Mărţişorul era considerat o amuletă menită să-l protejeze pe purtătorul său de forţele potrivnice, atunci când se schimba anotimpul, la începutul primăverii. În prima atestare documentară a mărţișorului pe teritoriul României, într-o lucrare a vornicului Iordache Golescu, este surprinsă această dublă ipostază - de celebrare a primăverii și de amuletă: „Mărţișor este și luna martie, dar se zice și la o aţă împletită cu un fir alb și cu altul roșu, ce-l leagă la gât, la mâinile copiilor în luna lui martie, spre pază, spre depărtare de orice boală, de dăochiat...". 

În mod tradițional, mărțișorul era o ață de culoare roșie sau confecționată prin împletirea unui fir roșu cu alb, care se purta la mână ca semn al venirii primăverii, simbolizând lupta vieții cu moartea, a primăverii cu iarna.  

Era datina ca părinții să lege copiilor lor, la 1 martie, câte o monedă de argint ori de aur, la gât sau la mână, ca să aibă noroc și să fie sănătoși. Mărțișorul era purtat timp de 12 zile, simbolizând lunile anului, după care se punea fie pe ramura unui pom tânăr, fie pe ramura înflorită a porumbarului sau păducelului, pentru ca băiatul sau fetița să crească în sănătate și frumusețe, precum florile acestora.  

Bănuțul de aur sau de argint însemna îmbelșugarea, firul împletit în alb cu roșu - fața albă cum e crinul și rumenă ca roza, iar agățarea pe ramura unui pom constituia o salutare poetică adresată primăverii. 

În evoluția sa, obiceiul a cunoscut unele schimbări. Astăzi, mărțișorul poate fi dăruit sau primit de oricine. Nu se mai poartă la gât sau la mână, ci pe piept, în stânga, mai mult de către fete și femei. În locul monedei se pun mici obiecte, reprezentând mărgele colorate, ceramică, flori sau diverse accesorii gravate, pictate ori lucrate manual din diferite materiale și țesături. 

Mărțișorul rămâne o punte între trecut și prezent, o tradiție vie cu o semnificație profundă, care aduce în fiecare an bucurie, optimism și sentimentul unui nou început. 

Vă dorim o primăvară minunată!