Prezentare Bradulet

Teritoriul comunei Bradulet este amplasat preponderent în spatiul Subcarpatilor argeseni la contactul cu structurile de tip carpatic beneficiind de "adapostul" Carpatilor Meridionali în nordul judetului Arges. 

Satul Bradulet s-a numit in Evul Mediu Bratienii de Sus, topic care consta dintr-un nume propriu-zis, "Bratieni", si un determinativ, "de Sus", cu rol de a fixa situatia topografica. 

Nevoia de a recurge la determinative apare in Evul Mediu, cand se modifica raporturile de proprietate, satul divizandu-se in doua parti, ambele pastrand vechea denumire. 

Pentru deosebirea celor doua comunitati s-a adaugat la fiecare un determinativ geografic, rezultand satele Bratienii de Sus si Bratienii de Jos. 

Dupa asezarea pe domeniile manastiresti a grupurilor venite din Ardeal, oiconimul Bratieni de Jos tinde sa fie inlocuit cu Galesu, toponim impus in noii sositi, care aminteste locul lor de provenienta .

Satele comunei Bradulet: Bradulet, Galesu, Alunisu, Piatra, Ungureni, Cosaci, Slamnesti, Uleni.

Bradet

Primul toponim atestat documentar pe teritoriul actualei comune Bradulet este Bradetu .Documentul care il mentioneaza a fost emis de voievodul Tarii Romanesti , Radu cel Mare, in cancelaria sa de la Targoviste, la 14 mai 1506. Actul intareste preotului Aldea, fiilor si nepotilor sai proprietatile din Crastinesti. Saratul din Jos, Topile, Valea Fântânele si muntele Prislop. In acest context este atestat un schimb de pamant intre aceasta familie si calugarii manastirii din Bradetu. Calugarii au oferit lui Iuga si lui Maican un loc de casa in schimbul unei suprafete de pamant. Asadar, documentul sugereaza ca la inceputul secolului al XVI-lea, in afara manastirii exista o familie care avea proprietati in zona . Daca locul de casa primit de la calugari a fost sau nu pe teritoriul actualului sat Bradetu este greu de precizat, cu atat mai mult cu cat proprietatile manastirii erau extinse, depasind perimetrul Vaii Valsanului. 

Bradulet

Satul Bradulet, satul care da numele comunei s-a numit in Evul Mediu Bratienii de Sus, topic care consta dintr-un nume propriu-zis, „Bratieni", si un determinativ, „de Sus", cu rol de a fixa situatia topografica si a face deosebirea de Bratienii de Jos (astazi Gales). Abia dupa asezarea pe domeniile manastiresti a grupurilor venite din Ardeal si renuntarea treptata la numele Bratieni de Jos satul va ramane la denumirea de Bratieni.

In documentele secolului al XIX-lea apare frecvent numele Bratieni care va fi folosit pana la jumatatea secolului urmator, cand, datorita activitatii unui grup de comunisti care au dorit sa stearga din memoria colectiva numele istoric al familiei Bratienilor, comuna isi ia numele de Bradulet. 
Traditia orala leaga totusi numele localitatii nu de familia ce stapanea pamanturi in zona, ci de la taranii care s-au stabilit aici venind de pe malurile raului Bratia. O alta versiune se leaga de numele unui anume mos Bratu ce ar fi trait pe Valea Valsanului. N.A. Constantinescu leaga numele vechi al satului Bratieni de apelativul „abrate" (frate), mod obisnuit de adresare intre calugari, si posibilitatea ca acesta sa se fi incetatenit in vorbirea laicilor clacasi pe mosiile manastirii.

Galesu

Prima mentiune a oiconimului Galesu , de origine transilvaneana, dateaza din 7 martie 1787, cand Grigore Sidis de la Mitropolia Tarii Romanesti scrie lui chir Ghenadie de la manastirea Aninoasa. Actul este un raspuns afirmativ la cererea locuitorilor satului Corbi de a li se arenda iarba de pe mosiile Muscel, Scondile si Galesu . Asadar, desi nu exista un document care sa indice asezarea romanilor din Transilvania pe proprietatile manastiresti din Bratienii de Jos, este cert ca ea s-a produs in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea cel mai probabil intre anii 1760-1780. De altfel, la scurta vreme dupa emiterea hrisovului lui Grigore Ghica, prin care stabilea conditiile asezarii romanilor transilvaleni pe mosiile ecleziastice , domnul Constantin Racovita autoriza manastirea Argesului sa aduca in satul Suhasului din judetul Valcea "oameni straini din Tara Ungureasca cati putea de multi si sa-i aseze pe cea mai sus numita nosie ". 

