Prezentare generala
Stema Toponomia localitatilor componente Vestigii arheologice Organizarea administrativa Boieri, manastiri, proprietari in Leordeni Leordeniul si marile evenimente ale istoriei Monumente comemorative Institutii administrative - Primaria din Leordeni Institutii administrative - Primaria din Budisteni Primaria din Ciulnita Primaria din Glambocata Institutii scolare - Scoala din Leordeni Scoala de fete din Leordeni Gradinita din Leordeni Scoala din Baloteasca Scoala din Baila (Pietroasa) Scoala din Bantau Scoala din Budisteni Gimnaziul Unic din Budisteni Scoala de Gospodarie Rurala Gradul I din Budisteni Scoala din Ciulnita Scoala din Cotu-Malului Scoala din Glambocata Scoala din Glodu Scoala din Moara - Mocanului (Prundu) Scoala din Schitu - Scoicesti Institutii ecleziastice Biserica din Leordeni-Cretulescu Biserica din Leordeni - Golescu Biserica din Baloteasca Biserica din Budisteni Biserica din Ciolcesti Biserica din Ciulnita (Cioca) Biserica din Ciulnita Biserica din Cotu-Malului Biserica de lemn din Glambocata-Deal Biserica de zid din Glambocata-Deal Institutii bancare si cooperatiste Institutii culturale Caminul Cultural Marele Voievod Mihai de la Alba-Iulia din Budisteni Caminul Cultural Mihail Eustatiade din Ciulnita Caminul Cultural Desteptarea din Glambocata Alte institutii Ocolul Silvic din Leordeni Cazarma de Dorobanti din Leordeni Intreprinderi economice Gospodaria Agricola Colectiva (C.A.P.) Intreprinderi petrolifere Obiceiuri, credinte, descantece Viata sportiva Fii ai comunei Leordeni Alimentatia, locuinta si portul Date geografice Date istorice Date deomografice si statistice Harta interactiva a comunei Leordeni
  1. Consiliul Județean Argeș
  2. Primăria Leordeni
  3. COMUNA LEORDENI
  4. Prezentare generala
  5. Caminul Cultural Mihail Eustatiade din Ciulnita

Caminul Cultural Mihail Eustatiade din Ciulnita

Deşi nu s-a păstrat actul de constituire şi arhiva din perioada de început, dintr-un document din 20 iunie 1946, prin care se cerea Fundaţiei Regale „Mihai I" aprobarea de a serba 20 de ani de activitate, rezultă că în 1926 s-a constituit Căminul Cultural „Mihail Eustatiade" din Ciulniţa. În 1928, el fusese dotat cu un aparat de radio care a avut un rol important în desfăşurarea activităţii culturale.

