IDENTIFICAREA, SEMNALAREA ŞI PRELUAREA A CAZURILOR DE ABUZ, NEGLIJARE, TRAFIC ŞI EXPLOATARE

 

1. Identificarea situaţiilor de violenţă asupra copilului

Identificarea situaţiilor de violenţă asupra copilului se realizează de către profesioniştii care interacţionează cu copilul în diverse domenii de activitate, în sistemul public sau privat: protecţia copilului, asistenţă socială, sănătate, educaţie, poliţie, justiţie etc.

Pentru asigurarea unei intervenţii prompte şi eficiente în interesul copilului, obligaţia prevazută de Legea nr. 272/2004, republicată, de a semnala posibile situaţii de violenţă asupra copilului va fi promovată la nivelul tuturor instituţiilor care interacţionează cu copilul, ca şi procedura de semnalare a acestor situaţii şi de colaborare constantă cu instituţiile abilitate în investigare.

În anumite cazuri, o faptă care poate constitui infracţiune (de exemplu, copiii în conflict cu legea), dar nu abuz, neglijare sau exploatare, poate fi totuşi un posibil indiciu al existenţei unei situaţii de violenţă asupra copilului, dacă este coroborată cu informaţii suplimentare referitoare la contextul socio-familial al acestuia, precum şi cu unul sau mai multe dintre semnele evocatoare. În cazul în care nu există suficiente informaţii, se recomandă consultarea unui expert, cu pastrarea confidenţialităţii asupra identitaţii copilului.

2. Semnalarea/Sesizarea situaţiilor de violenţă asupra copilului

Semnalarea este procesul prin care o situaţie de violenţă asupra copilului este adusă la cunostinţa autorităţilor abilitate să ia masuri în interesul victimei, urmând ca acestea să asigure accesul victimei la serviciile specializate şi o atitudine potrivit legii faţă de presupusul faptuitor/agresor.

a. Cine face semnalarea ?

Semnalarea suspiciunii sau a situaţiei de violenţă poate fi facută de către:

  • copilul victimă;
  • orice persoana care intră în contact cu copilul victimă, în mediul familial, comunitar sau profesional. În consecinţă, această persoană poate fi:
    • un membru al familiei, o rudă, un vecin sau un alt cunoscut al familiei, un martor;
    • profesionişti cu profiluri diferite, cum ar fi: personal medico-sanitar (medicul de familie, pediatrul, asistentul medical comunitar etc.), psihologi, psihoterapeuţi, cadre didactice (educatorii din creşe, grădiniţe, învăţătorii din ciclul primar, profesorii din scoli, licee, şcoli profesionale etc.), poliţisti, jandarmi, personal din diverse instituţii (servicii rezidenţiale pentru copii, centre de reeducare şi penitenciare pentru minori şi tineri), asistenţii sociali din cadrul SPAS, persoanele cu atribuţii în asistenţă socială de la nivelul comunelor, preoţi, reprezentanţi a mass-mediei etc.

Obligativitatea semnalării situaţiilor de violenţă asupra copilului se va înscrie în fişele de post ale tuturor profesioniştilor care interacţionează cu copilul.

b. Unde se face semnalarea ?

Semnalarea situaţiilor de violenţă asupra copilului se face la D.G.A.S.P.C. Argeş.

În situaţia în care semnalarea situaţiei de violenţă s-a facut la serviciul public de asistenţă socială (SPAS), poliţie sau parchet, aceste autoritaţi, în baza atribuţiilor ce le revin potrivit legislaţiei specifice care le reglementează activitatea, vor asigura informarea victimei cu privire la serviciile de specialitate ce pot fi oferite/asigurate de către D.G.A.S.P.C.Argeş, având în vedere atribuţiile acesteia în ceea ce priveste asigurarea/facilitarea accesului la servicii specializate pentru copilul victimă şi familia sa.

c. Pe ce cale se face semnalarea ?

Semnalarea se poate face:

a. direct - persoana care semnalează, inclusiv copilul victimă, se prezintă direct la sediul D.G.A.S.P.C. Argeş;

b. prin intermediul telefonului -  Telefonul Copilului (0248 – 983; 0800 800 383) sau telefonul obişnuit de la nivelul D.G.A.S.P.C. Argeş;

c. în scris - persoana care semnalează face o sesizare scrisă a situaţiei presupuse sau existente de violenţă, pe care o înaintează către D.G.A.S.P.C. Argeş;

d. Prin autosesizare de către autoritaţile abilitate - profesioniştii din cadrul acestor autorităţi se pot întâlni cu situaţii care relevă sau ridică suspiciunea unui act de violenţă asupra copilului, caz în care trebuie să iniţieze procedurile utilizate în mod obişnuit în astfel de situaţii.

O situaţie particulară de autosesizare - generarea şi vehicularea violenţei prin internet (mai ales cazurile de pornografie şi prostituţie) - impune o instrumentare specifică şi o monitorizare a acestui fenomen din partea profesioniştilor din cadrul autoritaţilor abilitate, cu precădere a celor din poliţie.

Orice prezumtie de pericol pentru copil trebuie sa declanşeze un proces de semnalare către autorităţile abilitate, chiar dacă acesta nu se va confirma.

Atunci când semnalarea la telefon sau în formă scrisă este anonimă, această situaţie nu se constituie într-un motiv de refuz al înregistrarii semnalării ori al investigării situaţiei semnalate, daca sunt destule elemente de identificare a copilului victimă (nume şi adresă).

d. Tipuri de semnalare

A. Semnalarea obligatorie a situaţiilor de violenţă asupra copilului la D.G.A.S.P.C.Argeş.

Suspiciunile sau situaţiile de violenţă asupra copilului se semnalează la D.G.A.S.P.C. Argeş. Semnalările efectuate la alte autorităţi abilitate decât D.G.A.S.P.C. se constituie ulterior, în mod obligatoriu, în referiri ale acestora către D.G.A.S.P.C.

În situaţiile urgente se recomandă contactarea imediată a D.G.A.S.P.C. Argeş – Serviciul de Intervenţie în Situaţii de Abuz, Neglijare, Trafic, Migraţie, Repatrieri şi Telefonul Copilului prin intermediul Telefonului Copilului (0248 – 983; 0800 800 383). Informaţiile sunt înregistrate de consilierii din cadrul Telefonul Copilului în fişa de semnalare şi evaluare iniţială a situaţiilor de abuz/neglijare/exploatare a copilului.

3. Semnalarea situaţiilor de urgenţă

Situaţiile de urgenţă care trebuie semnalate imediat la Telefonul Copilului (0248 – 983; 0800 800 383) din cadrul D.G.A.S.P.C. Argeş – Serviciul de Intervenţie în Situaţii de Abuz, Neglijare, Trafic, Migraţie, Repatrieri şi Telefonul Copilului sunt:

  • Viaţa copilului este în pericol.                       
  • Copilul este grav ranit.
  • Copilul a suferit un abuz sexual.
  • Copilul sub varsta de 8 ani este lasat singur în casă.
  • Copilul solicită de urgenţă ajutorul.
  • Copilul refuză să meargă acasă.
  • Copilul este grav neglijat.
  • Copilul este implicat în munci intolerabile