Festivalul Cascavalului
Festivalul Cascavalului de Bradulet:
Prima ediţie a Festivalului Caşcavalului a fost organizată la sfârşitul lunii septembrie în 2008, în satul Galeş. Manifestarea care a adunat toată suflarea comunei a ţinut două zile, sâmbătă şi duminică, la eveniment fiind invitaţi să participe 30 de producători de caşcaval şi alte brânzeturi, atât din comuna Brăduleţ, cât şi din localităţile învecinate şi din Siliştea, judeţul Sibiu. „Poftiţi la noi, pe culmi de deal,/Poftiţi, gustaţi din caşcaval/ Şi lăudaţi să fie/ Cei ce-ascund în el/ O trudă mare/ Şi un mare zel!" – acesta a fost motto-ul sub care s-a desfăşurat primul festival al Caşcavalului de Brăduleţ.
Festivalul Caşcavalului s-a vrut a fi o manifestare menită să promoveze tradiţiile şi obiceiurile locului, elementul central al evenimentului fiind deliciosul produs în care sătenii din Brăduleţ sunt adevăraţi maeştri. Astfel, cei care au răspuns invitaţiei autorităţilor locale au avut parte atât de un festin al aromelor şi al gusturilor desăvârşite ale brânzeturilor produse în gospodăriile localnicilor, cât şi de o adevărată serbare câmpenească, cu o paradă a portului popular specific zonei şi spectacole de muzică populară susţinute de formaţiile locale - ansamblul „Datina Păstorilor" din Galeş şi formaţia de fete a Căminului Cultural Brăduleţ – dar şi de artişti şi ansambluri folclorice din Curtea de Argeş, Sălişte (Sibiu), Mureş şi Sighişoara.
Evenimentul s-a bucurat de un real succes şi a reprezentat o demonstraţie a hărniciei oamenilor acestor locuri, care scot din mâinile lor pricepute produse tradiţionale de excepţie. De altfel, personalităţile prezente la prima ediţie a Festivalului Caşcavalului şi-au exprimat unanim opinia ca marca de Brăduleţ să devină brand şi să-şi câştige celebritatea pe plan internaţional.
A fost doar începutul, pentru că autorităţile locale şi-au propus ca Festivalul Caşcavalului să devină o tradiţie, care să se perpetueze an de an, asemeni deliciosului produs al cărui meşteşug locuitorii comunei Brăduleţ l-au transformat într-o adevărată artă.
În anul 2012, evenimentul este reînviat în cadrul unui proiect de promovare a potenţialului turistic, tradiţional şi gastronomic al comunei Brăduleţ, cu scopul de a fi perpetuat, astfel încât Festivalul să devină o manifestare anuală.
Festivalul Caşcavalului de Brăduleţ se desfăşoară timp de trei zile consecutiv, în trei sate ale comunei: Galeş, Brădet şi Brăduleţ. În fiecare zi a festivalului, satul care găzduieşte manifestarea îşi promovează propriile valori ce ţin de identitatea culturală locală. Producătorii din zonă au posibilitatea de a-şi expune produsele tradiţionale în cadrul standurilor expoziţionale, în vreme ce vizitatorii şi ceilalţi participanţi la eveniment pot descoperi bunătăţile preparate în gospodăriile sătenilor din Brăduleţ: caşcaval de casă, brânză de burduf, telemea, caşcaval din caş baschiu şi multe altele.
În poienile ce găzduiesc manifestarea, meşterii satului se adună în atelierele meşteşugăreşti special amenajate, în care oferă celor prezenţi la eveniment adevărate demonstraţii de talent şi îndemânare în arta tradiţională specifică zonei. În tot acest timp, Valea Vâlsanului răsună de glasurile artiştilor populari invitaţi la Festival, printre ei nume mari ale folclorului românesc, iar formaţiile de dansuri uimesc asistenţa cu ritmurile frenetice ale frumoaselor jocuri populare. Printre artiştii prezenţi pe scenele din Galeş, Brădet şi Brăduleţ se numără şi formaţiile locale, momentele prezentate de artiştii locului fiind printre cele mai aşteptate de toată suflarea comunei şi de oaspeţii veniţi la Brăduleţ. La sfârşitul zilei, cerul se umple de stele, în cadrul unui alt spectacol, de această dată un spectacol al luminilor, fiecare seară încheindu-se cu un foc de artificii.
