SERVICIUL DE INTERVENŢIE ÎN SITUAŢII DE ABUZ,  NEGLIJARE, TRAFIC, MIGRAŢIE, REPATRIERI ŞI TELEFONUL COPILULUI

 

Domeniul de competenţă:

Activitatea din cadrul serviciului este definită pe următoarele direcții principale:

  • Preia, verifică şi soluţionează sesizările adresate la Telefonul Copilului, la telefonul obişnuit al D.G.A.S.P.C. Argeş şi în scris, precum şi autosesizările privitoare la situaţiile de abuz, neglijare, trafic şi exploatare a copilului şi de violenţă domestică;

  • Deserveşte Telefonul Copilului, serviciu telefonic de tip permanent, care primeşte semnalările telefonice cu privire la situaţiile de abuz, neglijare, trafic şi exploatare a copilului şi de violenţă domestică, asigură consilierea telefonică în aceste situaţii şi intervine prompt în cazurile urgente prin intermediul echipei mobile;

  • Realizează evaluarea nevoilor imediate ale copilului şi a potenţialului de risc privind expunerea acestuia la abuz, neglijare, trafic sau exploatare, asigură clientului asistenţă şi consiliere pentru depăşirea situaţiilor de criză şi soluţionare adecvată a cazurilor expuse sau semnalate de aceştia.

Telefonul Copilului este un serviciu pentru protecţia copilului, a cărui misiune este să primească semnalările cu privire la situaţiile de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, să asigure consilierea telefonică în aceste situaţii şi să intervină prompt în cazurile urgente prin intermediul echipei mobile.

Situațiile de urgență care trebuie semnalate imediat la Telefonul Copilului:

Viața copilului este în pericol

Copilul este grav rănit

Copilul a suferit un abuz sexual

Copilul sub vârsta de 8 ani este lăsat singur în casă

Copilul solicită de urgență ajutorul

Copilul refuză să meargă acasă

Copilul este grav neglijat

      Copilul este implicat in munci intolerabile

 

 

Forme de violenţă asupra copilului:

Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de către părinţi sau de orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere ori în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea, moralitatea.  În funcţie de caracteristicile şi de gravitatea faptei, violenţa asupra copilului antrenează răspunderea civilă, disciplinară sau penală a făptuitorului/ agresorului.

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.

Abuzul fizic constã în vãtãmarea corporalã a copilului în cadrul interacţiunii, singulară sau repetată, cu o persoană aflată în poziţie de rãspundere, putere ori în relaţie de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă copilului în prezent sau în viitor.

Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale şi nonverbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi  alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.

Abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil sau a unui adolescent minor dependent şi imatur din punctul de vedere al dezvoltării psihosexuale în activităţi sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa psihosexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie ori care transgresează tabuurile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.

Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Prin trafic de persoane se înţelege recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Prin exploatarea unei persoane se înţelege: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate; ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală; prelevarea de organe; efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Categorii de beneficiari

  • copiii victime ale abuzului, neglijării, traficului sau exploatării;

  • membrii familiei acestor copii, inclusiv ai familiei lărgite;

  • părintele protector/ reprezentantul legal al copilului/ persoana de îngrijire;

  • părintele care foloseşte metode şi practici abuzive de disciplinare şi educare a copilului.

 

Semnalarea/sesizarea unei situaţii de violenţă asupra copilului

Cine face semnalarea?

Semnalarea suspiciunii sau a situaţiei de violenţă poate fi făcută de către copilul victimă sau de orice persoană care intră în contact cu acesta, în mediul familial, comunitar sau profesional.

Această persoană poate fi:

  • un părinte sau un alt membru al familiei/ o rudă/un vecin sau un cunoscut al familiei/ un martor;

  • profesionişti de diferite specialităţi: personal medico-sanitar (medicul de familie, pediatrul, asistentul medical comunitar etc.), psihologi, psihoterapeuţi, cadre didactice (educatorii din creşe, grădiniţe, învăţătorii din ciclul primar, profesorii din şcoli, licee, şcoli profesionale etc), poliţişti, jandarmi, personal din diverse instituţii specializate (servicii rezidenţiale pentru copii, centre de reeducare şi penitenciare pentru minori şi tineri), asistenţi sociali sau persoane cu atribuţii în asistenţa socială, preoţi, reprezentanţi mass-media etc.