Un proces similar s-a petrecut in cazul Galesului. Documentul din martie 1787 mentioneaza mosia cu numele Galesu a manastiri Aninoasa . Abia in 1804 este atestata mosia Galesu a schitului Bradetu. Rezulta ca a vanit un grup masiv care s-a scindat in doua, unii ocupand o parte a teritoriului detinut de manasterea Aninoasa in Bratenii de Jos, iar altii teritoriul invecinat, care apartine schitului Bradetu, metoh al manastirii Arges. Nu este exclus sa fi venit doua grupuri distincte din aceeasi regiune a Transilvaniei , ultimul poposind la cativa ani dupa sosirea celui dintai. 

Alunisu

Topicul Alunis, Alunisu, s-a nascut din termenul cu care este denominat arbustul alun, la care s-a adaugat terminatia "is", "isu". Pe teritoriul Romaniei, localitatiele care poarta nume derivate din denumirea unor plante sunt numeroase. Atestat documentar la 30 mai 1558, topicul desemna la inceput un teren arabil al carui nume se datora, foarte probabil, vecinatatii cu un crang de aluni. Terenul a fost cumparat de Rosca de la Tatu Laza cu suma de 150 aspri, impreuna cu o livada din Crangure ,  proprietatea lui Costea , pentru care a platit 75 aspri. Pe masura popularii lui, Alunisu a devenit catun, recenzat separat abia in 1912. La recensamantul general din 1930, el este inclus satului Bratieni, impreuna cu Rosesti si Cosaci. La 6 aprilie 1941, cu 14 cladiri si 33 locuitori, este recunoscut ca sat de sine-statator, fara a avea adminisratie proprie.

Piatra

Oiconimul Piatra, sigur sau insotit de determinative diverse, este larg raspandit pe teritoriul Romaniei. In unele cazuri este derivat din antroponimul Petru, iar in altele arata o insusire a locului. Toponimul Piatra de pe teritoriul actualei comune Bradulet cunoaste prima atestare documentara la 14 ianuarie 1591. Hrisovul emis de domnul Tarii Romanesti , Mihnea Turcitul, este un act de proprietate care arata ca popa Radu si fiii sai au cumparat mai multe terenuri din Bratianii de Jos, printre care se numara si Piatra.  Treptat pe terenul arabil s-au construit case, nascandu-se in acest fel catunul Piatra al satului Bratienii de Jos, devenit mai tarziu sat de sine-statator.
 
Ungureni

Numele satului provine din substantivul "ungureni", termen folosit pentru a desemna persoanele venite din ardealul stapanit de unguri. Topicul Ungureni, singur sau insotit de un determinativ, este des intalnit in Tara Romanesca. Nasterea satului este in relatie cu asezarea pe pamanturile manastirilor Arges si Aninoasa din Bratienii de Jos a unor romani ardeleni, nevoiti sa paraseasca Transilvania datorita persecutiilor de natura religioasa declansate de autoritatile hasburgice, dupa promovarea unirii ortodocsilor cu biserica Romei. Inca din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu li se permite unor "ungureni"sa se aseze pe teritoriul judetului Arges. 

Cosaci

Numele satului Cosaci este derivat din antroponimul Cosac, initial porecla provenita din denumirea unui peste. Oiconimul Cosaci este asadar la origine un nume de grup, Cosacii fiind urmasii lui Cosac. Numarul mosnenilor din zona care purtau acest nume era in secolul al XIX-lea semnificativ.

Slamnesti

Satul poarta numele unui grup, initial porecla provenita din termenul slamna, cu semnificatia om slab. Inregistrat la recensamintele din 1930 si 1941 cu o populatie constanta din punct de vedere numeric, 231, satul apartine administrativ comunei Bratieni si apoi Braduletului. 

Uleni

Satul Uleni este atestat documentar in 1809, in forma Ulieni, in inventarul bunurilor aflate in posesia manastirii Aninoasa , in perioada 1796-1810, numit Condica lui Dositei, de la numerele egumenului in timpul caruia a fost intocmit. A fost initial un teren aflat in proprietatea manastirii Aninoasa si apoi a Episcopiei Arges , transformat odata cu popularea lui in catun al satului Bratienii de Jos si apoi in sat propriu-zis. La recensamantul din 1930 a fost inregistrat cu 161 locuitori, numarul lor scazand la 140 in 1941. Din 1950 este sat al comunei Bradulet.