, 1999; Curtea de Argeş - staţiune climaterică, în Omagiu istoricului Ioan Scurtu, Editura D.M. Press, Focşani, 2000.
A făcut parte din colective de cercetători de la Arhivele Naţionale ale României care, în perioada 1981-1996, au cercetat arhivele din Federaţia Rusă în vederea depistării de documente referitoare la istoria poporului român. În anul 1996, împreună cu d-na Margareta Stan de la Arhivele Naţionale ale României, a adus în ţară, sub formă de xerocopii, Catagrafia din 1773-1774 a Moldovei şi Ţării Româneşti, întocmită de armata rusă, care se află la Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti.
Pe baza documentelor cercetate la Arhiva Centrală a Serviciului Federal de Securitate al Federaţiei Ruse a întocmit şi publicat, în 1998, cartea Mareşalul Antonescu întemniţat la Moscova.
De asemenea a prezentat intervenţii la diferite consfătuiri, cu participare internă şi internaţională, pe probleme arhivistice (Bucureşti, Bacău, Braşov).
Popescu, Victor N., născut la 22 octombrie 1944, în satul Stăneşti, comuna Corbi, judeţul Argeş, fiul lui Nicolae şi Filofteia din Slănic.
Studii: şcoala generală (1951-1958) în Slănic, comuna Aninoasa, judeţul Argeş, liceale (1958-1962) la Liceul «Dinicu Golescu» din Câmpulung-Muşcel, universitare (1962-1967) la Institutul Agronomic «Nicolae Bălcescu» din Bucureşti - Facultatea de Horticultură.
Funcţii pe linie profesională: asistent stagiar (1967-1971), asistent (1971-1987), şef de lucrări (1987-1991), conferenţiar (1991-1996), profesor universitar (1996-prezent) la Facultatea de Horticultură, catedra de Legumicultură.
Titluri ştiinţifice: doctor în agricultură din anul 1978.
Specializări: Japonia (6 luni), Belgia, Olanda (2 luni), Franţa, Spania, Anglia, China, Canada.
Brevete de invenţie: brevet nr. 23712 - Soi de tomate timpurii pentru industrializare VITAMINA, 1987; brevet nr. 23313 - Soi de tomate timpurii pentru industrializare SINCRON, 1987.
Titluri academice: membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, din 2003; vicepreşedinte al Societăţii Române de Horticultură din anul 2007; reprezentantul României în Consiliul de conducere al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Horticole.
Funcţii administrative: şeful Catedrei de Legumicultură, Facultatea de Horticultură şi Arhitectură Peisageră, 1995-1996; secretar ştiinţific al Consiliului Facultăţii de Horticultură, 1996; directorul Colegiului Agricol din Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, 1996-2008; decanul Facultăţii de Horticultură, 2000-2008; membru în Consiliul Facultăţii de Horticultură, 1995-2008; în Senatul Universităţii, 1995-2008; în Biroul de Senat al Universităţii, 1995-2008; în Comisia de Atestare a titlurilor, diplomelor şi certificatelor din Ministerul Educaţiei şi Cercetării; în comisiile de evaluare a proiectelor de cercetare; preşedinte la numeroase şedinţe de acordare a titlului de doctor în horticultură; conducător de doctorat din anul 2001.
Premii: premiul Academiei Române pentru lucrarea Tratat de legumicultură, Editura Ceres, 2003, anul acordării 2005; premiul Societăţii române a horticultorilor pentru lucrarea Legumicultură, 2003.
Membru al unor societăţi ştiinţifice şi profesionale: al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Agricole; al European Society for New Methods in Agricultural Research; membru fondator al Societăţii Române a Horticultorilor; al Societăţii Inginerilor Agronomi din România; preşedinte de onoare al Asociaţiei Horticultura XXI; membru în Colegiul de redacţie la revistele Agricultorul Român şi Hortinform.
Participări la congrese şi sesiuni ştiinţifice, ţinute la: Seul, Toronto, Maroc, Italia, Dubna-Rusia, Krakovia-Polonia şi la sesiuni ştiinţifice organizate în Bucureşti, Timişoara, Craiova, Iaşi, Cluj.
Proiecte de cercetare: director la 5 proiecte naţionale şi 2 proiecte internaţionale; membru în echipe de cercetare la numeroase proiecte naţionale.
Cărţi publicate: total 22 volume. Semnificative: Popescu, Victor, Petrescu, Mira - Legumicultură, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992; Popescu, Victor, Legumicultură, vol. I, Editura Ceres, Bucureşti, 1996; Idem, Legumicultură generală - curs pentru studenţi, AMC, 1995; Popescu, Victor, Popescu, Angela, Grădina de legume, vol. I şi II, Editura Grant, 1995, 1998; Idem, Cultura legumelor în sere, solarii şi răsadniţe, Editura Ceres, Bucureşti, 2000; Idem, Cultura legumelor de vară-toamnă, Editura Ceres, Bucureşti, 2000; Popescu, Victor, Atanasiu, N., Legumicultură, vol. II, Editura Ceres, Bucureşti, 2000; Idem, Legumicultură, vol. III, Editura Ceres, Bucureşti, 2000; Popescu, Victor, Popescu, Angela, Cultura legumelor în sere, solarii şi răsadniţe, Editura M.A.S.T., Bucureşti, 2002; Popescu, Victor şi colab., Producerea materialului săditor legumicol, pomicol şi viticol, Editura M.A.S.T., Bucureşti, 2003; Ciofu, Ruxandra, Popescu, Victor şi colab., Tratat de legumicultură, Editura Ceres, Bucureşti, 2003 şi 2004.