Ce semnalează ?

  • Toate suspiciunile sau situaţiile de abuz şi/sau neglijare asupra copilului trebuie să facă obiectul unei semnalări la DGASPC. Exploatarea şi traficul sunt, în esenţă, forme de abuz asupra copilului şi intră în categoria cazurilor care trebuie semnalate.

  • În cazul în care există o îndoială cu privire la veridicitatea faptelor de violenţă şi, respectiv, la oportunitatea semnalării lor către autorităţi, acest obstacol poate fi depăşit prin comunicarea cu profesioniştii care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului.

  • Orice prezumţie de pericol pentru copil trebuie să declanşeze un proces de semnalare către autorităţile abilitate (DGASPC, poliţie), chiar dacă acesta nu se va confirmă.

Unde se face semnalarea ?

  • Semnalarea se face la DGASPC-ul de la domiciliul sau reşedinţa copilului pentru care există suspiciunea sau care este victimă a unei forme de violenţă. În fiecare sector al Municipiului București și în fiecare județ există o astfel de instituție, ce are în atribuțiile sale verificarea sesizărilor privind situații de abuz și/sau neglijare ori situații de risc în care se găsesc copiii cu domiciliul sau reședința în sectorul/județul respectiv și acordarea suportului corespunzător copilului și familiei, după caz.

Cum se face semnalarea ?

La nivelul D.G.A.S.P.C. Argeș semnalarea unei situaţii de violenţă asupra copilului se poate face:

  • direct – cazul în care persoana care semnalează, inclusiv copilul victimă, se prezintă la sediul DGASPC Argeș, din mun. Pitești, Calea Drăgășani, nr.8, jud. Argeș;

  • în scris – persoana care semnalează, formulează o sesizare scrisă a situaţiei presupuse sau existente de violenţă asupra copilului, pe care o poate transmite:

    • prin poştă - la adresa DGASPC Argeș, mun. Pitești, Calea Drăgășani, nr.8, jud. Argeș

    • prin fax la nr. 0248 – 271.220

    • prin e-mail la adresa dgpdcarges@yahoo.com

  • telefonic
    • la 0248- 271.131 - telefonul obişnuit al DGASPC Argeș,

    • la 0248/983 - Telefonul Copilului pentru semnalarea situaţiilor de urgenţă de la nivelul D.G.A.S.P.C. Argeș, apelabil permanent.

Profesioniştii din cadrul DGASPC se pot autosesiza atunci când aceştia întâlnesc situaţii care relevă sau ridică suspiciunea unui act de violenţă asupra copilului, caz în care trebuie să iniţieze procedurile utilizate în mod obişnuit în astfel de situaţii.

Este important ca persoana care face sesizarea să ofere toate informaţiile relevante pe care le cunoaşte cu privire la situaţia de violenţă asupra copilului pe care o semnalează.

Atunci când semnalarea este anonimă, această situaţie nu se constituie într-un motiv de refuz al înregistrării semnalării ori al verificării situaţiei semnalate, cu condiţia ca sesizarea să cuprindă suficiente elemente de identificare a copilului victimă a violenţei (cel puţin numele şi adresa la care poate fi găsit), în lipsa acestor informaţii intervenţia DGASPC fiind imposibil de realizat.

 

Baza legislativă:

  • Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare;

  • H.G. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state;

  • Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

  • H.G. nr. 75/2015 privind reglementarea prestării de către copii de activități remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling;

  • H.G. nr. 1443/2004 privind metodologia de repatriere a copiilor români neinsoțiți și asigurarea măsurilor de protecție specială în favoarea acestora;

  • Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, cu modificarile şi completările ulterioare;

  • H.G. nr.867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii;

  • Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului.

 

Date de contact:

Adresa: mun. Piteşti,  Calea Drăgăşani nr. 8, jud Argeş

Telefon: 0248 – 271131, int. 40;  Fax. 0248 – 271220

E-mail: dgpdcarges@yahoo.com

TELEFONUL COPILULUI: 0248 – 983;

ŞEF SERVICIU: Andreea TEODORESCU.

 

Program de lucru cu publicul:

La sediul instituţiei:

Luni – Joi: 8 00 – 16 30;

Vineri: 8 00 – 14 00.

La Telefonul Copilului (0248 – 983) – pentru sesizările telefonice: program permanent.