Date Istorice

Conform descoperirii arheologice din punctul "Măilătoaia", situat pe "Malul lui Cocoş" din satul Voineşti, confirma istoria Comunei Lereşti din perioada daco-romană, mai exact la începutul sec.al II-lea d.H.

Cercetările arheologice sugereaza ipoteza că la Voineşti, în punctul Măilătoaia de pe Malul lui Cocoş se găsea "un castru de pământ", unde s-au descoperit fragmente ceramice, toarte de amfore, fragmente de apeduct, cuie, ş.a., depozitate la muzeul Şcolii din Voineşti. Cele mai valoroase obiecte descoperite la Voineşti sunt două ştampile tegulare, care sunt datate cronologic la începutul secolului al II-lea e.n. 
Primul document care atestă numele de Lereşti este actul emis de Mircea cel Bătrân la 1414, prin care se "întăreşte" lui Ion, Burcea si Călian satul Braniştea Urăsei, ocină la Vadul Şercaei şi "o stâna în muntele Lereşti", scutite de dări şi de slujbe. De la acest munte îşi trage şi localitatea numele de Lereşti. Istoria comunei începe să se reliefeze mai clar si să prindă contururi în secolul al XV-lea. 
În anul 1963, în urma unor campanii de săpături arheologice, au fost scoase la lumină o biserică necunoscută, construita după anul 1470, 101 morminte datând din a doua jumatate a secolului al XV-lea si până în a doua jumatate a secolului al XVII-lea, ceramică, monede variate şi toate din argint, o monedă românească emisă de voievodul Basarab al II-lea (1442 – 1443) unicat în numismatica Ţării Româneşti. 
În unele documente de la sfârşitul sec. al XVI-lea găsim stiri referitoare la satul Voineşti. 

Tribunalul judeţean Muscel prin sentinţa nr.79 din 25 iulie 1834 recunoaşte că toată moşia Lereşti şi cu 12 munţi s-au stăpânit din "vremuri imemorabile" de trei neamuri de seamă şi anume: Lereşti, Băneşti şi Stâlpeni.