Date Geografice

Relieful

În sudul depresiunii intracolinare începe platforma piemontană (gruiurile Argeşului) din cadrul căreia face parte şi teritoriul comunei Dîrmăneşti. Teritoriul comunei se întinde pe două din gruiurile platfomei: pe gruiul Mărăcinilor (între Vâlsan şi râul Doamnei) şi pe gruiul Piscanilor (între râul Doamnei şi râul Bratia) de asemenea pe valea principală care le desparte – valea râului Doamnei.

Fiecare dintre cele două gruiuri amintite cuprinde câte o culme centrală cu spinarea netedă atacată puternic de eroziunea teritorială pornită din văile ce le încadrează în cadrul teritoriului comunei, din valea râului Doamnei.

Ca forme de relief în cadrul perimetrului se disting: platouri, culmi, terase, versanţi şi vai cu lunci.

Platourile se întâlnesc pe ambele părţi ale vaii râului Doamnei, în cadrul teritoriului comunei, mai apropiate de firul văii, pe partea stângă a acesteia şi mai depărtate pe dreapta, acest fapt punând în evidenţă direcţia de evoluţie laterală a văii râului amintit.

Platourile, în general, ocupă suprafeţe reduse şi sunt foarte fragmentate de numeroasele formaţiuni torenţiale. De asemenea, pe alocuri, în zona marginală sunt afectate de procese erozionale, aspectul usor bombat pe alocuri fiind o dovadă a gradului avansat de evoluţie a piemontului.

În bună parte, platourile sunt despădurite şi unica folosinţă a lor este ca păşune. Platoul, pe partea stângă a văii se prezintă discontinuu, scade in altitudine de la nord catre sud (de la 546 m la 500 m) si se ingustează luând aspectul unor culmi (porţiunea terminală a gruiului Piscanilor). Pe partea dreaptă a văii, platoul este de asemenea foarte fragmentat de formaţiunile teritoriale, scade în altitudine de la nord catre sud (534 m N – 518 m S) şi pe alocuri ia aspectul unor culmi. Trecerea intre fragmentele de plafon se realizează prin înşeuari. Ca forme de microrelief, pe platouri se intâlnesc mici cuvete în care se strânge apa din precipitaţii, cele mai multe de origine atropica.

Culmile care înlocuiesc platoul sunt rezultatele inantării regresive a eroziunii. Acesta a ingustat treptat platourile care au devenit culmi bombate sau ascuţite, cu inseuari, cu ramificatii ce coboara prin loturi de deal pînă în văile ce le-au fragmentat. Folosinta actuala a acestora este ca păşune.

Terasele sunt in numar de patru, pe dreapta vaii Doamnei si trei pe stânga vaii. În aspectul teraselor se constată mari deosebiri între cele de pe dreapta şi cele de pe stânga vaii. Pe partea stânga, cele trei terase se prezintă sub forma a trei fragmente, unul în sectorul nordic al comnei reprezentând tersa a treia şi celelalte două în sectorul sudic reprezentand terasa a doua si prima.

Mai dezvoltata si mai bine pusă în evidenţă este prima terasa întâlnită în sectorul satului Piscani, satul fiind aşezat pe această terasă. Terasa a doua este relativ îngustă şi o întâlnim tot în sectorul Piscani, urmărind de la nord la sud, pe stânga această localitate. Un fragment din acesta terasa mai este întâlnit în limita nordica a satului Negreni. Terasa a treia o întâlnim sub forma unui fragment (singuratic) bine individualizat în partea superioară a versantului din dreptul satului Dârmăneşti şi are aspectul unei terase de alunecare. 

Luncile acestor râuri prezintă lăţimi însemnate astfel: in sectorul nordic, râul Doamnei are o lăţime de cca. 1700m si se îngustează în zona satului Piscani, ajungând până la 700m, pentru ca apoi să se lăţească din nou, depăşind 2 km, dar contopindu-se cu lunca râului Târgului în sectorul de sud al perimetrului.