Date fizico - geografice

Din punct de vedere geografic, comuna este aşezată în Podişul Getic, la nord de falia pericarpatică, linie ce delimitează din punct de vedere geologic Depresiunea Getică de Platforma Valahă (zona Muscelelor) şi se înfăţişează ca un ansamblu armonios de dealuri şi văi, având ca ax principal râul Argeşel care drenează comuna de la nord la sud.

Podişul Getic este alcătuit din gresii, marne, argile, pietrişuri, nisipuri, specifice sunt Pietrişurile de Cândeşti. Pietrişurile de Cândeşti reprezintă depuneri încrucişate, provenite din cuarţite, şisturi sericitice, cloritoşisturi, micaşisturi, gnaise etc. Grosimea straturilor de Cândeşti atinge maxim 180 de m.

Din punct de vedere geologic teritoriul comunei aparţine părţii vestice a Depresiunii Pericarpatice, cunoscută în literatura de specialitate ca Depresiunea Getică.

Acest teritoriu s-a format prin depunerea materialelor grosiere la marginea zonei montane la sfârşitul neozoicului. Pe măsura formării şi înălţării ei, suprafaţa iniţială de acumularea început să fie supusă factorilor modificatori externi, în primul rând fiind vorba de apele curgătoare. Acestea au format două forme principale de relief:văile şi interfluviile. 

Pe teritoriul comunei Vultureşti (cca. 7 km), sectorul piemontan al Văii Argeşelului are o orientare puţin piezişă (nord-nord-est spre sud-sud-vest), faţă de formaţiunile piemontane(nord-sud), de unde caracterul de subsecvenţă, caracter ce devine mai pronunţat în aval, pe măsură ce se arcuieşte spre sud-vest. Ca urmare, versantul stâng al văii Argeşelului capată treptat aspectcuestiform, ca de altfel şi versanţii din stânga văilor Mâzgana şi Ileana, care spre confluenţă devin subsecvente.

În sectorul analizat, Valea Argeşelului are o lăţime medie de peste 1 km, lăţime ce devine maximă la confluenţa cu văile Mâzgana şi Ileana. Versanţii văii sunt abrupţi, iar elementele morfologice, ca lunca şi terasele,sunt bine individualizate, pe alocuri fiind bineparazitate de conurile de dejecţie ale afluenţilor. Lunca ajunge până la 500 m înălţime şi se dezvoltă î general bilateral. În cadrul luncii, albia minoră este bine individualizată şi pe alocuri prezintămeandrare tipică. Albia minoră are o mare mobilitate, aşa încât, după inundaţii, îşi modifică radical configuraţia. 

Terasele nu au o dezvoltare deosebită, fiind în bună parte parazitate de conuri de dejecţie. Interfluviile au apărut în urma decupării suprafeţei piemontaneiniţiale de reţeaua hidrografică. Caracteristica principală a interfluviilor este dată de netezimea lor şi respectiv de uşoara lor înclinare de la nord la sud.

În concluzie, relieful comunei Vultureşti aparţine integral Piemontului Getic, respectiv subdiviziunilor acestuia: Culoarul Văii Argeşelului, Piemontul Cândeşti şi Piemontul Argeşului. În cadrul Piemontului Cândeşti se succed o serie de dealuri ca: Poiana cu Plopi - 656 m, Dealul Mâzgănii - 620 m, Dealul Teiş - 600 m, Dealul Cerbului - 592 m, Dealul Satului - 586 m, Dealul Cârcinovului - 579 m, etc. Dintre dealurile Piemontului Argeşului amintim: Dealul Ursoaia - 631 m, Dealul Mare - 620 m, Poiana Frumoasă - 592 m, Dealul Hulubei - 581 m, etc.

Între altitudinea maximă - 656 m - şi cea minimă - 390 m - există o diferenţă de 266 m, care de fapt, reprezintă ceea ce specialiştii numesc energia maximă a reliefului, în cazul nostru relieful teritoriului comunei Vultureşti.

