SERVICIUL DE INTERVENŢIE ÎN SITUAŢII DE ABUZ, NEGLIJARE, TRAFIC, MIGRAŢIE, REPATRIERI ŞI TELEFONUL COPILULUI

 

Date de contact:

  • Adresa: mun. Piteşti,  Calea Drăgăşani nr. 8, jud Argeş
  • Telefon: 0248 – 271131, int. 18;  Fax. 0248 – 271131
  • E-mail: dgpdcarges@yahoo.com
  • TELEFONUL COPILULUI: 0248 – 983;
  •  

Program de lucru cu publicul:

La sediul instituţiei:

Luni – Joi: 8:30 – 16:30;

Vineri: 8:30 – 14:30.

La Telefonul Copilului (0248 – 983) – pentru sesizările telefonice: program permanent

Misiunea serviciului

Serviciul  de „Intervenţie în Situaţii de Abuz, Neglijare, Trafic, Migraţie, Repatrieri şi Telefonul Copilului"  este un serviciu pentru protecţia copilului, a carui misiune este:

  • să preia şi să verifice sesizările adresate în scris, la Telefonul Copilului (983), la telefonul obişnuit al D.G.A.S.P.C. Argeş şi autosesizările privind situaţiile de abuz, neglijare, trafic şi exploatare a copilului şi de violenţă în familie;
  • să asigure informarea şi consilierea în aceste cazuri, inclusiv consilierea telefonică, pentru depaşirea situaţiei de criză;
  • să intervină prompt în cazurile urgente, prin intermediul unei echipe mobile şi, eventual, multidisciplinare şi interinstituţionale, pentru asigurarea protecţiei copilului abuzat, neglijat, exploatat sau traficat şi a victimei violenţei în familie.

Telefonul Copilului este un serviciu pentru protecţia copilului, a cărui misiune este să primească semnalările cu privire la situaţiile de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, să asigure consilierea telefonică în aceste situaţii şi să intervină prompt în cazurile urgente prin intermediul echipei mobile.

Beneficiarii serviciului

Beneficiarii Serviciului  de Intervenţie în Situaţii de Abuz, Neglijare, Trafic, Migraţie, Repatrieri şi Telefonul Copilului  sunt:

a. copiii victime ale abuzului, neglijării, traficului sau exploatării;

b. copiii aflaţi în situaţii de risc de abuz, neglijare, trafic sau exploatare;

c. membrii familiei acestor copii, inclusiv ai familiei largite;

d. părintele protector - părintele care nu este autorul unor acţiuni de abuz, neglijare, trafic sau exploatare a copilului;

e. reprezentantul legal al copilului;

f. persoana de ingrijire – altă persoană decât părinţii, având responsabilitatea creşterii şi îngrijirii copilului (de ex.: asistentul maternal profesionist);

g. parintele care foloseste metode şi practici abuzive de disciplinare şi educare a copilului;

h. presupusul faptuitor, persoana aflată sub urmarire penală / condamnată pentru săvârşirea de infracţiuni asimilate abuzului, neglijării sau exploatării copilului;

i. copiii români aflaţi neinsoţiţi pe teritoriul altui stat, în vederea repatrierii acestora şi a reintegrării lor sociale;

j. copiii care prestează activităţi remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling;

k. victimele violenţei în familie.

 

Forme de violenţă asupra copilului:

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.

Abuzul fizic constã în vãtãmarea corporalã a copilului în cadrul interacţiunii, singulară sau repetată, cu o persoană aflată în poziţie de rãspundere, putere ori în relaţie de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă copilului în prezent sau în viitor.

Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale şi nonverbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi  alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, duce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului (de exemplu, structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia), devenind abuz psihologic, care are consecinţe mai grave decât abuzul emoţional şi pe termen lung asupra dezvoltării copilului.

Copilul care este martor al violenţei în familie suferă indirect un abuz emoţional şi/sau psihologic.

Abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil sau a unui adolescent minor dependent şi imatur din punctul de vedere al dezvoltării psihosexuale în activităţi sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa psihosexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.

