Drăgaica - sărbătoarea populară a începerii coacerii grâului
Sânzienele sau Drăgaica, de fapt, Sfântul Ioan de vară, reprezintă sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare proroc, botezătorul Mântuitorului Hristos.
Sărbătoarea este plasată calendaristic aproape de solstițiul de vară. Folcloriștii asociază obiceiurile calendaristice acestei sărbători cu cele legate de cultul zeițelor Ceres și Diana, apărătoarele holdelor în antichitate.
Obiceiul, cunoscut sub numele de Drăgaica, este foarte vechi, fiind consemnat de Dimitrie Cantemir. În unele locuri, în zorii zilei, tinerii sau copiii aprindeau torțe sau focuri peste care săreau, purtând pe cap cununi albe de flori de sânziene.
Conform tradiției, în această zi de sărbătoare, fete îmbrăcate în costum popular merg în lanul de grâu, dansează și își aleg o mireasă, pe care o împodobesc cu rochie albă și voal. Fac cununi de grâu și le poartă pe cap, apoi colindă din casă în casă. Odată constituit, alaiul Drăgaicei pornește prin sat și pe ogoare. La popasuri, în special la răscruci, fetele se așează în cerc, cântând și executând un dans săltat ale cărui mișcări desenează o cruce.
Se spune că Drăgaica face ca fructele să se coacă mai repede, ferindu-le de stricăciuni și putrezire.
În trecut, obiceiul Drăgaicei avea semnificație războinică, asociată cu credințe punitive. În zona de șes a Argeșului, fetele mascate în bărbați, cu coase pe umeri și coroane de spice verzi de grâu pe cap, se plimbau pe ulițele satului și pe ogoare, purtând în mâini marame de care se țineau în timpul jocului. În fruntea lor, se afla cea care purta steagul îmbodobit cu flori, spice și usturoi, ca la călușari.
Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.
Află povestea Sânzienelor în filmul realizat de Muzeul Golești: https://youtu.be/I0mUIpnSLWg .