Clima

Încadrându-se tipului de climă temperat-continentală, specific ţării noastre, teritoriul comunei Vultureşti beneficiază de un topoclimat de deal şi podiş.
Temperatura medie anulă este în jur de 10°C, luna cea mai rece este ianuarie (sub -5°C), iar ce a mai caldă e luna iulie (uneori peste 26°C). Perioada cea mai bogată în precipitaţii este sfârşitul primăverii-vara (mai-august), iar cea mai săracă - jumătatea/sfârşitul iernii şi începutul primăverii (ianuarie-martie). În ultimii ani această componentă climatică a fost foarte instabilă, perioadele ploioase alternând cu cele secetoase.

Într-un interval de 15 ani la postul pluviometric Vultureşti a rezultat o cantitate medie de precipitaţii de 734,48 mm anual. Lunile iunie, iulie, mai şi august au fost cele mai bogate în precipitaţii, iar lunile ianuarie , februarie şi martie au fost cele mai sărace, când au căzut în jur de 30 mm, faţă de cantitatea de peste 100 mm, lunar, înregistrată în lunile iunie şi iulie.

Concluzia finală: Comuna Vultureşti beneficiază de un climat blând şi moderat ce permite desfăşurarea activitaţilor în bune condiţii din punct de vedere meteorologic.

Acest climat este păstrat şi prin aşezarea comunei între dealuri. Lunca Argeşelului beneficiază de o umiditate crescuta datorită râului Argeşel ce permite o bună desfasurare a lucrarilor în sistemul agricol.

Hidrografia

Teritoriul comunei Vultureşti se încadrează bazinului hidrografic al Argeşului, respectiv subbazinelorArgeşelului şi Cârcinovului. Cea mai mare parte a teritoriului comunei se suprapune bazinuluiArgeşelului, incluzând toate satele şi cătunele componente. De la izvor (Munţii Iezer-Păpuşa) şi până la Vultureşti, talvegul Argeşelului coboară de la 2000 m până la 400 m, iar pe teritoriul comunei de la 420 m la 390 m, în medie 5m/km. Cei mai mulţi afluenţi ai Argeşelului vin din stânga: Valea Caselor, Mâzgana, Ţuica, Huiasa, Valea Jipcului, Valea Carului, Ilalea, Valea Muierii. 

Din dreapta Argeşelul adună afluenţi ca:Valea Oprii, Valea Baicului, Valea Turiceştilor, Albina şi Huluba. De precizat că unele dintre aceste artere hidrografice rareori ajung să aducă apă răului Argeşel, de obicei dispărând în cadrul conurilor de dejecţie.

În partea estică a teritoriului comunei se află bazinul superior la Cârcinovului, cu obârşia unor afluenţi ca Lia, Valea Purcarului, Lenţea, Valea Rădăcinii, Rădăcioara, Brezaia, etc.

În timp ce răul Argeşel areun curs permanent, cea mai mare parte a reţelei hidrografice are un caracter semipermanent şi temporar.

Lacurile. Până după cel de-al doilea război mondial exista un număr mare de lacuri, înşirate în special de-a lungul iazurilor, care aveau ca destinaţie principală, topitul cânepii şi al inului.Fiind de mici dimensiuni acestea au dispărut în timp mai ales prin colmatare.Astăzi există câteva lacuri de tipul benturilor, situate pe interfluviile piemontane aparţinătoare Piemomtului Cândeşti. Ele au fost realizate cu scopul principal de adăpare a animalelor alfate la păşunat. Singurul lac natural, aflat la nor de limita comunei, se află în bazinul Mâzgana pe un afluent de stânga. Este vorba de lacul Cureasca, format în 1972 prin bararea pârâului omonim de o alunecare de teren; lacul are cca 250 m lungime şi 50 m lăţime, respectiv 4-5 m adâncime.

Apele subterane sunt cantonate în pietrişurile piemontane şi prezenţa lor este dovedită de numărul mare de izvoare, unele captate pentru alimentarea cu apă, prin conducte sau prin cişmele. Astfel, numai de-a lungul drumului naţional există 10 astfel de cişmele. Uneori izvoarele sunt captate şi amenajate sub formă de fântâni primitive - Valea Muierii. De asemenea, din pânza freatică se alimentează cu apă zeci de puţuri, aflate mai ales în cătunele din stânga Argeşelului.

În stiva groasă a complexului Cândeşti, care atinge 180 m, sunt cantonate ape de adâncime, care s-au acumulat peste argilele şi marnele levantine de bază.

