Minunile naturii

Valea Vâlsanului – spectacolul naturii:

Nealterată de intervenţia oamenilor, Valea Vâlsanului îşi păstrează pitorescul, fiind un „cuib" protejat ce adăposteşte circa 300 de specii de plante şi animale. Iubitorii de frumos pot petrece pe aceste meleaguri vacanţe reuşite, în care să facă drumeţii, plimbări cu bicicleta, dar şi tratament cu ape minerale tămăduitoare.
Din 1994, Valea Vâlsanului a devenit arie protejată, principala specie care a primit ocrotire fiind peştele de numai 12 centimetri, cunoscut sub numele popular de asprete, unic în lume. De asemenea, un alt miracol al Vâlsanului şi al Brăduleţului îl reprezintă apele tămăduitoare, ape minerale care izvorăsc din şapte izvoare. Rezervaţia naturală de pe versantul sudic al munţilor Făgăraş cuprinde tot bazinul hidrografic al râului Vâlsan, aproximativ 10.000 ha, şi este localizată în judeţul Argeş, cuprinzând arii din comunele Muşăteşti, Brăduleţ, Arefu, Nucşoara şi Mălureni. Râul Vâlsan izvorăşte din apropierea poalelor Vârfului Moldoveanu şi străbate o distanţă de circa 100 km până se varsă în Argeş. Apele sale străbat poieni şi luminişuri splendide, se varsă printre stânci şi prin văile pe care le-au săpat. Pe malurile ce le mărginesc sălăşluiesc păduri seculare, iar fauna şi flora păstrează exemplare deosebite, unele pe cale de dispariţie. 
În cadrul rezervaţiei sunt cinci zone de protecţie naturală. Prima este Zoruleasa, care se întinde pe circa 238 ha, unde sunt prinse golul alpin Ghiţu, piscul Brăcinarului şi muchia Zoruleasa, areal în care se găsesc plante, arbori şi animale pentru care se conservă mediul propice dezvoltării. A doua secţiune din rezervaţie este zona Vâlsanului, unde se află aspretele, iar al treilea sector îl reprezintă Cheile Vâlsanului, care se întinde pe o distanţă de 7,5 km, începând din punctul numit „bariera". Mai există zona izvoarelor sulfuroase, două dintre ele fiind cunoscute sub denumirea de Puturosul şi Putina, şi zona exceptată de la păşunat, care se suprapune cu Zoruleasa. În păşunile de pe Valea Vâlsanului cresc câteva plante specifice acestui colţ geografic, precum garofiţa-de-munte, crucea-voinicului, dar şi specii rare din România. Pe lângă pădurile de răşinoase şi fag mai cresc jnepeni, ienupăr şi mirt. 
Printre speciile de mamifere care se găsesc în zona protejată sunt cerbul, capra neagră, pisica sălbatică, mistreţul şi viezurele. De asemenea, în pădurile Vâlsanului îşi mai face apariţia şi ursul sau lupul. 
Punctele de atracţie pentru turişti, din punct de vedere peisagistic, sunt golul alpin, care este puntea spre masivul Făgăraş, etajul subalpin, unde vegetaţia formată din bujori de munte, pini, jnepenişuri, afini şi ienuperi creionează un tablou unic, şi Cheile Vâlsanului, cu stâncile mângâiate de apele repezi.

Aspretele – peştele unic în Europa:

