Mănăstirea Slănic

Povestea Mănăstirii Slănic este asemănătoare celorlalte aşezări monahale din creştinismul românesc.Tradiţia sugerează că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi primul ctitor al lăcaşului. Alte izvoare istorice spun că mănăstirea ar fi fost  ctitorită de Neagoe Basarab şi de o rudă a sa, Lalu. Prima atestare documentară este din 16 mai 1679 când printr-un act oficial popa Nica donează şi închină Mănăstirii Aninoasa, biserica din Slănicul de Jos. În anul 1805 schitul se desfiinţează, dar în anul 1922 se reia construcţia unei biserici. În câţiva ani biserica este construită, iar în 19 octombrie 1930 are loc sfinţirea acesteia.

Unul dintre punctele de atracţie ale lăcaşului îl reprezintă muzeul amenajat în vechiul corp de chilii. Aici sunt Biblii mucenicite prin foc, icoane scăpate din incendii, cruci salvate miraculos, cărţi, fotografii, anafură şi mir din Ţară Sfântă.

Aşezarea monahală este numită "Taborul Argeşului", şi cuprinde trei biserici: una cu hramul "Schimbarea la Faţă", alta cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" şi a treia construită în cinstea Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.

Situată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Slănic este înconjurată de linişte şi oferă credincioşilor care ajung aici în pelerinaj posibilitatea unei regăsiri spirituale şi un minunat loc de rugăciune.