Vegetaţia

Comuna Vultureşti este aşezată în plină zonă forestieră, formată exclusiv din păduri de foioase. Speciile de arbori mai des întâlnite sunt: fagul, carpenul, gorunul, arţarul, mesteacănul, pe areale mai restrânse stejarul.

Pădurile de fag sunt întâlnite îndeosebi pe versanţii de expoziţie nordică, nord-estică şi nord-vestică, precum şi pe văile adânci şi umbrite. Alături de fag, diseminat se întâlnesc şi carpenul, paltinul, arţarul, sorbul, alunul. Pădurile de gorun se găsesc în special în partea superioară a versanţilor cu expoziţii însorite.

Zăvoaiele de luncă, deşi s-au restrâns ca suprafaţă în urma intervenţiei antropice, sunt încă bine reprezentate în lungul Argeşelului şi al pârâurilor Mâzgana, Ilalea, Huluba, Albina, Cârcinov, Lenţea etc. Ele sunt alcătuite din diverse specii de salcie, plop şi arin, cărora li se adaugă adesea sângerul, lemnul câinesc, murul, socul, ulmul, răchita.

Zăvoiul are un rol deosebit în menţinerea malurilor care delimitează în special, albia minoră a Argeşelului, şi în protejarea luncii, dispariţia acestuia ducând la surparea malurilor şi revărsarea albiei râului.

Culmile dealurilor, pantele acestora, sunt acoperite cu păduri ce alternează cu fâneţe naturale. Pajiştile şi fâneţele naturale se întâlnesc în special pe podurile interfluviale şi sunt constituite din ierburi anuale şi perene: iarba vântului, ţepişoara, trifoiul şi lucerna sălbatică, laptele cucului sau câinelui, coada - şoricelului, păpădia, muşeţelul.

În zonele de lăstăriş cresc fragul , zmeurul şi murul, iar primăvara, în aceste zone apar ghioceii, brebeneii, brânduşele, floarea -paştelui, piciorul - cocoşului, etc.

În zonele cultivate cresc, spontan, costreiul, mohorul, pălămida, loboda, volbura ş.a.. Lor li se adaugă numeroase alte specii ierboase ca : cimbrul, măcrişul, sunătoarea, cucuta, brusturele, mătrăguna, nalba, păpădia, pirul, pălămida, rostopasca, urzica, ştirul, ş.a. Multe dintre aceste plante sunt folosite în tratarea diferitelor afecţiuni, iar altele în alimentaţie.

În arealul comunei se întâlnesc o serie de ciuperci comestibile - spurcacii, oiţele, mănătărcile (mitărcile), bureţii albi, păstrăvul, ghebele, bureţii de prun şi necomestibile (bureţii pestriţi, bureţii puturoşi, ghebele ţigăneşti, iasca etc.

Flora şi fauna

Flora şi fauna domestică existente sunt corespunzătoare zonei în care comuna este situată. Astfel, pe platforme sunt livezi de pomi fructiferi în care predomina prunul, care da producţii relativ mari; sunt întâlniţi, de asemenea, mărul, părul, cireşul, gutuiul, pentru care sunt condiţii bune de dezvoltare. Tot aici cresc ierburi perene naturale, cu valoare nutrutivă ridicată, precum şi furaje de semanatură ca ovăzul, orzul, trifoiul, lucerna, etc. 

Pe lunca Argeşelului cresc cu rezultate bune cereale ca porumbul, grâul, plante furajere şi leguminoase dintre cele mai variate, predominând varza, cartoful, sfecla, ardeiul, tomatele, ceapa. Au fost înfiinţate de către unii gospodari mici sere şi solarii pentru legume timpurii şi chiar pentru flori. În tot mai multe gospodării găsim bolţi de vită de vie, îndeosebi soiuri care nu au nevoie sa fie stropite. 

Foarte puţine gospodării au viţa de soiuri nobile. Au început să fie plantate şi îngrijite plante medicinale precum izma brună (menta), rostopasca, cimbrul, gălbenele, etc, folosite atât ca leacuri pentru om cât şi pentru animale şi păsări.

În cadrul comunei sunt întalnite animale şi păsări domestice, ca de pildă bovine, ovine, porcine, cabaline, şi păsări ca găina, curca, gâsca, raţa . Sunt condiţii bune şi pentru apicultură.

