Date istorice
O cronologie evaluativa (nesustinuta, pe masura, de dovezi irefutabile) ar "impinge" originea localitatii inca in epoca cuceririi romane a Daciei, urme ale Castrului roman din punctual numit Scarisoara sau ale drumului ce insotea hotarul limes transalutanusce incepea la Giurgiu si se termina la nord de Rucar, in punctual Valea Oratiei-Podul Dambovitei pe o lungime de aproape 250 km fiind vizibile si astazi. Localizarea pe vechile harti ale denumirii satului in limba Latina de Ruffa ARBOR si careia cartografia germana au talmacit-o in limba lor prin ROTBOM( Copacul Rosu) si consemnarea ei in documentele slavo-romane sub numele de Rukel, Rukal, Rucal(sub aceasta forma il gasim si in Proclamatia guvernului revoluionar provizoriu(de la 1848) fac din aceasta asezare una din cele mai vechi ale tarii.
Prima atestare documentara a Rucarului este mentionata intr-un act al cacelariei regelui Ungariei, Ludovic I din 19 Noiembrie 1377 in care se vorbeste de intentia de a integra Tara Romaneasca Regatului Sfantului Stefan si, din acest considerent , de a ridica o noua cetate in Bran, drept pentru care s-a hotarat sa se ia vama in noua locatiesi nu ca pana atunci la Ruffa ARBOR.(Pomul Rosu) adica la Rucar..
Numele i se trage negresit de la intinsele paduri de fag acoperite de frunzele aramii ale toamnei locului din acel an de gratie, judetul Muscel pomenit pe la 1300 fiind renumit pentru padurile sale seculare de foioase si conifere care a fost botezat la inceput cu numele de Paduret, apoi cu ambele toponime Muscel si Paduret , pentru a ramane pana la impartirea administrativa din 1968 numai Muscel.
Loc incarcat de istorie, Rucarul este depozitar peste vremi ale multor ispravi legendare, martor veridic dar si participant direct la fapte si evenimente cardinale din istoria tarii. Nu doar loc de trecere al multor osti si voievozii ci si camp de batalii de care depindea neatranarea tarii, Rucarul a fost, datorita pozitiei sale geografice privilegiate de fostificatie naturala si loc de intersectare a unor cai comerciale or de curierat diplomatic dar si resedinta vremelnica a domnitoruli Vlad Tepes, sau in vremurile dincoace, capitala guvernului revolutonar provizoriu de la 1848 timp de aproape o vara si refugiat aici dupa intrarea trupelor otomane in Bucuresti. Mai inati punct vamal pe drumul commercial ce lega spatial dintre Dunare si carpati de regiunea intracarpatica a Transilvaniei si , mai departe, de centrul si nordul Europei(vechiul drum al Lipscai si al Hansei Medievale germane trebuie sa fi avut ramificatii pentru gasirea de debuseuri si in aceasta zona) , mai apoi furnizor de osteni in cadrul"oastei celei mari" a diferitilor voievozi munteni, incepand cu Seneslau, continund cu Basarab Intemeietorul, cu Mireca cel Batran, Vlad Tepes si Mihai Viteazul Rucarul a fost parte integranta a decorului istoric unde se proiectau scene al caror "fir rosu" l-au constituit atributele esentiale ale neamului romanesc: de la rabdarea proverbiala prin implicarea fara tagada pana la savarsirea sacrificiului suprem, reclamate toate de o viziune lucida asupra destinulu istoric national, de simtul ancestral de dreptate si libertate, de vocatia pentru solidaritate, credinta crestina si echitate sociala.