Cascavalul de Bradulet - natural si delicios:
Caşcavalul de Brăduleţ se produce astăzi, după reţete străvechi de zeci de ani, transmise cu grijă din generaţie în generaţie, în peste 100 de gospodării din comuna Brăduleţ. Natural şi delicios. Aşa îl descriu toţi cei care, fie şi o singură dată, au gustat din produsul gastronomic care se confundă astăzi cu identitatea şi renumele naţional al zonei.
Caşcavalul de Brăduleţ se numără printre cele 162 de produse tradiţionale propuse de România Comisiei Europene în vederea obţinerii protecţiei mărcilor. Demersul european are ca scop protecţia respectivelor mărci care în acest fel nu mai pot fi fabricate sub această denumire în niciun stat membru UE şi dobândesc, în plus, o consacrare internaţională, cu toate consecinţele de rigoare pentru dezvoltarea producătorilor autohtoni şi atragerea investitorilor sau a turiştilor.
„E poate cel mai bun caşcaval afumat din Carpaţi (şi nu sunt puţine!)."
„Nu e prea sărat, nici nu ustură; suculent şi destul de moale, totuşi ferm; de gust nu mai zic, e superlativ!"
„Se înveleşte prin înmuierea într-o peliculă de ceară de albine, are o splendidă culoare roşie-maronie. Afumarea e îndelungată, cel puţin o săptămână la fum rece de rumeguş şi cetină".
„Gustul de fum şi fineţea texturii dau acestei brânze şanse totale în toată lumea - dacă va fi promoţie!"
Acestea sunt doar câteva dintre aprecierile celor care au gustat caşcavalul pregătit în gospodăriile Brăduleţului şi au împărtăşit opiniile lor în mediul
on-line, pe site-uri dedicate bucatelor culinare sau chiar menţinerii sănătăţii printr-o alimentaţie naturală.
Caracteristic procesului de producţie a caşcavalului este faptul că acesta se desfăşoară în două faze distincte. În prima fază, se produce caşul pentru caşcaval (numit şi caş baschiu), iar în faza a doua se produce caşcavalul propriu-zis.
Reţeta de bază, aşa cum ne-au descris-o producătorii locali, presupune următoarele etape, fiecare având – evident – dichisul şi secretele ei. În laptele de vacă se pune cheag, amestecându-se bine şi lăsându-se la coagulat. Din zerul rezultat se păstrează doar jumătate, care se înfierbântă până la 80 de grade şi se toarnă peste amestecul iniţial. Se lasă la scurs aproximativ 12 ore, rezultând caşul baschiu. Peste caşul baschiu maturat şi tăiat bucăţi se toarnă janţ (apă fierbinte cu sare). Se amestecă, rezultând o pastă peste care iarăşi se mai toarnă janţ şi se aşază în forme. Se lasă 12 ore, se repune în saramură, după care se usucă la ventilaţie şi abia apoi se pune la fum. Cel mai scurt timp pentru producerea unui caşcaval de Brăduleţ este de nouă zile, iar acesta rezistă aproximativ 6 luni.
Definiţia producătorilor din industria alimentară sună după cum urmează: caşcavalul de Brădet face parte din categoria de brânzeturi cu pastă opărită obţinut din lapte integral de vacă prin adăugarea de culturi selecţionate de microorganisme şi coagulare cu cheag, având la baza procesului tehnologic opărirea caşului, afumarea cu răşină din lemn de esenţă tare bio şi maturarea acestuia.
Caşcavalul de Brăduleţ este o adevărată revoluţie a gustului şi, de regulă, se serveşte ca atare, fie sub formă de sandvişuri, în salate sau platouri alături de alte aperitive, fie în diverse preparate culinare: paste, umpluturi, gratinaje etc.
Mestesugul cascavalului oparit - traditie de familie:
Creşterea animalelor a fost şi rămâne ocupaţia de bază a locuitorilor satelor din Brăduleţ, aşa cum şi produsele obţinute din lapte, nelipsite pe mesele sătenilor, au reprezentat din cele mai vechi timpuri hrana principală. Pe mese de lemn rotunde şi joase, aşa cum se întâlneau în mai toate gospodăriile de la ţară, ţăranii aveau aproape la orice masă străchini de lut cu lapte dulce sau acru, alături de o bucată de mămăligă vârtoasă.
Despre producerea caşcavalului opărit, ca unul dintre primii producători este menţionat Ion Nicolae zis Despuş, din cătunul Slămneşti care aparţinea comunei Galeş, care undeva prin preajma anului 1900 aducea acest nou meşteşug în sat şi în împrejurimi. Ca multe alte familii din vremea aceea, şi Despuş avea mulţi copii, 10 la număr, pe care i-a învăţat la rândul lor cum să prepare caşcavalul. Se crede că găleşeanul din Slămneşti ar fi învăţat secretul noului produs de la Corbeni, unde a stat ani buni cu vitele sale. Şi atât de bine a învăţat Despuş meşteşugul producerii caşcavalului, încât devenise foarte căutat de negustorii din Bucureşti, interesaţi să-l comercializeze în Capitală.