Flora şi fauna salbatică sunt bogat şi variat reprezentate pe teritoriul comunei. Astfel, pe dealurile comunei găsim fâşii mari de pădure în care predomină fagul,stejarul - pe arii mai restrânse şi alte specii ca arţarul sau platinul, teiul pădureţ, mestăcanul alb, alunul, tufa, salcâmul, plopul, pluta, lemnul câinesc, frasinul, jugastrul, ulmul, mărăcinele, rugul, măceşul, teiul, cireşul, părul şi mărul sălbatic, bradul (izolat), iedera; pe văi, feriga, curpenul, vâscul, călinul, măceşul, porumbarul, zmeura, cătina, trestia, ş.a, iar în zăvoi aninul, răchita, salcia alba.

În pădure se găsesc fragi, mure, mânătărci, ciuperci albe, bureţi laptoşi, biolari, ghebe, bureţi de mărăcine, bureţi de vag, vineciori, gura porumbiţei, craiţe, spurcăcei, creasta cocoşului, iar în livezile mai batrâne, bureţi de prun.
La liziera pădurii, pe deal şi zăvoi întalnim iarba câmpului, pai gros, coada mielului, plăisul, coada calului, cicoarea, umbra iepurelui, trifoiul sălbatic, troscotul, pătlagina, păpădia, pirul, laptele cucului, pliniţa, cimbrul, muşeţelul, coada soricelului, sunătoare; plantele medicinale nu trebuie smulse din rădăcini, ci culese. În culturile agricole întâlnim pălămida, volbura, mohorul, pirul, brădisorul, rapiţa şi macul sălbatic.

Referitor la fauna sălbatică, unele specii de animale sunt reprezentate bogat pe teritoriul comunei. Sunt întâlnite animale carnivore precum vulpea, lupul, ursul, viezurele, jderul, dihorul, nevăstuica; erbivore: caprioara, mistretul; rozatoare: iepuri, diferiţi soareci şi sobolani, veveriţe; insectivore: ariciul, cărtiţa, chiţoranii. Mai sunt sunt întalnite broaştele (broasca de lac şi broasca râioasă ), reptile (sopârle, guşteri, şerpi). Sunt întâlnite şi numeroase păsări cântătoare cum sunt : cucul, pupaza, grangurul, graurul, mierla, privighetoarea şi turturica, ciocârlia, gugustiucul, rândunica, vrabia, sticletele, pitigoiul, codobatura, ciocanitoarea, gaiţa, coţofana, barza, stăncuţe.

Dintre păsările răpitoare putem aminti cioara, uliul, huhurezul, bufniţa, cucuveaua, corbul. Printre numeroase şi variate specii de insecte, sunt întalnite mai frecvent răgăoacea, croitoraşul, furnica, lăcusta, greierul, cărăbuţul, cosaţul, numeroase specii de fluturi, viespea, bondarul negru şi galben, paianjeni, trântorul, urechelniţa, omida paroasă, omida paroasă, omida verde (cotarul), coropişniţa.

În râul Argeşel, precum şi în unele pâraie ca Mâzgana, Huluba, Ileana găsim specii de peşti cum ar fi: cleanul,lătiţa, mreana vânătă, molanul, nisiparniţa. De asemenea, în răul Argeşel, trăieşte şi racul.

Solul

Caracteristice sunt solurile argiloiluviale în diferite grade de podzolire; pe podurile interfluviale predomină solurile pseudogleice luvice şi argiloiluviale intens pseudogleizate; pe povârnişuri - soluri brune, soluri brune acide; pe terasele inferioare - soluri brune roşcate, iar în lunci - soluri brune aluviale. Pe povârnişuri se află un adevărat mozaic de soluri, de la soluri brune la cele brun acide. 

Pe terasele superioare se întâlnesc luvisoluri albice pseudogleizate, pe terasele medii domină solurile brune luvice pseudogleizate, iar pe terasele inferioare solurile brun roşcate.

În lunci apar solurile aluviale în diferite stadii de dezvoltare, de la aluviuni crude, până la soluri brune aluviale.

Pe conurile de dejecţie se găsesc soluri foarte scheletice, care evoluează până la soluri brune scheletice.