Articole ştiinţifice publicate: peste 130. Numeroase articole au fost prezentate la congrese internaţionale şi publicate în limba engleză. Dintre acestea menţionăm: Popescu, Victor, Some aspects of growth and development of sweet pepper growth in glasshouses, Acta Horticulturae, nr. 58, 1977; Popescu, Victor, Creţu, Teodora, Budoi, Gh., Research Concerning the Organic Fertilization of indoor Tomatoes, Acta Horticulturae, vol. 2, 2004; Popescu, Victor, Dorobanţu, N., Studies on the intensity of physiological process in hothouse grown green pepper, Acta Horticulturae, nr. 58, 1977; Popescu, Victor, Ridiche, N., Amza, Monica, Improvement of sweet pepper growing technologies, Acta Horticulturae, nr. 58, 1977; Popescu, Victor, Studies on in vitro multiplication in shallot (Allium ascalonicum) XXV anual meeting ESNA, Piacenza-Italy, 1995; Zăvoianu, Roxana, Popescu, Victor, Studies about the influence of the hybrid and the density on the early cultivation of broccoli, Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V., seria B, vol. XLIX, 2006; Neicu, Eliza, Popescu Victor, Câmpeanu, Gheorghe, Research Concerning Early Potato Crops in solarium, 27 the International Horticultural Congress, Seoul, Korea, 2006.
Rămureanu, Ion I., născut la 12 noiembrie 1910, în Slănic, comuna Aninoasa, judeţul Argeş, decedat la 27 septembrie 1988, Bucureşti, fiul lui Ion şi Filofteia Pulpea; în anul 1956 şi-a schimbat numele în Rămureanu.
Studii: primare la Slănic (1917-1922); Seminarul Teologic «Miron Patriarhul» din Câmpulung-Muşcel (1922-1930); Facultatea de Teologie din Bucureşti (1930-1934); un an la Facultatea de Filozofie din Bucureşti (1934-1935); Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1943-1948). Doctor în teologie, în 1942, cu teza Lupta împăratului Iulian împotriva creştinismului. Specializare la Facultatea de Teologie Protestantă din Paris (1935-1936), Facultatea de Teologie Protestantă şi Catolică din Strasbourg (1936-1937), Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena (1937-1938).
A funcţionat ca profesor de religie la Bucureşti, Constanţa şi Piteşti, apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti: asistent la catedra de Istorie bisericească universală (1939-1948), lector de limba latină (1949-1952), limba latină şi limba franceză (1952-1956), asistent la catedra de Istorie bisericească universală (1956-1959), profesor agregat şi titular (1959-1977); după pensionare (1977) este profesor consultant la cursurile de doctorat pentru Istorie bisericească universală şi Patrologie.
Volume publicate: Istoria bisericească universală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, vol. I (1-1054), 1987; vol. II (1054-1982), 1993 (în colab.), Istoria bisericească universală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992.
Studii şi articole: Legăturile Patriarhiei de Alexandria cu Ţările Române, în Studii Teologice, VIII, nr. 1-2, 1956; Ghenadie al II-lea Scholaris, primul Patriarh ecumenic sub turci, în Ortodoxia. Revista Patriarhiei Române, Bucureşti, VIII, nr. 1, 1956; Începutul creştinării sârbilor sub împăratul bizantin Heracliu, în Studii Teologice, 11, nr. 9, 1959; Începuturile creştinării ungurilor în credinţa ortodoxă a Răsăritului. Ortodoxia la unguri până în timpul domniei regelui Ştefan cel Sfânt, în Studii Teologice, IX, nr. 1-2, 1957; Creştinarea ruşilor în lumina noilor cercetări istorice, în Studii Teologice, IX, nr. 5-6, 1957; Creştinarea sârbilor sub împăratul Vasile I Macedoneanul, în Studii Teologice, XII, nr. 1-2, 1960; Sinodul de la Sardica din anul 343. Importanţa lui pentru istoria pătrunderii creştinismului la geto-daco-romani, în Studii Teologice, XIV, nr. 3-4, 1962; Comemorarea a 500 de ani de la înfiinţarea Mănăstirii Putna, (1466-1966), în B.O.R., 84, nr. 7-8, 1966; Patru sute cincizeci de ani de la întemeierea mănăstirii Curtea de Argeş, în Glasul Bisericii, 26, nr. 7-8, 1967; Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol (381), în Studii Teologice, 21, nr. 5-6, 1969; Evenimentele istorice înainte şi după sinodul de la Calcedon, în Studii Teologice, 22, nr. 3-4, 1970; Contribuţia ţărilor române la dobândirea independenţei naţionale a poporului grec, în B.O.R., 90, nr. 1-2, 1972; Creştinismul la români în opera lui Dimitrie Cantemir, în Studii Teologice, 25, nr. 9-10, 1973; Sfinţi şi martiri la Tomis-Constanţa, în B.O.R., 92, nr. 7-8, 1974; La a 90-a aniversare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, în B.O.R., 93, nr. 11-12, 1975; Mitropolia Vicinei şi rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ţinuturile româneşti, în De la Dunăre la mare, Ediţia a II-a, Editura Arhiepiscopiei Galaţi, 1979; Rolul elementului românesc în creştinarea ungurilor, în B.O.R., 93, nr. 1-2, 1980; Rolul bisericii ortodoxe române în biserica răsăritului, în secolele XIV şi XV, în B.O.R., 99, nr. 1-2, 1981; Religia solară a împăratului Iulian Apostatul, în Studii Teologice, seria a II-a, nr. 6, 1987.