De la Despuş a prins meşteşugul caşcavalului, se pare, şi Ion Cerbureanu, zis Bălaşa, sau Nicu Cercel, sătean din Galeşul de Sus, despre care se spune că era un om foarte gospodar. Acesta dezvoltase practic o mică afacere a timpurilor acelora, adunând lapte de la proprietarii de vite din zonă, pe care îl folosea pentru a prepara caşcaval obţinut din caş pus la dospit, apoi fărâmiţat la timpul potrivit, opărit şi modelat cu mâinile pentru a prinde formă. Nicu Cercel vindea apoi caşcavalul cu ajutorul unui târgoveţ din Muşăteşti, produsele sale fiind la fel de căutate ca şi ale predecesorului său, Despuş.
Meşteşugul caşcavalului opărit în casă s-a transmis de atunci din generaţie în generaţie, fiind deja o adevărată tradiţie de familie, prezentă în majoritatea gospodăriilor din zonă.
Vestea despre gustul desăvârşit şi aroma inconfundabilă a caşcavalului produs în satele comunei Brăduleţ au ajuns departe. În 1969, la Salonul Internaţional al Alimentaţiei (SIAL), printre numeroasele produse prezente la standul românesc al expoziţiei s-a numărat şi caşcavalul produs de un sătean din Brădet. Ajuns în faţa standului României, preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, a gustat doar două produse specifice ţării noastre: caşcavalul de la Brădet şi cabernetul de Sâmbureşti. Produsele degustate de preşedintele de Gaulle nu au fost alese însă întâmplător, şeful statului francez fiind informat în prealabil despre cele mai gustoase produse tradiţionale ale fiecărei ţări prezente la expoziţie. Emil Teodorescu, reprezentant al agriculturii argeşene în delegaţia României, povesteşte că preşedintele Franţei a zăbovit destul de mult în faţa produselor noastre tradiţionale, fiind extrem de încântat de gustul caşcavalului. După ce Charles de Gaulle a trecut la standul următor, distribuitorii prezenţi la salonul internaţional s-au arătat interesaţi de încheierea unor contracte cu producătorul român al caşcavalului de la Brădet. A fost, practic, imposibil, întrucât acesta era un simplu ţăran, iar producţia realizată în gospodăria proprie era prea mică.
Anii industrializarii:
În anii '60 ai secolului al XX-lea, tinerii din satele cu tradiţie în creşterea animalelor şi în prepararea produselor specifice au fost recrutaţi pentru a învăţa de la producătorii din Dobrogea şi Bărăgan cum se produce la nivel industrial caşcavalul opărit din caş baschiu. Printre tinerii chemaţi la ucenicie se numărau şi locuitori ai satelor din Brăduleţ şi Galeş, care au lucrat la Smârdioasa (Teleorman), Slobozia (Ialomiţa) şi Călăraşi fie la prepararea caşului baschiu, fie ca opăritori.
O parte dintre ei au revenit ulterior în Argeş, la unitatea de producere a caşcavalului deschisă la Brădet. Alţii, rămaşi la Smârdioasa, au realizat o adevărată istorie a caşcavalului de export produs aici exclusiv de locuitori ai comunei Brăduleţ, muncind în echipe de câte şase – meşter, calfă şi patru opăritori – o altă echipă lucrând la caşul baschiu.
La nivel de producţie industrială, procesul tehnologic are trei etape: închegarea laptelui şi obţinerea caşului baschiu, opărirea şi formarea roţilor şi zvântarea şi maturarea produsului cu parafinare sau creuvacare. Caşcavalul produs de pricepuţii oameni ai comunei Brăduleţ la Smârdioasa ajungea cu vagoanele sau cu vaporul în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii – în Canada, Statele Unite, Grecia, Liban, Siria sau Kuweit.
În 1965, la Brădet, s-a deschis o unitate a ICIL Curtea de Argeş, unde se producea caşcaval mic, cu formă plată. Ulterior însă a fost solicitat caşcavalul cu formă bombată, ce a fost obţinută după ce unul dintre specialiştii satului a modelat caşul opărit în formă de pălărie ciobănească şi l-a pus în saramură rece, rămânând bombat ca o pălărie.
(Informatii preluate de pe portalul de turism:http://www.festivalulcascavaluluidebradulet.ro/)