Folclorul

Cântecul şi jocul

Referitor la distracţia locuitorilor, învăţătorul Dragomir Hera din Slănic menţionează: „Petrecerile se fac la cârciumă, Duminica şi sărbătoarea, cu lăutari. Aci se face horă de flăcăi şi fete şi se joacă: hora, sârba, brâul, jianul, ungureasca, mânioasa, tărăşelul, hora nunţii, perniţa, zoralia, lozeasca şi drumul dracului". 

Privitor la aspectul fetelor, consemnează: „Parte din fete se împudrează. Aceasta nu convine băeţilor cari, când văd că e hora mai mare şi mai frumoasă, le strigă: 

1. Albă eşti, frumoasă eşti, 
Dar tot o să-mbătrâneşti!
2. Cine-a lăsat sulimanu
Să moară până la anu,
Că fetele sunt măreţe
De când se spoiesc pe feţe!
3. Îmi plăceai mai eri la sapă,
Dar acum te las la dracu,
C-ai devenit o paiaţă
De când dai cu roş pe faţă!". 

Când jocul era în toi, lăutarul cânta: 

Cine te-a făcut pe tine 
Tudoriţo, nene (se repetă), 
Aşa-naltă şi subţire
Şi la trup făcută bine
Şi potrivită din toate -
La iubire cu dreptate?
Ochii tăi cuţite n-au, 
Mă mir cu mine ce au?
Ochii tăi arme nu au, 
Mă mir junghiuri cu ce-mi dau?
sau:
Nevestică ca a mea
Nu e-n sat la nimenea,
Când îi pomeneşti de furcă
Ia zăblăul şi se culcă,
Şi se-nveleşte cu sacu
Şi doarme pân-o ia dracu!
Când îi pomeneşti de-argea, 
Parcă intră dracu-n ea. 
Puse oala să se lea, 
Dar crescu iarba sub ea; 
O jurată de purcea
Mi-şi dete cu tuflu-n ea
Şi stinse focu cu ea. 

Înţepături se auzeau şi la adresa băieţilor: 
De mi-ar da barba de brâu
Şi-aş rămâne fără nas, 
De dragoste nu mă las!
Când mi-o suna scândura, 
Popa cu cădelniţa, 
Când o zice: „alilui", 
Lăsaţi-l c-a răposat
De dragoste-ndestulat; 
Să-i vindem izmenili, 
Să-i plătim pomenili, 
Să-i vindem şi brăcinaru,
Să-i plătim şi sărindaru 

Învăţătorul Victor Moisescu, în anul 1941, afirma în lucrarea sa: „Cântecul popular este nelipsit în gura tineretului […]. Nu-l scrie nimeni, dar toţi îl au". /Păcat că învăţătorii s-au mulţumit cu această constatare şi nu l-au pus pe hârtie! /