Biserica Domnească

Biserica Domnească, începută ca și construcție în vremea lui  Basarab I  și terminată în anul 1352, în vremea lui Nicolae Alexandru, este unul din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale, fiind cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească. Picturile murale păstrate, în mare parte, până în zilele noastre, au fost realizate în vremea lui Vlaicu Vodă.

Arhitectura bisericii este de tip bizantin, planul bisericii aparține tipului "cruce greacă înscrisă", varianta constantinopolitană, încheiată cu trei abside la răsărit.

Naosul, încăperea principală, și reprezentativă pentru biserică, cuprinde în mijloc 4 stâlpi dispuși în plan pe o formă pătrată. Astfel, interiorul este împărțit în 3 compartimente lungi, prelungite spre răsărit cu câte o absidă.

Mormântul princiar din Biserica Domnească a fost descoperit în 1920 în naosul bisericii  și conținea resturile umane ale unui personaj domnesc. Asupra acestei descoperiri au fost avansate mai multe ipoteze, personajul domnesc putând fi Basarab I, Vladislav Vlaicu sau Radu I. Piatra de mormânt, nasturii și paftaua  se găsesc  acum în colecțiile Muzeului Național de Istorie  a României  din București.

Biserica mai conține și alte morminte domnești, picturi  de o rară frumusețe și este inclusă în noua listă a monumentelor istorice și în Lista Indicativă UNESCO. Este un monument istoric de o valoare inestimabilă și o carte de vizită pentru Municipiul Curtea de Argeș  și pentru județul Argeș, de asemenea.