Date istorice

Comuna Bughea de Jos este atestată documentar din anul 1549 când la 5 martie este mentionată ca sat în actul prin care Mircea Ciobanul întăreşte unor boieri mai multe proprietăţi moştenite. Satul Bughea de Jos a fost mahala a orasului Cîmpulung până în anul 1926 când a devenit comună de sine stătătoare cu administraţie proprie . După informaţiile stiinţifice numele comunei Bughea de Jos derivă de la cuvântul de origine slavă „ bug" care înseamnă râpă , explicabil prin numărul mare de râpe din localitate. 

În trecut comuna nu a figurat cu acestă denumire şi nu a avut forma actuală. În documente scrise, vechi, datorită „malurilor" (ridicari de pământ) apare sub denumirea de „Mahalaua Malu- Malu de Jos" situată în sud-estul comunei Malu de Sus , ambele situate în centrul comunei Ocheşti, denumire ce data după ochiurile de apă ce predomină în lunca Râului Bughea şi Curelari, denumire dată de la ocupaţia principală a locuitorilor. 

În Ocheşti aveau moşii şi boierii greci Iordache şi Grigore Grecu. În anul 1819 fiul lui Grigore Grecu , Costea Grecu-Ghizdavăţi obţine de la domnitorul Alexandru Şuţu carte de boerie , fiind considerat boer de neam. Urmaşii acestuia au locuit în Malu de Jos , contriubuind la ridicarea bisercii de la Hulubeşti. 

În anul 1838 , în catagrafia facută la nivelul oraşului Cîmpulung apare Mahalaua Bughea de Jos , singura cu culoare verde, cu cca 138 familii, iar in 1881 se înfiinţează aici prima şcoală.

În urma decretului regal din 7 octombrie 1925 care reglementa o nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării, locuitorii mahalalelor Bughea de Sus, Bughea de Jos şi Malu s-au desprins de oraşul Cîmpulung şi au format comuna Bughea care începând cu anul 1926 avea primăria la Bughea de Jos.

În anul 1928 Bughea de Sus formează comună separată , iar satele Bughea de Jos şi Malu formează comuna Bughea de Jos , până la 01 ianuarie 1930, când se formează o comună de centru la Bughea de Jos formată din satele Bughea de Jos, Bughea de Sus, Albeşti, Cîndeşti şi Malu. În anul 1931 se reânfiinţează comunele Bughea de Jos, Malu, Bughea de Sus, Albeşti. În 1932 satul Malu devine comună separată iar din 1946 se alipeşte ca sat la comuna Godeni.

Bughea de Jos rămâne comună până în ianuarie 1989 , când este defiinţată rămânând sat alipit la comuna Albeştii de Muşcel , centrul fiind Bughea de Sus.În anul 1990 se reânfiinţează comuna Bughea de Jos. 

Ocupaţiile principale ale locuitorilor erau prelucarea pilelii, a lemnului, confecţionarea de „pâslari", meşteşuguri care s-au dezvoltat şi datorită apropierii faţă de oraş , mai ales ca aceştia faceau parte din „Obştea Moşnenilor Cîmpulungeni" şi au dat nume ce se regăsesc şi astazi în comună: „Curelaru; Lemnaru; Pâslaru".