În această categorie pot intra:

1. molestarea sexuală, expunerea copilului la injurii sau limbaj cu conotaţie sexuală, precum şi atingerea copilului în zonele erogene cu mâna sau prin sărut, indiferent de vârsta copilului;
2. situaţiile care duc la satisfacerea nevoilor sexuale ale unui adult sau ale unui alt copil care se află într-o poziţie de responsabilitate, putere ori în relaţie de încredere cu copilul victimă;
3. atragerea sau obligarea copilului la acţiuni obscene;

4. expunerea copilului la materiale obscene sau furnizarea de astfel de materiale acestuia etc.;

5. căsătoria timpurie sau logodna copiilor care implică relaţii sexuale (mai ales în comunităţile de romi);

6. mutilarea genitalã;

7. hărţuirea sexuală, definită pentru locul de muncă, pentru copiii care lucrează în sistemul formal aflat fie sub incidenţa Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul muncii, fie sub incidenţa Codului civil.

Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Neglijarea se poate prezenta sub mai multe forme:

1. neglijarea alimentară - privarea de hrană, absenţa mai multor alimente esenţiale pentru creştere, mese neregulate, alimente nepotrivite sau administrate necorespunzător vârstei copilului;
2. neglijarea vestimentară - haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici, haine murdare, lipsa hainelor;

3. neglijarea igienei - lipsa igienei corporale, mirosuri respingãtoare, paraziţi;

4. neglijarea medicală - absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise de medic, neprezentarea la programe de recuperare;

5. neglijarea educaţională - substimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;

6. neglijarea emoţională - lipsa atenţiei, a contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere.

7. părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Prin exploatarea unei persoane se inţelege:

  • executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod fortat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
  • ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
  • obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzarii de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
  • prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu incălcarea dispoziţiilor legale;
  • efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se incalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Forme:

a) Exploatarea sexuală a copiilor reprezintă o practică prin intermediul căreia o persoană, de regulă un adult, obţine o gratificaţie sexuală, un câştig financiar sau o avansare, abuzând de/exploatând sexualitatea unui copil, încalcând drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie şi bunăstare fizică şi psihică.

Exemple: prostituţia, turismul sexual, comerţul cu căsătorii (inclusiv prin poşta), pornografia, striptease-ul.

Prostituţia copiilor şi pornografia infantilă sunt definite de Protocolul Facultativ la Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, adoptat de Adunarea Generală ONU în 6 septembrie 2000 (art. 2 lit. b şi c) şi ratificat prin Legea nr. 470/2001. De asemenea, Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, abordează pornografia infantilă.

b) Exploatarea copilului prin muncă corespunde definiţiei celor mai grave forme de muncă a copilului din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO) nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor (art. 3), ratificată prin Legea nr. 203/2000, precum şi în prevederile Convenţiei ILO nr. 138 privind vârsta minimă de angajare. 

Traficul de copii

Art. 211 Cod Penal defineste traficulul de minori ca fiind „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia..."

Din punct de vedere operaţional, traficul de copii poate fi definit ca trafic intern atunci când infracţiunea se realizează pe teritoriul naţional şi trafic transfrontalier atunci când infracţiunea se realizează în afara graniţelor tării (fie copilul este traficat din ţară în strainătate prin acţiuni infracţionale deliberate, fie copilul ajunge în mod legal în străinătate şi este traficat pe teritoriul altor state).

Traficul de copii are întotdeauna ca scop exploatarea, principalele forme ale exploatării fiind:

  • exploatarea sexuală,
  • exploatarea prin muncă,
  • exploatarea pentru comiterea de infracţiuni (de ex. furt, tâlhării),
  • adopţia ilegală,
  • prelevarea de organe şi ţesuturi.

Exploatarea sexuală în scop comercial (prostituţia şi pornografia infantilă) şi traficul de copii sunt incluse printre cele mai grave forme de exploatare prin muncă (Convenţia ILO nr.182

Consecinţele violenţei asupra copilului

Violenţa poate avea consecinţe imediate şi/sau pe termen lung asupra sănătaţii, dezvoltării şi bunastării copilului. Pe termen lung, consecinţele se răsfrâng şi asupra vieţii de adult, fiind reflectate în dificultatea de a dezvolta sau de a menţine relaţii intime cu sexul opus ori chiar relaţii sociale în general, de a-şi găsi un loc de muncă stabil, de a avea atitudinile şi abilităţile necesare unui părinte suficient de bun etc.