Istoricul localităţii
Cele mai vechi sate din comună, atestate documentar, sunt Vultureşti şi Bârzeşti, a căror vechime se apropie de cinci veacuri.
Prima atestare documentară datează din 23 iulie 1512, hrisovul semnat de domnitorul Neagoe Basarab prin care întăreşte Mănăstirii Cotlomuz satele sale hotărnicite de boieri. Printre martori apar menţionaţi Repede şi Razor din Vîltureşti, iar în delimitarea satului Hârtieşti se arată: ... la frasinul cel mare se desparte hotarul cu Bătieştii. În hrisovul din 1531, al lui Vlad Întunecatul, prin care acesta întăreşte Mănăstirii Cotlomuz mai multe sate, apare , de asemenea, menţionat satul Vultureşti „... şi la Hârtieşti, hotarnic Ştefan. Martori ..... Răpede, Razo şi Mihail din Vîltureşti, Serb din Voroveni...". Interesantă este grafia denumirii satului „Vîltureşti", ceea ce ne poate face să credem că aceasta derivă de la „vâltoare" cu metamorfoza „Vîltureşti, Vultureşti".
În privinţa întemeierii şi denumirii comunei Vultureşti există mai multe legende, majoritatea transmise oral. Una dintre acestea explică că denumirea provine de la „vulturi", păsări care într-o iarnă geroasă s-ar fi adăpostit în pădurile seculare de fag şi stejar de pe dealurile Mâzgănii.
Fiind sat de moşneni (oameni liberi), satul Vultureşti nu a aparţinut nici boierilor, nici vreunei mănăstiri, motiv pentru care nu este menţionat în prea multe documente.
Satul Bârzeşti apare atesta docomentar, prima data, într-un hrisov din 7 iulie 1536, prin care Radu Paisie
Voievod, domn al Ţării Româneşti, întăreşte lui RadomirVornicul şi fiului său Drăghici ocine în Bârzeşti şi altele, iar într-un document din anul 1542 se regăsesc menţionate şi primele informaţii demografice.
Prima menţiune documentară în care apare numele de Huluba, se pare că datează din jurul anului 1709, într-un act de hotărnicie a moşiei Davideşti, când se aminteşte de apa Hulubei.
În legătură cu organizarea administrativ-teritorială, trebuie amintit că, documente cum ar fi Catagrafiile din anii 1810, 1814 şi 1838 evidenţiază existenţa unui număr de trei sate : Vultureştii de Sus, Vultureştii de Jos şi Bătieştii, organizare care s-a menţinut până în anul 1860, când prin reforma domnitorului Al. I. Cuza s-a format comuna Vultureşti, având în componenţă cele trei sate mai sus menţionate. Ulterior, prin reforma administrativă din 1950, comuna Vultureşti a primit satele Bârzeşti şi Huluba. Ultima reformă administrativ-teritorială din anul 1968 a însemnat desfiinţarea comunei Vultureşti şi alipirea acesteia de comuna Hârtieşti, deoarece aceasta era colectivizată. Comuna Vultureşti a fost reînfiinţată la data de 1 noiembrie 2003 ca urmare a unui referendum.
Renumele localităţii este legat de existenţa Centrului Experimental de Pictură Vultureşti. Începând cu anul 1965 şi până în anul 1990, la Vultureşti şi-a desfăşurat activitatea, pe lângă Şcoala Nr. 1 Vultureşti, Centrului Experimental de Pictură Vultureşti. Iniţial, au funcţionat cinci cercuri: pictură, franceză, engleză, instructor-animator şi laborant pictură. Prin remarcabila activitate a învăţătorului Ion N. Mărgescu s-a depus mult suflet în descoperirea şi cultivarea talentului artistic în rândul copiilor. Expoziţiile de pictură naivă ale copiilor de la Vultureşti s-au bucurat de recunoaştere pe plan naţional şi internaţional. Actualmente se desfăşoară un proiect de reînfiinţare a Centrului Experimental de Pictură Vultureşti.
Numele comunei se leagă şi de exploataţiile aurifere din Poiana Târgului. În nisipurile aluvionare ale pârâului Măzgana s-a găsit aur. Astfel, în 1980, în Poiana Târgului s-a înfiinţat o unitate de cercetare şi producţie, cunoscută ca „ Mina Mâzgana", condusă de inginerul-chimist Gheorghe I. Ştefan. Deoarece, conţinutul în aur al acestor sedimente era relativ mic, experimentul nu s-a dovedit a fi rentabil din punct de vedere economic, motiv pentru care , în anul 1989, unitatea a fost desfiinţată.
Viaţa locuitorilor comunei Vultureşti se desfăşoară în strânsă interdependenţă cu mediul natural existent în acest areal geografic. Ocupaţiile de bază ale locuitorilor sunt creşterea animalelor (în special cornute mari), cultura plantelor de câmp şi nu în ultimul rând pomicultura. Se practică totodată meşteşugăritul - există câteva mici ateliere de tâmplărie şi de asemenea, apicultura.
Foarte importante pentru localnici sunt zilele comunităţii care se ţin în data de 6 august, care coincide cu sărbatoarea Schimbarea la Faţă sau Pobrejănul .
Viaţa culturală este concentrată în jurul bisericilor şi a căminelor culturale, dar, din păcate, interesul pentru păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor populare a scăzut în ultimii ani. Se păstrează tradiţiile de Crăciun (colindatul, pluguşorul, florile dalbe, capra) şi cele de Paşte. Ocazional, cu prilejul unor sărbători se organizeză manifestări cultural-artistice, unde prin intermediul unor grupuri folclorice sunt prezentate căntece şi dansuri populare, însă implicarea şcolii şi mai ales a bisericii, în astfel de manifestări, este redusă.
De asemenea, s-a pierdut interesul în ceea ce priveşte conservarea patromoniului arhitectural muscelean.
Deşi, pe teritoriul comunei există încă case tradiţionale cu prispă şi gîrlici, învelite cu şindrilă, starea acestora este precară. Conform datelor Ministerului Culturii şi Cultelor, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice în lista monumentelor istorice ale judeţului Argeş pe 2004, comuna Vultureşti figurează doar cu un singur monument istoric - Casa Moise Popescu.
Una dintre tradiţiile care s-au păstrat este focul lui Sumedru, din ziua de Sfântul Dumitru, când oamenii se adună în jurul unui foc şi oferă diverse produse. În trecut, acesta era momentul când păstorii se reîntorceau din munte şi tradiţia era ca acestia să fie astfel păziţi de eventuale primejdii.
Vultureştiul se remarcă pe plan naţional şi internaţional printr-o serie de personalităţi care au văzut lumina zilei şi au copilărit pe malul Argeşelului. Vatra de obârşie a fost evocată în amintirile lor cu nostalgie, ori de câte ori a fost posibil aceştia s-au reîntors în satul copilăriei. Printre personalităţile născute în Vultureşti amintim: Ion Mărgescu - medic, a construit şi donat statului Spitalul Cămin din localitate, Mihail Diaconescu - scriitor, Dumitru I. Oancea - chimist, Gheorghe D. Albulescu - prim procuror al parchetului Cîmpulung, Dumitru Logel - inspector şcolar al Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş, Ion Popescu Argeşel - profesor şi geograf, Ion N. Mărgescu - învăţător, coordonatorul Centrului Experimental de Pictură Vultureşti, şi alţii.