Geomorfologia

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Recea aparţine Câmpiei Găvanu – Burdea, parte integrantă a marii unităţi denumită Câmpia Română.

Geneza Câmpiei Găvanu – Burdea este aluvioproluvială, constituind de fapt o prelungire morfologică şi structurală a Piemontului Getic, clădită din aluviunile cărate de cursurile de apă din zonele înalte din nord.

Relieful, tipic de câmpie, este domol, cu aspect larg valurat. Altitudinile prezintă valori cuprinse între 180 – 210 m pe interfluvii şi 155 – 170 m în lunca râului Teleroman. Înclinarea generală este de la NV spre SE cu o pantă medie de 3,3%. 

Este fragmentat de mai multe văi printre care Telormanul, Negraşu, Săracu şi Valea de Câmp sunt cele mai importante. Energia reliefului are valori relativ ridicate pentru zona de câmpie, fiind cuprinse între 5 – 20 m. 

Morfologic, în cuprinsul perimetrului Recea, se disting clar complexul de vale al Teleormanului şi câmpul propriu – zis.
Complexul de vale al râului este bine individualizat, în cadrul lui putându-se separa albia minoră, albia majoră, lunca, terasa joasă şi versanţii, care fac trecerea la câmpul înalt. 

Albia minoră este clar conturată cu maluri înalte de 2 – 3 m şi cu lăţimi de 7 – 10 m. În profil longitudinal formează numeroase meandre care se adâncesc continuu ca urmare a eroziunii fluviatile asupra malurilor, proces facilitat de natura friabilă a depozitelor geologice şi de pantă mică a albiei, care în zonă e de 0,13%.

Albia majoră este bine exprimată cu maluri înalte de 3 – 5 m şi cu lăţimide 30 – 40 m. 

Lunca este bine individualizată, având dezvoltare relativ uniformă pe ambele părţi ale râului, cu lăţimi cuprinse între 1000 – 1500 m. Microrelieful este pseudouniform, caracterizat prin prezenţa unor areale microdepresionare, care în perioadele cu precipitaţii excesive sunt ocupate de ape şi transformate în bălţi, unde se dezvoltă o vegetaţie hidrofilă abundentă. De semnalat este fragmentarea destul de pronunţată cu o serie de canale de desecare şi de preluare a viiturilor ce se formează pe văile secundare afluente râului (Valea de Câmp, Valea Săracu, Valea Mateeştilor).

Terasa joasă este prezentă doar pe partea dreaptă a râului sub forma unei benzi continue ce începe de la nord de satul Goia (comuna Ungheni) şi până la Orbeasca de Sus (judeţul Teleorman), având altitudinea relativă de 2 – 5 m. 

Versanţii râului sunt bine conturaţi, cu înălţimi de 20 – 25 m, cel drept fiind mult mai abrupt, cu pante de 20 – 30%, iar cel stâng mai domol, cu pante de 10 – 18%. 

Câmpul propriu – zis, care ocupă cea mai mare parte din suprafaţa perimetrului are aspect realtiv neted. În cuprinsul său se pot observa largi ondulări negative şi pozitive create de văile secundare care drenează teritoriul comunei. Sunt prezente şi unele areale semiendoreice, lipsite de drenaj de suprafaţă, în care apele din precipitaţii băltesc cu uşurinţă şi ca urmare a drenajului intern împiedicat.

Văile secundare care drenează câmpul înalt sunt: Valea de Câmp, Valea Săracu, Valea Mateeştilor, Valea Negraşu şi Valea Vlădaia. 
Valea de Câmp drenează extremitatea nord – vestică a perimetrului, prezentând până în amonte de DJ 504 o albie bine conturată, cu lăţimi de 40 – 60 m şi cu versanţi înalţi de 10 – 15 m. Pe tronsonul cuprins între baza versantului şi DJ 504 este puternic înfundată cu vegetaţie hidrofilă. În aval de podul de la DJ 504 albia a fost canalizată până la vărsarea în râu.

Valea Săracu drenează câmpul de la vest de Valea Negraşu, curgând pe direcţia nord – sud prin satele Deagu de Sus şi Deagu de Jos. Este o albie bine dezvoltată, a cărei albie minore are lăţimi de 6 – 8 m şi maluri înalte de 2 – 2,5 m. În sectorul cuprins între limita nordică a perimetrului şi DJ 504, albia sa este curată, fără vegetaţie hidrofilă care să împiedice scurgerea apelor de viitură. Excepţie face un mic tronson din amonte de podul de la DJ 504, în care albia este puternic înfundată cu vegetaţie arboricală şi ierbacee. În aval de pod a fost regularizată cu canal de pământ până la vărsarea în râu.

Valea Mateeştilor este un mic torent cu obârşia în cuprinsul perimetrului, având o albie slab exprimată, înfundată cu vegetaţie în sectorul din amonte de DJ 504. În cuprinsul luncii a fost regularizată cu canal de pământ.

Valea Negraşu drenează partea central estică a perimetrului având cel mai mare bazin hidrografic din văile secundare. Albia este clar conturată, prezentând lăţimi de 5 – 10 m şi maluri înalte de 2 – 2,5 m. În amonte şi val de DJ 504 pe o lungime de cca 600 m, albia sa este puternic înfundată cu o vegetaţie arboricală şi ierbacee din care cauză produce inundaţii asupra a 4 – 5 gospodării ţărăneşti situate în apropierea cursului său. 

Valea Vlădaia drenează extremitatea sud – vestică a perimetrului, curgând pe direcţia NV – SE, pe teritoriul satului Orodelu. Are o albie bine conturată în amonte de DC 124, cu maluri înalte de 2 – 4 m şi cu lăţimi de 2 – 3 m. În luncă, albia sa este slab exprimată, înfundată cu vegetaţie până în sudul localităţii Orodelu, de unde a fost canalizată până la vărsarea în râu. 

Morfodinamica actuală a reliefului este guvernată de procese legate de activitatea de eroziune fluviatilă şi acumulare în lungul albiilor mai mari, precum şi eroziunea torenţială pe versanţii abrupţi.