Nu ştim care a fost componenţa Sfatului Căminului Cultural până la 30 august 1936 când acesta se reorganizează în componenţa: înv. Alexandru Moşoianu - preşedinte, înv. Gheorghe P. Vijelie - director, agricultor Grigore Gh. Breazu - vicepreşedinte, agricultor Gh. Ancuţa - secretar, agricultor Gh. R. Trofin şi impiegat la C.F.R. I. Popescu - cenzori, perceptor fiscal V. Grigorescu - casier. 
La 29 ianuarie 1939, Sfatul Căminului era constituit din: pr. V. Gh. Breazu - preşedinte, Ştefan Braslă şi Alex. Moşoianu - vicepreşedinţi, pr. Florian Sima - director, V. Grigorescu - casier, M. Bălănescu - secretar, Gh. Trofin - bibliotecar, Gh. Ioana şi Constantin Necula - cenzori. 
În adunarea generală din 15 februarie 1942 se alege Sfatul Căminului pentru anii 1942-1944, ce avea componenţa: M. N. Iţa - preşedinte, V. Breazu - director, Alex Moşoianu şi Ion Alexandru Popescu - vicepreşedinţi, M. Bălănescu - secretar. Începând cu anul 1946 în constituirea Sfatului Căminului Cultural se exercită presiunea factorilor politici, astfel că la 13 mai 1946 i se retrage pr. V. Breazu delegaţia de director. 
Sfatul Căminului pentru anii 1946-1948, ales în adunarea generală ordinară din 19 mai 1946, avea componenţa: M. N. Iţa - preşedinte, M. Burcea şi I. Popescu - vicepreşedinţi, înv. Ştefan Gh. Braslă - director, pr. V. Breazu - secretar şi V. Grigorescu - casier. 
La 2 iunie 1946 nu mai exista sfatul Căminului, ci o Comisie interimară al cărui preşedinte era Marin Burcea. În urma Ordinului 8894/1 iunie 1946 al Fundaţiei Regale „Mihai I", Marin Burcea, însoţit de Ioan Manciu şi înv. Marin D. Ciobotaru s-a prezentat la pr. V. Breazu, fostul director, ca să ridice arhiva, dar ea se afla la notarul M. Bălănescu care nu le-a predat-o. 
Între Marin Burcea şi unii intelectuali din comună relaţiile se încordează, probabil din motive politice. Astfel, la 20 iunie 1946, preşedintele Marin Burcea înaintează Direcţiei Generale din Fundaţia „Regele Mihai I" un raport în care se consemnează că „intelectualii satului, în frunte cu dl învăţător Gh. Vijelie, pr. V. Breazu şi Grigore Mănescu, primar, caută prin orice mijloace să saboteze activitatea căminului nostru". 
Ca multe cămine culturale, nici cel din Ciulniţa n-a avut un local propriu. Astfel, la 4 aprilie 1937 el folosea localul Băncii Populare şi al şcolii primare. În raportul pe 1939 se menţiona că „neavând local propriu, lasă mult de dorit", şi din această cauză, biblioteca avea un număr mic de cărţi. Pentru a construi un local pentru Căminul Cultural, s-a solicitat la 26 august 1940 terenul pe care Fundaţia Regală l-a obţinut în Ciulniţa, în 1923, în suprafaţă de 2.000 m2, redus în 1929 la 1.000 m2. După ce a fost folosit câţiva ani de pr. V. Breazu, terenul este dat în arendă, de Alex. Moşoianu, preşedintele Căminului, lui Grigore Ionescu, din 1929 până în 1936, fără bani, cu obligaţia să facă plantaţie de pomi fructiferi şi să-l împrejmuiască. În 1937, prin licitaţie publică, a fost arendat tot lui Grigore Ionescu, cu 325 de lei pe care i-a plătit în 1937-1938, dar nu şi în 1939. 
Activitatea Căminului se desfăşura pe aceleaşi secţii ca şi a celorlalte cămine, organizându-se serbări cu caracter educativ, moral-social, care aduceau venit, la care se adăugă cel al „persoanelor cu suflet mare şi filantropic". Astfel, în anul 1939 s-a realizat un venit de 14.508 lei, din care s-au cheltuit 2.000 de lei - cultura sănătăţii, 136 de lei - cultura muncii, 11.416 lei - cultura minţii şi sufletului şi 100 de lei - administrative. 
Un rol important în activitatea culturală l-a avut dotarea Căminului Cultural cu un aparat de radio din 1928, ca şi cinematograful Societăţii „Înfrăţirea". Noua conducere a Căminului Cultural din 1946, în persoana lui Marin Burcea, a însemnat o nouă orientare în activitatea culturală. La 7 noiembrie 1946, Marin Burcea înaintează un raport Fundaţiei Culturale Regale „Mihai I" prin care se arată că nu există nici mobilier, nici cărţi la bibliotecă, iar fondul de 100.000 de lei, rezultat din vinderea fructelor în 1945 de pe terenul Fundaţiei, era depus la banca populară din sat. M. Burcea acuză că banii proveniţi din serbări, manifestările şi hora satului erau împărţiţi între preot, învăţător şi primar, fără ca aceste sume să fie înregistrate. 
După ce la 9 iulie 1946 noul sfat a luat în primire conducerea căminului, s-au înregistrat o serie de realizări: s-au înscris 120 de membri cu cotizaţia la zi, s-au făcut patru scaune şi o masă, s-au cumpărat registre şi cărţi pentru bibliotecă (150.000 de lei), s-a făcut pe 20 iulie un parastas pentru membrii decedaţi, reparaţia şi curăţenia şcolii (700.000 de lei), chiria camerei de sediu (80.000 de lei) ş.a. De asemenea, Căminul Cultural a primit donaţii: 100 de cărţi - Vasile Dobrescu, două dulapuri pentru bibliotecă - ing. Constantin C. Pârjolea, două scaune şi un birou - înv. Marin Ciobotaru, o icoană şi o candelă - Gheorghe Rădoi, firmă - Ion Mănac, şase rame - Romulus B. Dragomir. 
La 11 mai 1947, Marin Burcea cere Fundaţiei să intervină la instituţiile în drept ca să aprobe pentru Secţia economică următoarele materiale ce erau necesare celor 115 membri ce aveau cotizaţia la zi: 30 de măji tablă galvanizată, 300 kg cuie, 20 kg caiele, 100 kg sodă, un vagon de ciment, 200 m pânză americă, 50 kg talpă, 30 pachete bumbac, 200 m stofă haine, 150 m2 geamuri, 200 kg balot pentru cercuri butoaie, 20 kg nituri butoaie, 150 kg lanţ de fier, 50 de perechi de bocanci, 100 m de finet. Fundaţia a făcut demersuri pentru procurarea acestor materiale, însă nu ştim dacă s-au adus sau nu .