Hidrografia

Moşia şi satul Aninoasa sunt străbătute de râul Bratia care izvorăşte din munţi şi curge pe direcţia nord-sud, cu debit aproape constant, primind pe dreapta şi stânga mai multe pârâiaşe, care în timpul secetos seacă. Pe această apă, de-a lungul anilor, au fost instalate mori, pive, dârste şi ferăstraie. În anul 1839 albia apei avea 15 stânjeni lăţime, neexistând pod, trecerea se făcea prin apă. La această dată funcţiona o moară cu două roţi, cu zăgaz . 

Prin moşia şi satul Slănic curge pârâul cu acelaşi nume, care izvorăşte din punctul Richiţelele şi curge pe direcţia nord-sud, adunând pe dreapta şi stânga pârâiaşe. Cel mai important este Slănicul Sec, care se varsă în Slănicul Mare, pe partea dreaptă, iar locul de întâlnire se numeşte Între Slănice, cu 2,5 km înainte de a intra în sat. Tot pe dreapta primeşte Valea Turbată, după ce se uneşte cu Valea Voichii, apoi Valea Olarului, după ce se varsă în Valea Moşului. Tot în zona satului, dar pe partea stângă, primeşte apa Văii Ţigăncii. Toate acestea seacă în timpul verii, însă în timpul ploilor abundente sunt vijelioase, producând stricăciuni. 

Defrişarea pădurii în partea de nord-vest, nord, nord-est şi a zăvoiului din sudul satului a făcut ca albia Slănicului şi afluenţilor din sat să se lăţească, provocând stricăciuni unor case şi drumuri. Şi pârâul Slănic, în zona satului, vara seacă şi reapare în zăvoiul, aproape defrişat, din sudul satului. Neavând debit constant, nici instalaţii acţionate de apă, n-au existat decât pentru scurte perioade. La 1839 sunt menţionate în Slănic 14 joagăre, care funcţionau în mod sigur pe apa Slănic, însă la nord de sat, în pădure, unde era debit de apă potrivit. Este consemnat şi „un făcău cu o roată" care era montat pe apă, la sud de sat, în zăvoi, unde apa avea un debit mai mare. Moara a dat denumirea terenului de la sud de sat, către Valea Siliştii, pe partea dreaptă a drumului şi apei, de Faţa Morii . 
Ca şi în Aninoasa nu era pod, trecerea Slănicului făcându-se prin apă. 
Cu acelaşi debit mic, pârâul intră în satul Valea Siliştii, aflat la circa 3 km sud de Slănic, vărsându-se în Bratia, după ce iese din sat. Înainte de vărsare primeşte, pe partea dreaptă, pârâiaşele Valea lui Stroe, Valea Siliştii şi Valea Bărbosul, care pe timpul verii seacă. 
După anul 1960 aproape toate văile din cele trei sate au fost îndiguite, astfel că pericolul inundaţiilor a scăzut mult. Albiile Bratiei şi Slănicului conţin mari cantităţi de nisip, pietriş şi pietre, din care locuitorii scot cantităţile necesare construcţiilor gospodăreşti.