În cadrul rezervaţiei Valea Vâlsanului este ocrotit un peşte unic în lume, Romanichtys Valsanicola, pe numele lui popular - aspretele. Este un relict terţiar, existenţa sa însumând circa 50 milioane de ani. Descoperirea acestuia s-a făcut în 1956, de către profesorul Nicolae Stoica, localnic din Galeş.
La acea vreme, acesta era student al Facultăţii de Biologie din Bucureşti. După cum povesteşte Nicolae Stoica, totul a pornit de la o temă de studiu la zoologia vertebratelor, pe care a primit-o la finele anului doi, misiunea sa fiind identificarea peştilor ce trăiesc în apele din zona natală. Fiind pasionat de peşti, a ales să facă cercetarea în acest sector şi s-a îndreptat către un râu pe marginea căruia şi-a petrecut copilăria, Vâlsanul. Astfel, pe timpul vacanţei de vară s-a ocupat de tema de studiu şi a început să pescuiască pe Vâlsan, în special cu mâna, prinzând diferiţi peşti. Printre aceştia, a scos din apele râului, de pe sub pietrele scufundate, şi un peştişor cu solzi cu margini zimţate, ceea ce îi dădea o asprime la atingere. Acesta era aspretele. Deşi a căutat în tratatele de specialitate denumirea ştiinţifică a micii vietăţi acvatice, studentul de pe atunci, Nicolae Stoica nu a reuşit să o găsească, ceea ce i-a dat de înţeles că a făcut o descoperire. Dascălii săi i-au confirmat ideea şi s-a trecut la studiul speciei. Astfel, s-a concluzionat că este un peşte unic în lume, care trăieşte doar în zona de deal - munte, pe porţiuni ale râurilor Argeş, Vâlsan şi Râul Doamnei. Denumirea Romanichtys Valsanicola, care se traduce „peştele românesc de pe Vâlsan" a fost aleasă de profesorul Nicolae Stoica, cel care a dorit ca localitatea sa natală să fie menţionată. 
Aspretele este o relicvă vie, contemporan cu ultimii dinozauri. Face parte din familia Percidae, ca şi bibanul, dar se aseamănă cu guvidul. Are dimensiuni mici şi este de culoare cafenie, cu pete marmorate, ce îl ajută să se camufleze printre pietrele din apă. Se hrăneşte cu larve de insecte şi este activ pe timp de noapte, ziua stând ascuns. Nu suportă temperaturile prea scăzute. În perioada de reproducere, în lunile mai – iunie, peştişorii dezvoltă pe cap şi pe solzi nişte umflături albicioase, care la masculi sunt mai proeminente. Icrele sunt depuse pe pietre, în curent. Puietul începe să se reproducă după vârsta de doi ani, iar durata medie de viaţă este de 10 ani. În prezent, mai sunt foarte puţine exemplare, aşa că specia este ocrotită prin lege. În 1993, la München, s-a încercat reproducerea speciei în mediu artificial cu şase exemplare prinse pe Vâlsan, însă experimentul a eşuat.

Apele tămăduitoare ale Brădetului:

Comorile de pe Valea Vâlsanului se lasă descoperite treptat, una dintre acestea fiind apele tămăduitoare, ce completează frumuseţea Brăduleţului. An de an, sute de oameni vin la Spitalul de Recuperare Balneo-fizio-terapeutică Brădet pentru a-şi trata diferite afecţiuni. Binefacerile terapiei combinate ce cuprinde proceduri şi cura cu ape minerale îi fac pe mulţi dintre pacienţi să revină şi să îşi aducă şi cunoscuţii, transformând sesiunile de tratament într-o tradiţie de lungă durată.
Primul izvor de apă miraculoasă a fost descoperit întâmplător, în anul 1888. Conform legendei care s-a păstrat până azi, fotograful Ion Nicolae este cel care a dat peste primul izvor. Fiind suferind de afecţiuni ale ficatului, pancreasului şi stomacului, acesta s-a mutat de la Bucureşti, unde îşi desfăşurase activitatea, în satul natal, Vîlsăneşti. În peregrinările sale, a descoperit la Brădetu un izvor cu o apă urât mirositoare, izvor botezat de localnici Puturosul. Ion Nicolae a luat probe de apă pe care le-a dus la analize în Bucureşti, de unde a aflat că apa respectivă are proprietăţi curative, datorită conţinutului bogat în sulf. Astăzi, Puturosul este izvorul numărul 1. Ulterior, s-au făcut cercetări în zonă şi, în total, au fost descoperite şapte izvoare cu ape tămăduitoare. 
Pentru utilizarea în scop curativ a izvoarelor cu ape minerale s-a înfiinţat Spitalul de Recuperare Brădet. Pacienţii care vin la cure de tratament beneficiază de proceduri de balneo-fizioterapie, dar şi de o dietă, adaptată afecţiunilor pe care le au, cu ape minerale sodice, bicarbonate, sulfuroase, clorurate şi iodurate. Apele miraculoase sunt ideale pentru pacienţii care suferă de afecţiuni ale aparatului urinar, boli endocrine, boli hepato-biliare, dar şi pentru diminuarea oboselii şi a asteniei. De asemenea, terapia efectuată la Spitalul de Recuperare Brădet ameliorează afecţiunile locomotorii, reumatice, neurologice şi are rol de reabilitare a pacienţilor postoperatorii sau posttraumatici.
Decorul natural ce dublează calităţile apelor tămăduitoare are la rândul său o contribuţie importantă în redarea stării de bine a pacienţilor. Aerul curat, bogăţia şi densitatea spaţiului verde creează din satul Brădet un spaţiu propice recuperării, atât fizice, cât şi psihice. De asemenea, ospitalitatea localnicilor şi posibilitatea de a descoperi tradiţiile zonei sunt un factor de relaxare şi îmbogăţire spirituală, ajutându-i pe cei internaţi aici să simtă beneficiile unui concediu, uitând de afecţiunile care îi macină. Natura a fost darnică cu Brăduleţul, lăsând aici comori ce fac din zonă un centru de terapie pentru trup şi suflet, „medici" iscusiţi fiind izvoarele minerale, oamenii locului şi peisajele pitoreşti.

(Informatii preluate de pe portalul de turism:http://www.festivalulcascavaluluidebradulet.ro/)