Tradiţii şi obiceiuri speciale de Crăciun şi Anul Nou în județul Argeș 

 

"Veșnicia s-a născut la sat'' a spus Lucian Blaga. Aceasta afirmație este dovedită de tenacitatea cu care locuitorii din satele argeșene și-au păstrat peste veacuri tradiția strămoșească moștenită de la părinții și bunicii lor.
Colindul
Obiceiurile de iarnă se respectă în tot județul Argeș cu sfințenie. Cetele de colindători cutreieră ulițele satelor și gospodăriile țărănești, făcând tradiționalele urări.
Colindătorii se adună în cete bine rânduite. Fiecare grup își alege un conducător numit de obicei vătaf sau jude. Odată intrați în curtea casei, conducătorii își deapănă repertoriul înaintea membrilor casei adunaţi în prag. Farmecul  melodiilor și textelor poetice ale colindelor este inegalabil. Tinerei generații îi revine sacrul rol de a duce mai departe acest inegalabil tezaur popular. Aceasta se realizează și în cadrul  școlii, prin serbări și diferite activități prin care se pun în valoare diferite aspecte ale artei populare.
Pluguşorul
Urare tradițională la români în preajma Anului Nou, Plugușorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit treptat de unul mai mic, mai ușor de purtat sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul plugușorului și-a pierdut astăzi caracterul de incantație magică.
Capra
Acest obicei ține de regulă de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal.
Capra se alcătuiește dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră care se învelește cu hârtie roșie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată și încrețită în forma părului. În loc de aceasta se poate lipi și o piele subțire cu păr pe ea. În dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, albe cu pete negre peste care se lipește hârtia neagră cu încrețituri sau pielea cu păr. În loc de urechi, capra are două găvane de lingură. Pe ceafă are două cornițe frumos împodobite cu hârtie colorată, pe care se află înșirate șiraguri de mărgele. În dosul coarnelor se află o oglindă care răsfrânge foarte mândru lumina de pe la casele unde intră capra noaptea. În cele două fălci de sus ale capului se pune falca de jos, care se mișcă în jurul unui cui care nu se vede. Această falcă este îmbrăcată la fel ca și capul. Sub falcă este o gaură în care se pune un băț lung de un cot, de care se ține capra. De partea de dinaintea fălcii de jos este atârnat un clopoțel, iar de partea de dinapoi este legată o sârmă. Dacă această sârmă se lasă slobodă, partea de dinaintea fălcii de jos atârnă și astfel gura caprei se deschide. Masca este însoțită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiții lăutari ce acompaniază dansul caprei. Mult atenuat în formă de citadină actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului și a coregrafiei.
Sorcova
Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț  în jurul căruia s-au împletit flori din hârtie colorată. Numele de sorcovă provine de la cuvântul bulgar surov-verde, fraged - aluzie la ramura abia îmbobocită. Înclinată de mai multe ori în direcția unei persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat.
Steaua
De Crăciun și până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlnește la toate popoarele creștine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit nașterea lui Iisus și i-a călăuzit pe cei trei magi.
Micul cor al stelarilor cântă versuri religioase despre nașterea lui Iisus. Aceste tradiții și obiceiuri sunt duse mai departe de generația tânără  de copiii îndeosebi păstrând cu sfințenie autenticitatea locuitorilor acestor meleaguri.  

(Sursă: www.scoalaargeseana.ro).